Credinta-Religie Luni 26 Iunie 2017 - 18536 vizitatori azi
Impacarea cu Dumnezeu realizata prin jertfa lui Hristos.

Meditatie la Apostolul zilei - joi, Saptamana a II-a dupa Rusalii, Romani 5, 10-16. Pericopa Apostolului de astazi, un text bogat cu precadere in continut dogmatic, vorbeste despre jertfa rascumparatoare a lui Iisus Hristos si valentele ei. Reiterand cateva aspecte vetero-testamentare privitoare la pacat, Sfantul Pavel arata continuitatea dintre cele doua parti ale Scripturii si vorbeste despre patologia pacatului si relatia dintre jertfa, har si mantuire.

            Inca din debutul pasajului, autorul insista asupra faptului ca "moartea Fiului lui Dumnezeu" a fost cea care a adus impacarea omenirii cu Domnul, si asupra modului in care, prin aceasta a rasarit "viata lumii". Sfantul da aici si o conotatie morala formularii, in ultima parte a ei. Astfel, pasajul: "ne vom mantui prin viata Lui" (Rom. 5, 10), poate fi inteles si ca un indemn adresat comunitatii crestinilor din Roma, carora li se cere sa urmeze vietii lui Hristos, avandu-L ca model, insa doar sub aspect secundar, intelesul sau prim fiind legat de Invierea lui Hristos si roadele ei.

            Apoi, Apostolul le cere celor carora li se adreseaza sa fie mandri de statutul lor de urmasi ai lui Hristos si sa se laude cu infierea ce au primit-o prin el si isi continua discursul legand opera soteriologica de ideea de pacat. Transmisibilitatea vinei si generalizarea mortii, devenita, in urma caderii protoparintilor, caracteristica a naturii umane, sunt si ele prezentate. Apoi, tentativa de a norma societatea si a diminua numarul si efectele pacatelor prin intermediul Legii vechi, este si ea pusa in legatura cu Hristos si opera lui. Intr-un mod de-a dreptul drastic, Pavel clasifica societatea de la Adam si pana la Moise, ca fiind una aflata sub hegemonia mortii. Desigur, spusele lui se preteaza la anumite nuante si trebuie intelese ca parte a unor tehnici oratorice ce presupun exagerarea unor elemente, folosite pentru intelegerea gravitatii unei situatii, cat si prin prisma grandorii actului savarsit de Hristos.

            Meditatia se incheie insa intr-o nota optimista, autorul vorbind despre har, pe care-l prezinta in chip antitetic in raport cu pacatul, aratand, prin intermediul unei formulari chiastice, ca, daca greseala unui singur om s-a repercutat asupra intregii umanitati, intr-un raport de invers proportionalitate, prin harul unui singur om, lumea intreaga beneficiaza de pe urma roadelor lui. In plus, desi vorbeste despre raportul tip-antitip dintre Hristos si Adam, el tine sa sublinieze diferenta fundamentala, a personalitatii, existentei si lucrarii celor doi.

            Iata asadar, ce bogatie a continutului cuprinde aceasta scurta pericopa evanghelica. Meditand la continutul ei, suntem si noi chemati sa constientizam importanta mantuirii aduse de Hristos, sa urmam pildei vietii Lui si sa fim mandri ca suntem crestini, in sensul bun al termenului.

 

Pr. Maxim Morariu.

0 comentarii714 vizualizări14 iunie 2017




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0