Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Marti 26 Mai 2020 - 15958 vizitatori azi
Marturie si contramarturie - Pastorala IPS Parinte Andrei - Nasterea Domnului 2017.

ANDREI, Din Harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului. 

 Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si preaiubitilor credinciosi din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului, Har, pace si bucurie de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh iar de la noi parintesti binecuvantari!

 Marturie si contramarturie,

                     "Si vazandu-L, au vestit cuvantul grait lor despre acest Copil"  

(Luca 2, 17)

 

Iubiti frati si surori,

            La plinirea vremii, la cumpana dintre ere, Dumnezeu S-a coborat pe pamant si S-a intrupat. Ne spune Sfantul Pavel ca atunci cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea (Galateni 4, 4-5).

            Sfanta Fecioara cu batranul Iosif erau in Betleem la recensamant, dar, pe cand erau ei acolo, s-au implinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ea (Luca 2, 6-7).

            Pentru Domnul Hristos si Maica Domnului nu mai era loc atunci si, din nefericire, in foarte multe situatii nu mai este loc nici astazi. Insa, cei ce au realizat faptul ca sosise pentru omenire ceasul astral, L-au marturisit pe Hristos cu toata puterea. Cei ce au dat marturie au fost ingerii, pastorii si magii.

            Pastorii erau de straja imprejurul turmei lor si, iata, ingerul a statut langa ei si slava Domnului a stralucit imprejurul lor, si ei s-au infricosat cu frica mare. Dar ingerul le-a zis: Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David (Luca 2, 9-11).

            Pastorii au mers, L-au vazut, s-au bucurat si vazandu-L au binevestit tuturor, mai ales oamenilor simpli, ca S-a nascut lumii Mantuitor. Marturia lor, ca si a ingerului, era puternica si convingatoare. Marturia lor isi avea izvorul intr-o experienta religioasa concreta.

            Magii au venit din extremul orient. Ei erau preocupati de stiinte, de astrologie, si lor li s-a descoperit ca se va naste Hristos. Intrebarea lor, atunci cand au ajuns la Ierusalim, condusi de steaua minunata, a fost: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui (Matei 2, 2). Dupa ce L-au gasit pe Prunc s-au inchinat Lui; si, deschizand visteriile lor, I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna (Matei 2, 11). Ei au adus marturie despre Hristos in fata celor invatati, a oamenilor titrati.

            Prin veacul al patrulea, Fericitul Ieronim care pustnicea in pestera din Betleem si traducea Scriptura din greaca in latina, a avut o viziune. Il vedea pe Pruncul Mantuitor in iesle, pe ingeri cantand si pe pastori si magi aducandu-I inchinaciune si daruri, iar intre toti era o comuniune perfecta. Pestera din Betleem era plina de har, iar Pruncul Sfant ii invaluia pe toti intr-o privire plina de har si de dragoste. Care era pricina acestei priviri pline de dragoste? Unitatea si comuniunea dintre ei!

            Dupa multa vreme, in perioada interbelica, Parintele Toma Chiricuta are si el o viziune. Crestinii s-au inmultit si nu mai incap toti o data in pestera din Betleem. De aceea isi trimit reprezentantii: un reprezentant ortodocsii, un reprezentant catolicii si un reprezentant protestantii si neoprotestantii. Si ei se inchina Pruncului Mantuitor si-I aduc daruri. Dar Pruncul ii priveste trist. Ei raman stupefiati si-L intreaba: Doamne, nu ti-am adus noi oare daruri mai valoroase ca cei din vremea nasterii Tale? De ce ne privesti cu tristete? Mantuitorul le raspunde: pana cand nu veti avea unitatea si comuniunea primilor crestini nu va pot privi cu acelasi drag.

            Urmarea practica a dezbinarii este ca, de multe ori, marturia crestinilor de astazi devine o contramarturie. Nu este implinita nici rugaciunea pe care Domnul a facut-o inaintea patimirilor: Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis (Ioan 17, 21).

Iubiti credinciosi,

            De-a lungul veacurilor crestinii cei buni au depus marturie pentru Hristos, uneori cu pretul vietii. Ei au implinit intocmai cuvantul Mantuitorului: Oricine va marturisi pentru Mine in fata oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri (Matei 10, 32-33).

            Parintele Profesor Ioan Ramureanu ne spune ca martirii crestini au suferit cu un curaj neinfricat, care a uimit lumea greco-romana, toate torturile si pedepsele inventate de fanatismul si brutalitatea lumii pagane, care ii ura pe crestini, dispretuia credinta lor intr-un Dumnezeu spiritual si invizibil, lua in deradere credinta lor in invierea mortilor si in viata viitoare si nu avea nici o pretuire pentru viata lor morala, curata si sfanta[1].

            Nu numai in vremurile stravechi, dar si in contemporaneitate, crestinii convinsi au depus marturie pentru Hristos. Anul acesta a fost dedicat de catre Sfantul Sinod comemorarii Patriarhului Justinian si aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului. Se stie ca ideologia vremurilor comuniste era de sorginte marxista si potrivnica credintei. Justinian Patriarhul cu intelepciunea lui a carmuit Biserica in acele timpuri dificile si datorita abilitatii lui viata bisericeasca, cu restrictiile inerente, s-a putut continua. Cu tot efortul lui insa nu i-a putut salva pe toti marturisitorii credintei. Multi au ajuns in inchisoare si unii au murit acolo.

            Scrie Parintele Arsenie Papacioc, si el inchis in vremea aceea, ca oamenii buni va ajuta la mantuire mult, dar cei rai si mai mult, rabdati-i fara necaz. Toate veacurile au fost pline de dusmani, dar dusmanii din veacul douazeci, au umplut cerul de sfinti[2].

            Voi incepe cu Mitropolitul Bartolomeu Anania, ucenic apropiat al Patriarhului Justinian, deosebit om de cultura, scriitor, teolog si neinfricat marturisitor al credintei. Din Memoriile[3] sale reiese tot zbuciumul unei vieti traite pentru Biserica lui Hristos si pentru cauza ei. In filele sale de jurnal, pe februarie 2006, spune cu modestie: Depunand aceasta marturie, in nici un caz nu as vrea sa se creada ca din ea s-ar desprinde un profil de «erou», ci sa fie luata doar ceea ce este: o contributie la tema pe care si-o propune aceasta carte relatandu-ne despre cei ce au suferit in inchisori. In temnita a stat pana-n 1964 cand au fost amnistiati detinutii politici.

            Voi continua cu Parintele Protopop Florea Muresanu. Teolog titrat, intelectual rafinat, aduna in casa lui de pe strada Bisericii Ortodoxe spuma intelectualitatii clujene. Printre cei ce-i frecventau casa erau: Lucian Blaga, Victor Papilian, Ion Luca, Valeriu (Bartolomeu) Anania si multi altii. De slujit a slujit si la catedrala si la bisericuta de pe strada Bisericii Ortodoxe. A fost Protopop al Clujului, profesor de teologie, publicist si bun misionar. Datorita curajului sau misionar a fost inchis in doua randuri. Dupa prima detentie este expulzat din Cluj si ajunge preot in Suciu de Sus, Judetul Maramures. Fiind aici, va construi schitul de la Breaza. Impactul sau misionar n-a fost pe placul autoritatilor si este inchis pentru a doua oara. N-a mai iesit din temnita, ci a murit la Aiud in 1961.

            Iar apoi nu-i putem uita pe alti doi marturisitori ai credintei: este vorba de Parintele Rector al Institutului Teologic din Cluj, Liviu Galaction Munteanu si Parintele Profesor Ioan Bunea. In 1948 se scosese religia din scoli. Pentru a li se oferi copiilor o minima educatie religioasa cei doi au alcatuit un plan simplu de catehizatie in biserica. Urmarea? Cei doi au fost inchisi, Parintele Liviu Galaction Munteanu murind in temnita de la Aiud, iar Parintele Ioan Bunea fiind eliberat din temnita in 1964, dar cu sanatatea zdruncinata. Dupa proces, cei doi au fost dusi in Penitenciarul din Gherla unde, marturiseste Parintele Bunea, era un climat de abrutizare; unii ispaseau fapte infamante de drept comun, altii erau aruncati in aceasta imparatie a intunericului, spre a nu stingheri chiar si numai prin prezenta lor in libertate… Oamenii trecutului trebuia sa fie lichidati si sa fie recrutati altii, chiar daca erau de factura dubioasa[4]. Au trecut apoi prin alte temnite, dar drumul Parintelui Liviu Galaction Munteanu s-a sfarsit la Aiud.

            Firul ar putea continua cu multi alti marturisitori, dar ne vom opri aici, nu inainte insa de a aminti doua asociatii duhovnicesti care au fost haituite si interzise: organizatia Rugul Aprins sau Grupul de la Manastirea Antim si Miscarea Oastea Domnului.Din Rugul Aprins au facut parte: Parintele Sandu Tudor, Parintele Dumitru Staniloae, Parintele Benedict Ghius, Parintele Roman Braga, Parintele Sofian Boghiu,Parintele Felix Dubneac, Parintele Grigore Babus, Parintele Andrei Scrima, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Nicolae Bordasiu, Parintele Petroniu Tanase, viitorul Mitropolit Antonie Plamadeala, viitorul Mitropolit Bartolomeu Anania, Alexandru Mironescu, Vasile Voiculescu, Parintele Ioan Iovan si multi altii. Absolut toti au fost intemnitati, pentru ca erau considerati ca facand parte dintr-o "organizatie subversiva".

            Unul dintre liderii marcanti ai Oastei Domnului a fost Traian Dorz, care a facut ani grei de inchisoare. I-as mai adauga pe doi oameni duhovnicesti pe care nu i-am pomenit, si ei patimitori in temnitele comuniste, este vorba de Nicolae Steinhardt si de Parintele Mina Dobzeu, care l-a botezat in inchisoare.

            Multi dintre preotii marturisitori, dupa ce au scapat de inchisoare, au fost reintegrati in slujire de catre Patriarhul Justinian si de catre Arhiepiscopul Teofil Herineanu. In orice caz, ei L-au marturisit pe Hristos si marturia lor va ramane un exemplu de verticalitate vrednic de imitat, dupa cum spune Sfantul Pavel: Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu  luare-aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta (Evrei 13, 7).

Dreptmaritori crestini,

            Ingerii, pastorii si magii L-au marturisit pe Hristos, primii crestini L-au marturisit pe Hristos, in vremea comunismului multime de credinciosi L-au marturisit pe Hristos, dar si astazi in lume sunt locuri unde crestinii sunt prigoniti si omorati pentru credinta lor. In Siria, in Egipt, in Irak, in alte tari din Africa si din Orientul Mijlociu multe biserici sunt daramate si nenumarati crestini ucisi.

            Toti acestia dau marturie pentru credinta lor. Cum dam noi marturie pentru credinta noastra? Din darul lui Dumnezeu la noi este pace, insa duhul secularist si anti-crestin nu lipseste. Noi trebuie sa dam marturie cu viata noastra. Crestinismul nu-i teorie, ci este viata noua cu Hristos si in Hristos condusa de Duhul Sfant.

            Or, viata aceasta noua presupune cercetarea bisericii si implicarea in asistenta sociala. Citim in Sfanta Scriptura ca, la inceput, crestinii isi vindeau bunurile lor si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare. Si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget in templu si, frangand painea in casa, luau impreuna hrana intru bucurie si intru curatia inimii (Faptele Apostolilor 2, 45-46). Faptul ca intre crestini era o iubire perfecta ii determina pe necrestini sa se converteasca si sa se boteze.

            Sfantul Pavel, care a dat marturie pentru Hristos, ne spune ca el cu cei slabi s-a facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandeasca, tuturor toate s-a facut, ca in orice chip sa-i mantuiasca pe unii (1 Corinteni 9, 22). Aceasta ar trebui sa fie si atitudinea noastra, ca in felul acesta sa depunem marturie pentru Hristos.

            Din nefericire lucrurile nu stau asa. Adeseori faptele noastre scandalizeaza. Mustrarea pe care o facea Sfantul Pavel romanilor, ni se potriveste si noua: Tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? Tu, cel care propovaduiesti: Sa nu furi - si tu furi? Tu, cel care zici: Sa nu savarsesti adulter, savarsesti adulter?… Caci numele lui Dumnezeu din pricina voastra este hulit intre neamuri (Romani 2, 21-24). Modul acesta de a trai constituie o contramarturie.

            Mirajul Craciunului cu traditiile si colindele lui sa ne determine sa fim marturisitori si cu cuvantul si cu fapta: Acum te las, fii sanatos,/ Si vesel de Craciun./ Dar nu uita cand esti voios,/ Crestine sa fii bun.[5]

            Va uram din tot sufletul ca sarbatorile Nasterii Domnului, Anului Nou si Bobotezei sa le petreceti cu bucurie si, la toate mesele sa fie inimi vesele!

Intru multi ani!

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului

si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

 

 

[1] Actele Martirice, Colectia PSB, EIBMBOR, Bucuresti, 1982, p. 5.

[2] Arhimandrit Arsenie Papacioc, Scrieri catre fiii mei duhovnicesti, Manastirea Dervent, 2000, p. 150.

[3] Valeriu Anania, Memoriile, Polirom, 2008.

[4] Ioan Bunea, Memorial, Limes, Cluj Napoca, 2015, p. 133.

[5] Ioan Brie, 73 Colinde, Cluj Napoca, 1980, p. 74.

 

https://www.mitropolia-clujului.ro/marturie-si-contramarturie-pastorala-ips-parinte-andrei-nasterea-domnului-2017/

 

0 comentarii3136 vizualizări26 decembrie 2017




rss 2.0
rss 2.0