Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Luni 01 Iunie 2020 - 1472 vizitatori azi
PREDICI ROSTITE IN DUMINICILE DE PESTE AN.

Motto: "La inceput era Cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Aceasta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut.(...)  Si intru El era viata si viata era lumina oamenilor." (Sf. Evanghelist Ioan)

"Secolul XXI va fi prin excelenta religios sau nu va fi deloc." (André Malraux)

"Daca Dumnezeu exista, castig tot; daca nu exista, n-am pierdut nimic." (Blaise Pascal)

Blaise Pascal este, poate, unul dintre cei mai mari marturisitori ai credintei in Hristos, deoarece, daca la inceput se considera ateu, in momentul in care nepoata sa se imbolnaveste de TBC ocular, o duce la Luvru, unde se afla unul dintre spinii din coroana lui Iisus si ii atinge ochii copilei, care, in scurt timp, se vindeca. Din acel moment, perceptia lui despre Dumnezeu a fost alta. Poate ca oamenii moderni, au nevoie de mai multe minuni ca sa inceapa sa creada in ele. Poate ca este nevoie nu de necazuri, ci de oameni care sa stie sa atraga copiii spre biserica, parintii si bunicii spre rugaciune, dar pentru asta trebuie strategie, iubire fata de oameni si foarte multa rabdare, puterea de a comunica cu ceilalti si celorlalti, ca sa nu mai fie considerata si preotia doar o profesie, poate ca este o profesie, dar,  pentru foarte multi dintre cei care o practica, este o "profesiune de credinta’’ si pentru credinta. "Cine comunica, se cumineca’’, spunea parintele  Staniloae.

Intentia doamnei Lucretia Mititean este cu atat mai laudabila pentru faptul ca a reusit sa stranga intr-un singur buchet toate "Predicile rostite in duminicile de peste an",  ca intr-o sfera care se invarte in jurul aceluiasi nucleu: Cuvantul, iar Cuvantul este Dumnezeu.

Argumentul unei asemenea carti este tulburator si extrem de profund, fiindca, inainte de toate, este vorba nu despre a pune una langa alta predicile de peste an, ci de a prinde invataturile religiei ortodoxe intr-o crestomatie a spiritului, deoarece se spune ca "fiecare sfant are o mana intinsa spre el", iar educatia "nu inseamna a repeta cuvinte, ci a crea idei si a produce o stare de incantare." (Augusto Cury)

 Starea de incantare se traduce prin starea de liniste de care fiecare are nevoie, intr-o lume agitata, in care informatiile de toate felurile, de la stiinta la politica, asalteaza si invadeaza vietile tuturor facandu-ne sa uitam de credinta, de rugaciune, de Dumnezeu, pe care generatiile tinere il percep ca existand undeva, foarte departe, pe care, daca nu-l pot vedea, incep sa se indeparteze de el, crezand ca pot face absolut orice fara ajutorul lui, fara rugaciune, fara multumire. Pe de alta parte, oamenii, mai ales copiii nu trebuie speriati cu ideea de "iad" si nici cu ideea de pedeapsa, pana la "al treilea si al patrulea neam" (Iesire, 20, 5), deoarece, in "Noul Testament", Il descoperim pe Dumnezeul iubirii, marturie fiind cuvintele Sf. Ioan Evanghelistul: "Caci Dumnezeu asa de mult a iubit lumea, incat pe Fiul Sau, Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (3,16) In Pateric, Avva Antonie cel Mare (sec. IV) spune: "Eu nu ma tem de Dumnezeu, ci Il iubesc pe El." Copiii si tinerii trebuie invatati lectia smereniei, deoarece: "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har." (p. 25) Smerenia se poate invata si de la animale, care, la prima vedere, sunt considerate periculoase; in "Viata Sf. Gherasim’’ exista o povestioara in care este descrisa scena duioasa cu un leu, caruia acesta ii scosese o teapa din laba, iar acesta l-a urmat pe Sfant pana la moarte, iar dupa ce a murit, a murit de durere si el, pe mormant. In alta ordine de idei, exista si o lege a recunostintei, care in ultima vreme a fost uitata de tot; un simplu "multumesc", poate schimba o relatie intre oameni, intr-o comunicare; oricate minuni a facut Iisus, lumea a uitat sa-I multumeasca.

Cartea se adreseaza publicului larg, de la varsta cea mica pana la categorii de oameni de toate varstele si de toate profesiile si cuprinde 60 de predici sustinute de o intreaga pleiada de preoti, de la parintele Cleopa, pr. Vasile Beni, pr. Ioanichie Balan, pr. Ion Carciuleanu, IPS Irineu-Pop Bistriteanul, pr. Ioan Coverca, pr. Nicolae Tanase, pr. Vasile Gordon, pr. dr. Octavian Pop, pr. George Marica,  Sf. Ignatie Briancianinov, pr. Constantin Galeriu si pana la Patriarhul Romaniei, Inalt Prea Fericitul Daniel, toate fiind in litera si spiritul Bibliei si, desi stilurile difera, toate au ca finalitate inaltarea sufletului spre mantuire, deoarece, intr-un fel sau altul, suntem legati de aceeasi sursa. A vorbi in fata unui public nu este foarte usor, mai ales cand nu stii ce asteptari are acel public de la tine. Unii stiu textele fiind prezenti la predicile de peste an si tin minte fragmente intregi, nu mai sunt neaparat interesati de ce va spune parintele, dar cum rugaciunea impreuna este extrem de importanta, fiecare retine de fiecare data cat si cum poate. Important este sa constientizezi sa nu transformi in rutina  mersul la biserica, ci sa constientizezi ca ai aceasta nevoie pentru suflet, pentru dezvoltarea ta spirituala, deoarece si in vremuri de demult, dar si acum, unii merg ca sa vada lumea ce masini noi au, sau ce haine, sau ce bijuterii, facand astfel o falsa diferenta intre ei si ceilalti, pentru ca, prin nastere, oamenii sunt egali, iar prin rastignirea lui Iisus, fiecare este dator sa isi invete lectia de smerenie, de bunatate, de iubire fata de Creatia lui Dumnezeu, fie ca este vorba despre oameni, de plante sau de animale. Trebuie sa mergi pe drumul pe care trebuie, altfel, trebuie sa te intorci.

Fiecare are de invatat prin biserica sau nu, prin educatie sau printr-un cumul de factori: biserica, familie sau individual, prin citirea Bibliei sau a oricarei carti de rugaciune ca cel mai important este simplitatea, trairea, atat cat se poate, in limitele bunului simt si ale moralei, pentru ca, nu conteaza in fata lui Dumnezeu bogatia, dupa cum se vede si din continutul predicilor, ci asumarea menirii pe care ti-a dat-o, chiar daca, uneori, pare ca mai ratacesti drumul. Emil Cioran spunea: "M-am aplecat o clipa inafara destinului si acum nu stiu incotro sa ma indrept." Aici nu este vorba despre a renunta la stima de sine, fiecare om este unic, creatie perfecta a lui Dumnezeu, care prin nastere este bun, iar ceea ce devine mai tarziu tine de alti factori.

Uneori, nu putem ierta usor nici cele mai mici greseli" insa predicile sunt de fapt niste invataturi pe care trebuie sa le iei ca atare, deoarece sunt despre iubirea ca atribut divin si despre iertare. "Razbunarea cea mai cruda / Este cand dusmanul tau / E silit a recunoaste / Ca esti bun si dansu-i rau." ( B.P. Hasdeu).

 Maica Tereza spunea ca nu trebuie sa dai inapoi ascultand ce spune lumea, sau ce face lumea, sa faci totdeauna ceea ce trebuie, pentru ca, la urma urmei, "relatia este intre tine si Dumnezeu, nu intre tine si ceilalti."

Intr-un fel sau altul, " predica" inseamna nu doar un "text" religios pe care il spun sau il citesc preotii, sau pe care trebuie sa il fixeze spre cunoastere, ci si o forma de educatie, pe care John Gardner o instituise inca din 1980, cand a vorbit pentru prima data despre "inteligentele multiple", insa, el a intampinat dificultati din cauza neintelegerii de catre reprezentantii New Age ai vremii, care nu au inteles necesitatea unui asemenea tip de inteligenta, motivand existenta unei multitudini de forme de invatamant, de religii si confesiuni religioase, de existenta unui pluralism religios contemporan fara precedent. Astfel, inteligenta religioasa nu a fost considerata ca importanta in dezvoltarea personala a unui om si nici a personalitatii sale, de aici fiind exclusa si evolutia sa ca spirit si asumarea unei existente in care, fiecare are de asumat niste lectii si de indeplinit menirea pentru care a fost trimis.  Daca in alte religii acest tip de educatie poate fi practicat acasa prin simpla multumire inainte de asezarea la masa a familiei, masa fiind un mijloc de apropiere si de rugaciune impreuna, in religia ortodoxa acest lucru nu apare practicat zilnic, decat, poate, in familiile de preoti, sau, la manastiri.

In alta ordine de idei, preotul, de orice rang ar fi, nu poate modifica textul, dar, pentru a capta atentia sau pentru a face textul pericopei mai usor de inteles, deoarece biserica este a tuturor si a celui invatat si a celui care nu a avut posibilitatea sa invete carte, din varii motive, apeleaza, uneori, la exemple din viata actuala, contemporana (de ex. povestea soldatului englez care a ucis fiul unei doamne din Germania, iar dupa razboi, o cauta si ii cere iertare, iar aceasta i-o acorda) sau din viata unor mari savanti (Kepler: "Si tu, suflete al meu, da slava lui Dumnezeu in toata viata ta", p. 239) care prin credinta lor nestramutata au ajuns la descoperirile pe care le folosim noi astazi. Textul nu este minimalizat ca importanta, este mai usor de memorat, lectia de la final este mai bine inteleasa, fiind ancorata in realitate, prin niste abordari alternative, asa cum cei de odinioara explicau Tora pe intelesul tuturor, cei mai multi dintre credinciosi fiind nestiutori de carte.

Intr-o anumita maniera, cartea "Predicile rostite in duminicile de peste an", intitulata atat de simplu si de onest, poate fi asemanata cu "Talmudul", cartea prescurtata pe intelesul tuturor; textele propriu-zise erau numite "Midras", iar comentariile si explicatiile pe baza lor, "Ghemara". (Daca Iisus a fost prezent la nunta din Capernaum, in Talmud, Dumnezeu Insusi ar fi fost prezent la nunta lui Adam cu Eva).

Interesante sunt si insertiile in text, unele adevarate legende, asa cum, in predicile din carte sunt inserate alte povestioare, avand acelasi mesaj. De exemplu, este inserata in "Pilda samarineanului milostiv", o mentiune care se afla la "Titanic" in 1912, pe al carui frontispiciu scria: "Slabiciunea omului, suprematia naturii", iar alaturi, pe o cladire, savantul W. T. Stead scrisese: "Slabiciunea naturii, suprematia omului".

De asemenea, sunt inserate si versuri ale lui Creanga referitoare la Nasterea Domnului: "In Bethleem acolo-n oras / Dormeau visand pastorii/ (…)", "Nici leagan moale, nici vreun pat, / Doar fan mirositor pe jos / Pe fan, in iesle, sta culcat / Micutul prunc, Iisus Hristos.";  din Vlahuta: "El orbilor le da lumina / Si muntilor le da cuvant / Pe cei bolnavi ii intareste / Pe morti ii scoala din mormant? si din Cosbuc: "Credinta-n zilele de-apoi / E singura tarie-n noi / Ca multe-s tari, cum credem noi / Si maine nu-s".

Unele predici sunt explicate catehetic, altele au un stil retoric dublat de unul didactic, de unde reiese si explicarea metodica pe partea predicilor si a pildelor, fapt care confera mai multa simplitate si claritate. Pe langa har, preotii probeaza certe calitati de dascali, deoarece, un text religios nu are un impact atat de mare in fata celor mici care viseaza doar la jocuri, tablete si telefoane performante. Astfel, pentru ca religia sa nu fie considerata doar un obiect de studiu, ci stiinta sufletului, a intretinerii sufletului, a evolutiei spirituale, pentru ca un popor care nu are o identitate religioasa risca sa isi piarda si identitatea ca popor: "fericiti cei care au crezut si n-au vazut." (parintele Iustin Parvu).

Practic, cartea care este structurata in cinci parti, "Praznicele Imparatesti", "Duminicile Penticostarului", "Predici", "Pilde" si "Duminici speciale" si  incepe cu Invierea Domnului si se termina cu Predica la Duminica dupa Botezul Domnului.

Inainte de toate, cartea este o pledoarie pentru rugaciune, iertare si iubire neconditionata. Se spune ca nu te poti darui lui Dumnezeu daca nu te daruiesti in intregime oamenilor, pentru ca, spune parintele Arsenie Boca: "fiti intelegatori fata de neputintele oamenilor, pentru ca si Dumnezeu nu ne judeca pe noi prin dreptate, ci prin iubire." (p. 255)

Este o carte care pledeaza si pentru milostenie: "toata gloria si tot meritul omului pe pamant sunt implinirea milosteniei" (Dostoievski), pentru dobandirea a ceea ce Sf. Vasile cel Mare numea: demnitatea de "om pentru altii" (p. 263). Pentru ca: "Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda." (Corinteni, 13, 4, 7).

Se spune ca ingerii insisi canta in altar la Sfanta Liturghie. De multe ori, cand nu poti ajunge la biserica, ai nevoie totusi de o raza de lumina si ai putea sa citesti din carte predica zilei respective si asa intri in rezonanta cu tot ce a fost si este Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca, in ultima instanta, importanta este relatia cu El. Si atat.  

Interesant este si faptul ca sfaturile tin de psihologia moderna, desi sunt de departe de la Avva Agaton din Pateric: "Maniati-va, dar nu pacatuiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra." (Efeseni, 4, 6; aminteste si de Sf. Apostol Pavel, care vorbeste despre necesitatea iertarii inainte de apusul soarelui).

Exista carti de dezvoltare personala din toata lumea care vorbesc despre acelasi lucru. Celebrul botanist Karl Linné (1778) studia la Universitatea Upsala (Suedia) fondata in 1476; cele mai multe din operele sale incep cu un citat din Sfanta Scriptura. Deasupra cabinetului sau scria: "Dumnezeu te vede, fereste-te de a mai pacatui". Hipocrate este citat pentru parerile sale in legatura cu postul ( a trait pana la 125 de ani).

Prin "blandete si bunatate veti castiga inimile oamenilor" (Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Efrem Sirul), iar acest lucru ar putea conduce la eradicarea violentei de orice tip ar fi ea, de la cea din familie si pana la razboaiele care ucid, uneori, in numele credintei, femei, copii si batrani nevinovati.

Poate ca am reusi, prin rugaciunea impreuna, sa formam o lume mai buna, in care linistea, pacea si dragostea neconditionata sa domneasca pentru totdeauna: "asculta sfatul si primeste invatatura ca sa fii intelept toata viata ta." (Pilde)

Si poate ca, va rasari curcubeul, dupa o ploaie de lacrimi, pentru toti. Important este sa nu-ti pierzi credinta, pentru ca se spune ca speranta moare ultima. Sf. Ioan din Kronstadt spunea ca: "Cel mai generos dintre oameni este acela care nu lasa pe nimeni in afara sufletului sau."

 

Prof. Valerica Petrea, Prof. Gabriela Nedelcu Teodorescu,

IASI

 

0 comentarii3388 vizualizări19 februarie 2018




rss 2.0
rss 2.0