Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Vineri 27 Noiembrie 2020 - 11594 vizitatori azi
Sa transmitem generatiilor viitoare preocuparile pascale!

ANDREI Din harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Maramuresului si Salajului,  Preacucernciului cler, Preacuviosului Cin Monahal si dragilor nostri credinciosi va repet vestea cea unica si inegalabila: Hristos, Pastile nostru, a inviat din morti!  Sa transmitem  generatiilor viitoare preocuparile pascale!

     "Cand va vor zice copiii vostri: Ce inseamna randuiala aceasta? Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului"

(Iesirea 12, 26-27).

Iubiti frati si surori,

 

Anul acesta a fost dedicat de catre Sfantul Sinod pastoratiei parintilor si copiilor. Nu se poate sa nu mergem cu gandul in vremurile de demult, cand Dumnezeu i-a scapat pe evrei din robia egipteana si ca aducere aminte a stabilit sarbatoarea Pastilor Legii celei vechi.

In seara Pastilor se jertfea mielul pe care-l consuma familia, aducandu-si aminte ca atunci cand au fost eliberati din robie, cu sangele mielului au fost stropite pragul de sus al usii si usorii, iar ingerul mortii n-a intrat in casele evreilor si intai nascutii lor au fost salvati.

Obiceiul acesta l-au transmis parintii copiilor din neam in neam. Sarbatoarea Pastilor a ramas pentru ei cea mai mare sarbatoare. De fapt si numele sarbatorii Pasti, asa se traduce in romana: trecere. Ingerul mortii a trecut pe langa usile evreilor.

Sarbatoarea aceasta ii aduna pe toti ai casei si este transmisa din generatie in generatie. Sarbatorile sfinte sunt mijloace de educare si catehizare a celor tineri.

Si pentru noi crestinii, Sarbatoarea Pastilor, care are o noua semnificatie, este cea mai mare sarbatoare. Ea ne aduce aminte noua "ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi"[1]. Sfantul Pavel ne spune ca Domnul Hristos "a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi Sangele sau, si a dobandit o vesnica rascumparare" (Evrei 9, 12).

Hristos, Pastile noastre, S-a jertfit pentru noi si pentru a noastra mantuire, cum spunem si in Crez: "S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat; si a inviat a treia zi, dupa Scripturi"[2].   

 

                                                             Iubiti credinciosi,

 

Invierea Domnului Hristos are pentru noi o importanta covarsitoare. Ne spune tot Sfantul Apostol Pavel ca: "Hristos a inviat din morti, fiind incepatura invierii celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia" (I Corinteni 15, 20-22).

Omul secularizat si instrainat de cele sfinte isi poate pune multe intrebari referitoare la invierea mortilor, ca si cum Atotputernicul care l-a creat n-ar putea avea putere sa-l ridice din morti. Pentru logica omeneasca insa, Sfantul Pavel scrie: "Va zice cineva: cum inviaza mortii? Si cu ce trup au sa vina? Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da vita de nu va muri. Si ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci graunte gol, poate de grau, sau de altceva din celelalte; Iar Dumnezeu ii da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau" (I Corinteni 15, 35 - 38).  

Asa ca Invierea Domnului Hristos, care este "incepatura a invierii celor adormiti"                   (I Corinteni 15, 20) are importanta absoluta pentru noi. Iar Sarbatoarea Pastilor este "Sarbatoarea Sarbatorilor si Praznicul Praznicelor"[3]. Este cea mai mare sarbatoare crestina pe care de la inceputurile crestinismului credinciosii o tin cu multa evlavie si  o transmit copiilor.

Locul in care se tine Sarbatoarea Pastilor, dupa Biserica, este familia crestina. Vremurile de nestatornicie in care ne aflam insa, pot pune in dificultate multe familii. Fie ca e vorba de secularizare, de globalizare, de lipsa valorilor morale, de saracia care-i determina pe multi romani sa plece la munca in strainatate, toate acestea fragilizeaza familia.

Faptul ca familia este atat de vulnerabila se datoreaza si lipsei de iubire jertfelnica. Abordand subiectul la modul ideal, Sfantul Ioan Gura de Aur numeste familia "ecclesia domestica", si o vede intemeiata pe iubire si pe jertfa.

La randul sau Ioan Alexandru zice ca "Familia este intemeiata pe cea mai trainica dimensiune a Universului care nu piere niciodata si aceasta este dragostea. Iar dragostea adevarata incepe cu jertfa de sine, pentru ca numai unde stapaneste spiritul jertfei de sine este locul larg de vietuire pentru celalalt"[4]. O asemenea familie transmite preocuparile pascale copiilor si nepotilor.

Asa numitul mod de viata supranumit "modern", tot mai des intalnit, ar trebui corectat. "A spune ca, in cadrul culturii occidentale, familia se afla intr-o stare de dezorientare totala, reprezinta o banalitate. Au spus-o multi deja. Multi continua s-o spuna si astazi, iar familia se strica pe zi ce trece. In pofida multimilor de carti, a seminariilor, a pleiadelor de experti, soti si sotii continua sa se instraineze unul de celalalt, parintii se indeparteaza de copii si copiii de parinti. Din nefericire, multi nu isi dau seama ca nu familia moderna este o problema, ci modul de viata «modern»"[5].    

Iar modul de viata "modern" Il izgoneste pe Dumnezeu din viata de zi cu zi. Oamenii  "moderni" nu mai merg la biserica, nu mai sunt preocupati de sarbatorile pascale, nu mai admira valorile traditionale ale neamului.

      

                                                              Iubiti frati si surori,

 

            Sa nu uitam ca anul acesta este dedicat totusi, de catre Sfantul Sinod pastoratiei parintilor si copiilor. Parintii trebuie sa aiba preocupari spirituale serioase, inclusiv legate de sarbatorirea Pastilor si sa le transmita si copiilor.  Pe buna dreptate ne zice Inteleptul Solomon: "Deprinde pe tanar cu purtarea pe care trebuie s-o aiba; si chiar cand va imbatrani, nu se va abate de la ea" (Pilde 22, 6).

            Invatatorul absolut este Domnul Hristos. Pe contemporanii Sai, si pe noi pe toti, ne invata "ca Unul ce are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor" (Matei 7, 29).  Citim in Sfanta Scriptura ca "parintii Lui in fiecare an de sarbatoarea Pastilor se duceau la Ierusalim. Iar cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul sarbatorii" (Luca 2, 41-42).      

            Luam act de faptul ca trei institutii ii formeaza pe copii si pe tineri: familia, Biserica si scoala.  Ele, daca isi fac datoria, le transmit cele mai bune deprinderi. Uneori insa, se ingrijesc de starea lor materiala si le neglijeaza sufletul. Spune Sfantul Ioan Gura de Aur ca "multi parinti ca sa daruiasca fiului lor un cal frumos (am zice azi, o masina - n.n.), o casa luxoasa, o mosie bogata, fac orice si pun toate in lucrare. Dar ca sufletul sa fie virtuos si sa fie aplecat spre pietate, la aceasta nu dau nicio insemnatate... La ceea ce trebuie, asadar, sa tinem noi, nu-i a face pe copiii nostri bogati in bani, in aur, in prisosinte de acest soi, ci trebuie asa sa-i facem ca ei sa fie mai presus de toate bogati in pietate, in intelepciune si-n comori de virtute"[6].

            De viata lor sufleteasca si legatura cu Pastile, ar trebui sa fim preocupati. Sa-i stim ca merg la biserica, ca se spovedesc, ca se impartasesc, ca au dragoste fata de toate obiceiurile noastre sfinte. Cat ne bucuram cand ii vedem pe elevi si pe studenti ca merg la slujbe. Iar pe cei mititei ii ducem de mana. Cu nostalgie ne aducem aminte de poezia lui George Cosbuc: "Pe deal se suie-ncetisor/ Neveste tinere si fete,/ Batrani cu iarna vietii-n plete;/ Si-ncet, in urma tuturor,/ Vezi sovaind cate-o batrana/ Cu micul ei nepot de mana"[7].

            Marele pedagog Jan Amos Comenius spune ca "a educa tineretul cu prevedere inseamna a te ingriji dinainte ca sufletele lor sa fie ferite de stricaciunea lumii si ca semintele onestitatii implantate in ei sa ajunga sa incolteasca fericit, prin neincetate indemnuri si exemple, apoi ca mintile lor sa fie patrunse de cunoasterea adevarata a lui Dumnezeu"[8].

            Lucrarea acesta de educare o fac parintii, o face Biserica si o face scoala. De aceea este o binecuvantare prezenta religiei in scoli, chiar daca sunt si unele voci potrivnice.  In cele mai multe tari civilizate din Europa, ca Germania, Austria, Grecia si altele, se face religie in scoli.

            Filozoful, pedagogul si eseistul Vasile Bancila tine sa precizeze ca "unul din fundamentele educatiei, mai ales in scoala primara, este invatamantul religios. Sub acest raport, necesitatea formatiei religioase a invatatorului e mai mult decat elocventa. Copilului trebuie sa i se dea religie. Aceasta e o datorie capitala fata de sufletul lui si fata de sufletul adultului care va fi ... Sunt liberi adultii sa creada ce vor: dar n-au dreptul sa distruga in copil posibilitatile de a trai, acum si mai tarziu, religia"[9].

                

Iubiti credinciosi,

 

Copiii si tinerii binecrescuti au o viata spirituala frumoasa, sunt receptivi la Slujbele Deniilor, la Slujba Invierii, la Liturghia de Pasti, iar la masa de pranz in ziua sarbatorii se bucura de ouale rosii, de mielul pascal care-L preinchipuie pe Mielul lui Dumnezeu care si-a dat viata pentru noi si a inviat a treia zi. Atmosfera ce domneste in familiile normale este una de pace si de har. Se ciocnesc oua si se mananca pasca, toata lumea se bucura.

Din nefericire, in lumea noastra secularizata, multe familii au ajuns in criza. Si, cum spune Parintele Patriarh Daniel, "totdeauna au existat crize in familie. Astazi, insa, familia naturala, traditionala, se afla in criza, in mutatie spre un viitor confuz si incert, in toata Europa, astfel incat  criza familiei este perceputa ca simptom al civilizatiei occidentale, o criza a societatii contemporane insasi"[10].

In asemenea familii sunt grave derapaje educationale pe care nu le poate indrepta nici preotul si nici dascalul. Comenius foloseste cuvinte tari referitoare la aceasta realitate: "Ce sunt tinerii bogati fara intelepciune, decat niste porci ingrasati cu tarate? Si ce sunt cei saraci fara intelegerea lucrurilor, decat niste magarusi, condamnati sa duca poveri? Ce sunt cei frumosi care n-au invatat nimic, decat niste papagali impodobiti cu pene?"[11].

         

Dreptmaritori crestini,

 

Oricate probleme ar fi in lumea aceasta, inclusiv cele provocate de Coronavirus, noi trebuie sa fim optimisti, pentru ca Pastile sunt "izbavirea de intristare"[12]. Aceasta stare de optimism si de bucurie pascala s-o transmitem si tinerilor nostri si dimpreuna cu ei si cu dumneavoastra, cu totii sa cantam: "Cinstiti crestini preaiubiti,/ Poftiti ca sa ne primiti,/ La dumneavoastra venim,/ Sa va propovaduim./ Cuvinte de inviere,/ Sa va facem mangaiere,/ Si cantari cu voie buna,/ Zicem cu toti dimpreuna:/ Hristos a-nviat din morti,/ Ca sa ne scape pe toti,/ Cu moarte moartea calcand,/ Tuturor viata dand"[13].

Cantandu-i Domnului "Cantare de biruinta"[14], va dorim sarbatori pascale cu pace si liniste si va zicem din tot sufletul: Hristos a Inviat!     

 

 

 

 

 

ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului

si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

 

       

   



[1] Slujba Invierii, E.I.B.M.B.O.R, Bucuresti, 2010, p. 26.

[2] Carte de rugaciuni, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2009, p. 8.  

[3] Slujba Invierii, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2010, p. 28.

[4] Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Editura Eminescu, Bucuresti, 1985, p. 93. 

[5] John Coblentz, Viata familiei crestine, p. 7.

[6] Al. Lascarov Moldoveanu, Talmaciri alese din Sf. Ioan Gura de Aur, Tipografia Cugetarea, Bucuresti, 1937, p.18.

[7] George Cosbuc, Poezii, vol. I, Cartea Romaneasca,  Bucuresti, 1982, p.181.  

[8] Jan Amos Comenius, Didactica Magna, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, p. 14.

[9] In Fantana Domnilor, anul II, nr. 4, aprilie, 1930, p. 152. 

[10] Familia si viata la inceputul unui nou mileniu crestin, Bucuresti, 2001, p. 33.

[11] Jan Amos Comenius, op. cit., p. 34.

[12] Slujba Invierii, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2010, p. 43. 

[13] Cantati Domnului tot pamantul, Cantari bisericesti, Pricesne, Colinde folosite la Sfanta Liturghie si la Paraclisul Maicii Domnului, Culegere alcatuita de prof. Vasile Stanciu, Cluj-Napoca, 2017, Editura Renasterea, p. 201.

[14] Slujba Invierii, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2010, p. 26. 

0 comentarii4480 vizualizări16 aprilie 2020




rss 2.0
rss 2.0