Cu ajutorul lui Dumnezeu vrem sa lamurim de ce apar asa de des "Florile dalbe de mar" in aproape toate colindele,  ca un refren vesnic in mijlocul inghetatelor ierni. Parintele Arsenie Boca, "Sfantul Ardealului", a scris o carte cunoscuta, numita "Cararea Imparatiei", in care s-a straduit sa arate modul liturgic de regasire a drumului intoarcerii in Paradisul pierdut prin neascultarea lui Adam si gustarea din fructul oprit, care era  concretizat intr-un ... mar: "Marul lui Adam".

 Precum prin neascultarea unui om - Adam cel Vechi a venit pacatul in lume si prin pacat  - moartea la toti urmasii lui, prin ascultarea lui Adam cel Nou, ascultare "pana la moarte, si inca moarte pe Cruce" (Filipeni 2-6) a venit si mantuirea lumii, adica intoarcerea la starea de puritate feciorelnica pe care o avea intreaga faptura inainte de cadere, deoarece Sfanta Scriptura zice ca: "Adam, este chip al Celui ce avea sa vina" (Romani 5, 14-15) ca sa restaureze intreaga creatie a lui Dumnezeu, aducand-o "la starea cea dintai" pe care am pierdut-o, potrivit zicerii Sfintilor Parinti, datorita "slabiciunii mintii si a ascultarii de sfatul vrasmasului".

Inclusiv intreaga natura s-a facut partasa caderii, caci "marul" cu pricina inainte de cadere a avut o perioada de splendoare feciorelnica in vremea cand era "floare dalba de mar", ca mai apoi sa devina materie si vehicul al pacatului.

Colindele noastre stramosesti sunt rezervoare de Ortodoxie nemuritoare care arata "Pururea Fecioria" Maicutei Sfinte, precum si a Fiului sau iubit, simplitatea si splendoarea marului celui inflorit in mijlocul deserturilor iernii uitarii omului de sine, de Dumnezeu si de semeni, desert creat de pacat, traind insingurarea si depersonalizarea, desertificarea si ariditatea, trezind in suflet dorul si setea dupa Izvorul cel cu apa vie din care "daca bei nu mai insetezi niciodata".(Ioan 4, 5-u) 

Marul care este asociat Pomului cunoasterii binelui si a raului este zidit de Creator deodata cu Pomul Vietii Vesnice. 

 Pe mar s-a catarat vrasmasul pana in inima omului, iar pe Pomul Vietii Vesnice, Sfanta Cruce,  s-a suit Fiul Omului - Domnul nostru Iisus Hristos, pana in inima lui Dumnezeu. 

O poveste pioasa spune ca un inger care il pazea pe Adam in Eden, vazand ca vrea sa inghita marul, asa cum facuse deja Eva, l-a prins si l-a strans de gat, orpindu-i-l la mijlocul traseului faringo-esofagian. De aceea, proeminenta masculina a gatlejului chiar asa se numeste: "Marul lui Adam".

Iata ce ne invata Sfantul Apostol Pavel despre Pomul vietii, Sfanta Cruce a Jertfei de impacare a omului cu Dumnezeu:

"Fratilor, daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moartea pe lemnul Crucii a Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui. Si nu numai atat, ci ne si laudam in Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum impacarea. De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat, moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii" (Romani 5, 10 u)… Tot printr-un Om a venit si mantuirea, caci "Adam este chip al Celui ce avea sa vina" in lume, sa se nasca din Fecioara, ca sa ne rascumpere. Prin femeie, prin Eva cea veche a venit osanda mortii si prin Eva ce Noua a venit Mantuirea lumii.

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Nasterea Sa si prin urcarea Sa pe Crucea care este prefigurata de "Pomul Vietii" ne readuce la "starea cea dinainte de cadere" si pe noi si intreaga faptura. IPS acad. dr. Arhiepiscop si Mitropolit, Andrei Andreicut ne spune intr-o cuvantare la Duminica vindecarii femeii garbove ca:  "Omul imbatranit si incovoiat de pacate devine tanar si feciorelnic, iar marul otravit de veninul sarpelui redevine "Floare dalba".

Aceasta renastere a lumii, aceasta readucere la starea de dinainte de cadere, nu se poate realiza decat prin partasia noastra la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, la Cina de Craciun si la cea de Pasti a Fiului de Imparat, Cel ce S-a desertat de Sinele sau divin si s-a facut un "om oarecare", care insa, ne pofteste din nou ca locuitori in Casa Imparatului, caci asa se talcuieste cuvantul Biserica - "Casa bazileului - "Bassyli ika".

Chemarea la Cina imperiala a Craciunului, a venirii Fiului lui Dumnezeu intrupat din Sfanta Fecioara ca "Fiu al Omului", este expusa sintetic de si parintele Galeriu intr-o predica la o Sfanta Evanghelie dinainte de Nasterea Domnului referitoare la "cei chemati sa cineze cu Dumnezeu":  "Veniti ca iata toate sunt gata"... Iata, a venit "plinirea vremii, cand Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau nascut din Femeie, nascut sub Lege, ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea"(Galateni 4; 4-5), sa dobandim darul "infierii divine", facand calea intoarsa spre Rai".

Constatam cu surprindere cum se da inapoi ceasul istoriei umanitatii, "marul cunoasterii" mortii ramas in gatlejul lui Adam, Omul cel dintai, asfixiindu-l, se face din ce in ce mai mic, apoi pleaca si albina care l-a polenizat si raman doar "Florile dalbe, Flori de mar", adica puritatea feciorelnica de dinainte de duritatea materiei otravite de coltii veninului sarpelui.

Tot asa si refrenul "Ziurel de ziua" evidentiaza realizarea vesnicei reintoarceri in paradisul pierdut, intoarcerea in zorii istorii lumii si recuperarea  si introducerea tuturor zilelor creatiei prin Nasterea Domnului in "Ziua cea neinserata si vesnica pe care Domnul a facut-o ca sa ne bucuram intr-insa" (Ps. 118, 24). A opta zi a creatiei (caci 8 rasturnat da semnul infinitului, ∞) le cuprinde in sine pe toate celelalte sapte zile. "Ziurel de ziua" insemna ivirea zorilor accederii in vesnicie prin si in Hristos Domnul cel ce se naste din Fecioara ca sa Se faca intru toate asemenea noua, sa cunoasca si sa ia asupra sa toate suferintele umanitatii (Isaia 53)  si sa ne reaseze in raiul pururea fecioriei "Florilor dalbe de mar".

Iata ce mai zice Parintele Galeriu:  Prin nasterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos, in modul cel mai real, este asemenea "OMULUI OARECARE", ce face "Cina cea de Taina" - "om al durerilor si cunoscator a toata suferinta", (Isaia 53) si ne cheama pe toti la ea, nu cu naluciri infricosandu-ne, ci intru toate facandu-Se asemenea noua".

 Hristos ne da spre hrana Trupul Lui. Preotul la aducerea Sfintelor Daruri trebuie sa rosteasca aceasta invocare: "Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te imparti, Hristoase Dumnezeule".

Cand Mantuitorul zice prin vocea preotilor sai: "Venti, toate sunt gata", arata ca s-a refacut si s-a recuperat drumul pierdut, timpul a devenit reversibil "pentru ca de fata este Cel prin Care Tatal toate s-au facut; acum, Cel Care Trup S-a facut de la Duhul Sfant si din Fecioara este intre noi si ne cheama: "Veniti la Cina! Imparatul ne asteapta", oferindu-ne "Painea cea vie care S-a pogorat din cer  - "Trupul Meu care da viata lumii"(Ioan 6, 51).

Nu zicem noi in Sfanta Liturghie?:

"-Hristos este in mijlocul nostru!" Si primim raspunsul conslujitorilor:

-" Este si va fi acum si pururea si in vecii vecilor!!!

Deturnam deseori sensul sfant al sarbatorii prin cele trei refuzuri evidentiate in pericopa evanghelica dinainte de Craciun a celor poftiti la Cina cea de Taina - Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, fenomen divino-uman care uneste cerul cu pamantul intr-o singura cantate multumitoar (euharistica) de slava, Jertfa de pace in jurul axialitatii careia si intru care s-a desfasurat si sfintit intreaga viata a Poporului nostru roman dreptcredincios, caci noi nu am avut si nu avem altceva mai sfant decat pe Hristos Domnul cel din Sfintele Potire.

La chemarea preotului: "Venti, toate sunt gata", prea des raspundem:

I."Nu pot veni la Cina din pricina ca mi-am agonisit pamant".

Slujim doar pamantului din noii, pantecelui. Inafara de feluri de mancare "media" nu mai gaseste altceva in sarbatoare: "Cat de scumpa este masa de Craciun. Cat de inalt si plin de lminite e pomul si orasul, etc!" Si la manastiri cande este hram, la televizor vedem... sarmalele date de pomana, fara sa se sufle un cuvintel despre esenta crestina a sarbatorii. Nu mai unim cerul cu pamantul intr-un imn de slava, desi parintii ne-au lasat colindul in care se spune ca: "Ceru si pamantul in cantari rasuna / Ingeri si oameni canta impreuna / Hristos se naste, Domnul Coboara, / Ingerii canta, magii il adora, / Pastori alearga, ieslea o-nconjoara  / Mari minuni se intamplara".

II. "Mi-am luat cinci perechi de boi".  

Adica oameni slujesc celor cinci simturi prin care percep materia. Vazul, auzul, gustul (prin cele doua randuri de papile gustative), mirosul si pipaitul. Toate sunt perechi.  Cum boul nu se poate reproduce, simturile nu pot trece de materialitatea care moare fara urmasi, daca nu se induhovniceste. Cum? Iata ce zice Mantuiitorul:  "Gustati si vedeti ca e bun, Domnul!". "Pipaiti-Ma si vedeti..." "Jertfe Mea este adusa "intru miros de buna mireasma duhovniceasca", "Fericiti ochii care vad ce vedeti voi si urechile ce aud cele ce auziti voi"!

III. "Mi-am luat femeie", adica, slujirea in exclusivitate doar a placerilor lumesti. Pacatul se numeste "hedonism". Unii cred ca tinta suprema a vietii este propria placere. Lupta impotriva familiei crestine este o evidenta tulburatoare a societatii noastre. Nu se nasc prunci din pricina ca este prea mare disconfortul in a creste un copil, etc, etc.

Se vor ofili oare "Florile dalbe, flori de mar?"

Credem ca pronia dumnezeiasca le va face roditoare prin puritatea polenizatoare a harului Duhului Sfant in inimle noastre ale tuturor, fiindca "Nicio sarbatoare-n lume / Nu are-asa fumos nume / Ca Nasterea lui Hristos" in inimile, familiile si casele noastre!

     Nicolae Feier - Bistrita

FLORI DE LUMINA

           De Nicolae Feier - Bistrita

Cata lumina a pus Dumnezeu in petale

Si cata tandrete-n polen de stamina,

Cata lumina, cata lumina!

Mici  cruci repetat-a-n durerile pale

In faceri mirifice, mainile Sale

Ating orizonturi de nimeni gandite,

Culori neatinse de nopti nenuntite.

Lumina prea lina in flori de o zi

Splendori efemere la care-a trudit

El, Facatorul de fluturi prin soapte,

Cuvant ziditor si-adanc nemurit

In veci fiintand ca lumina in noapte

Ce-nvata faptura ce-nseamna a fi

Splendoare de-un ceas rodind inviere

In rod de albine si faguri de miere.

Cum trec nevazute de nimeni splendori

In campul cu flori si-n ceruri cu sori

Si cum n-ai vazut c-a fost zi si lumina,

Si ziua de Paste la tine-n gradina

Ca mintea ti-a fost la cules, nu la flori

Si n-ai adunat ai naturii fiori

In nimbul rodirii chemat in petale

Ci, trist, ti-ai vazut de vrajbele tale

Si chiar ai calcat cu picioru-ncaltat

Ce nu ai sadit si nu ai udat

Si nici n-ai simtit ca pe ele le doare

Ca trece lumina si tu nu o simti

In ochii cei vesteji la bietii parinti

Ce-n vesnicii rugi odihnesc in razoare.

Tu,  floare de mar mi-esti si nu te-am sadit,

Ci doar  te-am sorbit in gradina din rai

Lumina, culori si mirosuri ne dai

La miri si la cel in pamant odihnit.

"Ma doare, ma doare

Aceasta floare

Si-aceasta zi, aceasta zi

Ce maine nu va mai fi!"