Credinta-Religie Marti 22 August 2017 - 15738 vizitatori azi
Pledoaria lui Pavel pentru nadejde.

Meditatie la Apostolul zilei, joi - saptamana a 3-a dupa Rusalii (Rom. 8, 22—27). Parte a unui amplu capitol, in cadrul caruia Sfantul Pavel rezuma aspecte privitoare la hristologie, soteriologie, pnevmatologie si eclesiologie, pericopa Apostolului de astazi se constituie intr-o adevarata pledoarie in favoarea nadejdii. Pornind de la enumerarea suferintelor multiple ce-i framantau pe crestinii vremii, respectiv persecutia, lupta cu pacatul, inechitatea sociala etc., Pavel se lanseaza intr-un lung expozeu, in cadrul caruia vorbeste despre mantuire si importanta uneia dintre cele trei virtuti teologice.

            Constient ca intreaga lume e incercata, autorul scrisorii adresate comunitatii din Roma tine sa sublinieze diferenta intre problemele lumii pagane si cele ale crestinilor, reliefand ca, in vreme ce, pentru ceilalti problemele nu aveau un scop anume, pentru cei ce credeau in Hristos, ele constituiau un mijloc de fortificare in credinta, dar si un instrument cu valoare mantuitoare. De altfel, in opinia lui, efecte similare cu cele ale suferintei trebuia sa aiba viata duhovniceasca, caci, urcarea pe treptele virtutii prespunea curatirea trupului si deci, suspinul de regret pentru pacatele savarsite. In plus, asteptarea eshatologica, considerata la acea vreme o chestiune de-a dreptul iminenta, era si ea aducatoare a unei tristeti, pricinuite de impredictibilitatea evenimentului celei de-a doua veniri a lui Hristos. In viziunea lui Pavel, aceasta trebuia directionata de crestin inspre un scop anume, trebuia transformata in nadejde. Importanta acestei virtuti rezida in aceea ca ea a stat, intr-un fel, la baza mantuirii. Altfel spus, nadejdea in promisiunea rascumparatoare facuta primilor oameni si reinnoita lumii Vechiului Testament prin prooroci, a fost cea care dus la perpetuarea ideii venirii lui Hristos, pregatind in acelasi timp terenul pentru primirea ei.

            Importanta pentru Vechiul Testament, ea se constituie intr-un element de o valoare incomensurabila si pentru Legea noua, primind insa accente noi. Astfel, apostolul le spune cititorilor sai ca: "nadejdea care se vede nu mai e nadejde" (Rm 8, 24). El arata prin aceasta impalpabilitatea ei, dar si importanta data, paradoxal, de aceasta virtutii. In plus, lasa parca sa se intrevada cat de importanta este practicarea ei cu discretie, fara emfaza, afisaj si tam-tam.

            In finalul textului, dupa ce vorbeste despre legatura dintre aceasta virtute si cea a rabdarii, aratand ca cele doua sunt complementare, se refera si la importanta lucrarii Sfantului Duh, care desavarseste stradaniile omenesti, cerceteaza inimile si face ca activitatea crestinului sa-si gaseasca rost si finalitate, in conditiile in care gaseste in inima crestinului terenul propice activitatii Sale.

 

Pr. Maxim Morariu.

 

0 comentarii2639 vizualizări22 iunie 2017




rss 2.0
rss 2.0