Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Luni 23 Septembrie 2019 - 5982 vizitatori azi
Renata Verejanu si Ofranda omeniei.

Cu o biografie complexa, cu o cariera de economist dublata de una spirituala, de scriitor, Renata Verejanu este un exponent perfect al Scolii de Literatura de dincolo de Prut.

Beneficiind aproape in egala masura de bogatia literaturii rusesti si de literatura romana s-a format intr-un mediu intelectual profund romanesc dar cu valente si deschideri spre valorile universale. "Pana in 1991 cartea romaneasca nu avea acces in Basarabia, dar cine dorea sa-si faca o biblioteca de carte romaneasca mergea sa procure cartile de la... Moscova" ne spune Renata Verejanu, care locuieste si astazi la Chisinau.

Nascuta intr-o localitatea pitoreasca din Basarabia, a debutat de timpuriu, continuand sa publice in reviste de pe tot cuprinsul fostei Uniuni Sovietice.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A scris si publicat in limba romana si a si tradus, si publicat poemele sale, in limba rusa.Activitatea sa revuistica feste una bogata, dar din motive ce tin de o anumita perioada istorica, pe care o cunoastem cu totii, Renata Verejanu nu a reusit sa-si publice la timp opera poetica in limba romana, la Chisinau, decat intr-un volum de debut, in pragul deceniului 80. Celelate carti, au aparut in antologia "Ofranda omeniei" , 1989,in grafie chirilica. De fapt, antologia aceasta fiind a doua carte a poetei, carte care, recent a trecut Prutul, fiind publicata de data asta la Tipo Moldova Iasi, in colectia Opera omnia. (peste 430 pagini, format academic).

Ca si vinul, care cu cat e mai vechi cu atat e mai pretios, asa si poezia, ar trebui sa se innobileze prin trecerea anilor. Poate acesta a fost motivul pentru care Renata Verejanu mi-a trimis poeme "vechi" semnate de dansa, si m-a rugat sa le citesc intr-o zi de duminica.

Iubesc Poezia. Citesc cu bucurie nu doar cu interes tehnic pentru textul in sine, tot ce primesc de la colegii mei scriitori.

Poeziile Renatei scrise in anii 70, 80, sunt cu nuantari clasice evidente, versuri care se citesc fara probleme si, chiar daca la prima vedere ti se par a fi o ecuatie simplista, pe parcurs constati ca adevaratul miez liric are incandescenta unei lave ce a mocnit destul sub cenusa.

Sub cupola poeziei eminesciene, poezia Renatei Verejanu imbraca structuri fastuoase de exprimare, adauga filosofii si nuante de ritm si cantabilitate ceea ce face ca lectura in sine a poemelor sa fie o bucurie.

Problemele de capatai ale umanitatii, general valabile de-a lungul vremii, dar si starile personale, micile observatii din mediul inconjurator, pun culoare in tesatura textului liric:

" Ulicioare, si prospecte, si etaje, si femei:

Visele-n zece volume - citeste din care vrei.

Si o tusa ne-ntrerupta - doua zile iar se cearta,

Una-i ziua cea venita, alta-i ziua cea plecata."

( Visele-n zece volume)

Un poem elaborat ca un joc de sotron, asa cum ne-am obisnuit sa intalnim in poezia pentru copii, numai ca, la Renata Verejanu jocul este serios, si creatia se sedimenteaza odata cu anii, in carti asezate pe rafturile uni biblioteci solide, mai mult sau mai putin imaginare. O biblioteca, o lume… Poeziile Renatei Verejanu au locul lor asigurat in cartile scrise si nescrise inca, pentru ca destinul sau liric nu este o intamplare, si autoarea este constienta de locul ei in pleiada Poeziei universale.

Inca de la prima pagina citita, am intalnit amprentata declaratia unei iubiri colosale pentru Limba Romana, pentru Poezia in sine (actul de creatie) si pentru spatiul de Dor, al Romaniei de dincoace de Prut, un spatiu care pentru mai toti scriitorii basarabeni a fost, este si va fi o sursa de inspiratie extraordinara. Poemele surprind prin sintagme curajoase pentru un loc si un timp in care poezie era cenzurata de puterea vremelnica:

"Au inflorit toti zorii in dorul meu de neam,

Si vin cuvintele, deja sacrificate,

Pe care pana azi nici eu nu le stiam -

Stapane fiind in aceasta carte..."

( Dor).

 

 

Un alt poem cu semnificatie si peste care nu am putut trece indiferenta:

" Pe treptele Guvernului,

Aici coboara timid si tacut

O melodie cazuta in branci

Si-n umbra ei - pianistul vandut.

(Pe treptele guvernului)

Nu este datat, dupa mesaj l-as trece in dreptul deceniului "90 din Veacul trecut! De data asta, poezia Renatei Verejanu imbraca haine moderniste, este un strigat in tacerea generala.

In poemele scrise catre anul 1989, versul se zburleste, se razvrateste poetul si melosul dulce al poemului scris in anii de inceput, se sparge ca o oglinda. Poezia Renatei Verejanu se bazeaza pe imagini mai mult decat pe melos, (ca la inceputul carierei poetice). Se evidentiaza pregnant mesajul social-politic si se pierde usor, usor, in candoarea poetica a versului odata clasic.

Poeta tumultoasa in discurs, Renata Verejanu aluneca din vers in vers ca o cascada peste stanca, roca pe care o va eroda cu puterea-i sisifica.

Nu am citit nici una din cele peste treizeci! de carti, poetul Renata Verejanu fiind si editorul propriilor carti, publicate pe cont propriu in ultimii zece ani, spre exemplu. Sunt curioasa sa vad cum versul sau tributar, in sens pozitiv, s-a metamorfozat sau nu, s-a "contaminat" de postmodernismul astazi la moda, sau curge pe acelasi fagas al vremii sale, mai departe, indiferent la conjuncturi si mode literare.

Cu o personalitatea poetica evidenta, cu un limbaj pigmentat pe alocuri cu expresii ale unui romanism conservat in gena intelectualului roman de peste Prut, vocea lirica a Renatei Verejanu din "Ofranda omeniei" este inconfundabila.

Felicitari, Renata Verejanu.

 

Melania Cuc.

 

 

0 comentarii875 vizualizări14 ianuarie 2014




rss 2.0
rss 2.0