Credinta-Religie Duminica 17 Decembrie 2017 - 706 vizitatori azi
Pavel si morala familiei - originile "conservatorismului" crestin.

Meditatie la Apostolul zilei, Joi, Satamana I dupa Rusalii (Rom. l, 28-32). Pericopa Apostolului de astazi continua mesajul celei lecturate ieri, ocupandu-se de anumite aspecte ale moralei sociale si celei familiale. Pavel scrie comunitatii din Roma cu gandul de a-i capta atentia si de a o pregati pentru o viitoare vizita insa, in acelasi timp, se foloseste de prilej pentru a-i educa pe membrii ei si a combate anumite probleme de morala existente in cosmopolita si multiculturala capitala.

            Dupa ce, in prima parte a capitolului, vorbeste despre modul in care ideea de Dumnezeu este sadita in inima omului si despre felul in care, prin intermediul Revelatiei naturale, acesta poate ajunge sa-l cunoasca pe Dumnezeu, realizand astfel ceea ce, in teologia omiletica se defineste prin intermediul sintagmei captatio benevolensis, trece la abordarea unor chestiuni concrete. Doua dintre ele sunt transate aici, restul urmand a fi dezbatute in cadrul celor urmatoare. Este interesant si modul in care autorul realizeaza tranzitia de la una la cealalta, stabilind un adevarat raport cauzal intre ele.

            Astfel, in cadrul primei chestiuni dezbatute, el vorbeste despre modul in care, din diferite pricini, unii oameni au ajuns sa interpreteze gresit Revelatia divina, distorsionand mesajul ei si sfarsind prin a cadea in idolatrie. Aceasta este combatuta cu fermitate de Apostol, care prezinta si cateva dintre consecintele ei. Degringolada morala e una dintre ele. Din spectrul ei face parte si problema ce este dezbatuta efectiv in pericopa de astazi, respectiv homosexualitatea.

            Element important ce suscita si astazi dezbateri intense si pune pe jar opinia publica, ea se constituia intr-o plaga a societatii si in acele vremuri. Apostolul o prezinta drept o urmare a idolatriei, evidentiind astfel una dintre cauzele ei. De altfel, modul in care el o aduce in atentia cititorilor epistolei sale e unul interesant. Prezentata ca o urmare a indepartarii de Dumnezeu, e incadrata intre pedepsele pe care Acesta le trimite celor care L-au uitat. O pedeapsa ce nu vizeaza insa o coercitie, ci dimpotriva, o libertate dusa la absurd, pe care omul e incapabil sa o gestioneze. In plus, desi este "varful de lance" al unor vicii, ea nu vine singura, ci la pachet cu alte pacate sau vicii, precum uciderea, cearta, barfa, pizma, trufia, nesupunerea de parinti si multe altele.

            Ampla enumerare a tuturor acestor aspecte face parte dintr-o tehnica intrebuintata de mai multe ori de Pavel. O tehnica a contrastului si a complementaritatii. Folosindu-se de enuntarea tuturor relelor si de evidentierea legaturii dintre ele, el vrea sa ii indemne pe cei carora li se adreseaza sa practice opusul lor. Mai mult, arata prin aceasta ca, asa cum sistemul moral se constituie intr-o frumoasa conlucrare intre virtutile ce impodobesc profilul spiritual al celui ce le practica, si viciile, patimile si pacatele se inlantuiesc in viata celui care se lasa robit de ele, distrugandu-o. Fara a-si fi propus in mod explicit sa realizeze o ierarhizare a lor, el arata totusi ca, exista o anumita clasificare ce le poate fi atribuita. Astfel, intr-un fel, enumerarea sa se realizeaza intr-o ordine descrescatoare, in coada ei regasindu-se pacate mai mici precum trufia, laudarosenia sau nesupunerea fata de parinti, iar in partea de debut, altele mai mari, precum desfranarea, a carei forma de maxima o constituie sodomia, pe care el o combate aici, aratand ca ea se constituie nu intr-un act de lesmajestate a lor fata de Dumnezeu, ci intr-un element ce consfinteste maxima lor indepartare in raport cu Acesta, fapt ce duce la ruperea legaturii dintre El si ei.

            In final, Pavel arata ca rasplata de care se fac vrednici cei cazuti in astfel de pacate este moartea, si extinde aceasta nu doar asupra celor care practica respectivul pacat, ci si asupra celor care incuviinteaza acest lucru, opinia lui fiind una clar conturata si ferma.

            Prin opinia lui, Pavel pune, in epistola catre Romani, bazele acelei atitudini taxate drept "conservatorism" de catre multi dintre exponentii societatii noastre care o dezaproba. Ea sta insa la baza moralei crestine si se fundamenteaza atat pe instinctul de perpetuare, ce este un element fundamental al continuitatii existentei umane, cat si pe textul scripturistic vetero-testamentar, asumat de Biserica, fapt pentru care ea este importanta si trebuie utilizata astazi in discursul privitor la morala familiei si cea a societatii in general.

 

Pr. Maxim Morariu.

0 comentarii2828 vizualizări07 iunie 2017




rss 2.0
rss 2.0