,,Sa nu-ti fie teama de dusmanul tau; cel mai rau lucru pe care ti-l poate face este sa te ucida. Sa nu te temi nici de prietenul tau; cel mai rau lucru pe care ti-l poate face este sa te tradeze. Teme-te insa de indiferenta. Caci prin tacerea ei, prin consimtamintul ei tacit, te ucide si te tradeaza in acelasi timp. - Nikita Mihalkov.          -          Mai intai te ignora, apoi rad de tine, dupa aceea lupta cu tine, dar la sfarsit invingi - Mahatma Gandhi.          -          Acad. prof. univ.ec. Anghel Rugina - ,,ůsa ne comportam civilizat, sa ne educam bine copiii, sa ne conservam si sa ne protejam mediul in care traim, sa ne respectam si sa ne ajutam, pe scurt: sa ne traim viata linistiti"

Credinta-Religie Miercuri 17 Septembrie 2014 - 2998 vizitatori azi
BISERICA ASA-ZIS "MINORITA" DIN BISTRITA NU A FOST ZIDITA DE CATRE MINORITI.

Un document din 1270 atesta existenta unei manastiri in Bistrita in jurul careia au fost ingropati cei "6014 crestini bistriteni ucisi de catre tatari in a doua zi de Pasti a anului Domnului  1241", potrivit zicerii Codexului manastirii benedictine din Luxemburg. (Schrabel Oscar. "Bistrita. Nostalgii citadine". Ed. Rasunetul Bistrita, 2001, pag. 2.         

          Fireste, numarul celor ucisi este exagerat de catre reprezenantii papalitatii care doreau sa-i determine pe luxemburghezii catolici sa emigreze in asa numitele "prediuri" (sate romanesti pradate si arse de catre tatari). In realitate romanii nu se prea lasau asa de usor ucisi, ci se retrageau in asa numitele "berguri" (ascunzatoari, barloage) de unde vine numele Bargaielor, sau treceau in Moldova de unde reveneau. Nicolae Iorga spunea: "Calugari moldoveni veneau destui in partile ardelene si multi dintre ardeleni treceau inca in Moldova, se formau in manastirile de acolo." N. Iorga:  Istoria romanilor din Ardeal si Ungaria, Ed Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti, 1989, pag.262-263.

          Papa Urban, intr-o scrisoare din 11 iulie 1264,  numeste Bistrita: "BISTIKE." (D.I.R. 1264, nr 64. pag. 69-70).     Se confirma astfel ca toponimul Bistrita vine de la besi (bisi), ca dealtfel si slavonescul  "bastro"- "repede". Unii cred ca termenul toponimic papal se talmaceste "Teaca besilor", caci Valea Bistritei se prelungeste ca o teaca spre ascunzatori Berguri-Bargaie. (Fireste, bejenia (bessenia) se petrece repede, iute, "bastro", la slavi.)

          Sasii foarte saraci din Luxemburg au venit aici ca "hospites regio" (oaspeti ai regelui ungar Bella al IV-lea) insa au ramas profund dezamagiti de faptul ca vechii locuitori romani nu erau deloc morti cu totii, cum i-au amagit cei ce voiau sa schimbe pondera demografica a Ardealului in favoarea catolicilor, ci reveneu deseori pe la fostele lor case si pamanturi ocupate acum de care noii veniti.

          Iata un document in acest sens, din "Bessi ter" (Tara Bistritei, sau "Tara bessilor"), numita de catre noii stapani, ungurii si sasii, "Comitatul Beck" (se citeste Bess), comitat cu resedinta in Bessi new (Besineu-Viisoara): "Oamenii care locuiesc padurile... nu ii lasa in pace pe noii locuitori, stau la panda prin tufisuri si napustindu-se asupra barbatilor teutonii, ii ucid, rapindu-le oile, si dand foc satelor lor." (Kisch Oscar: "Evenimente mai insemnate din istoria Bistritei si tinutului Nossen -Diewi tigsten Ereignisse aus d. Geschicthe von Bistritz u.d. BesitzerNossner, Bistrita 1925, pag.4, dupa  T Andron, Istoricul padurilor in Bistrita-Nasaud, in "File de istorie, IV, Ed. Muzeului de Istorie Bistrita, 1976, pag. 477.

           Sasii au primit prin diferite "diplome" ("Bula andreiana", sau "Bulla de aur", etc) numeroase sate transilvane, in ceea ce priveste studiul de fata au primit satele manastiresti dezvoltate in primul mileniu crestin in jurul cetatii daco-romane de la Saratel-Domnesti numite in actele vremii "becs monsck dorf" (satele calugarilor romani besi ortodocsi).         

          Acesti calugari bessi care au dat numele Bistritei sunt atestati  din Antichitate. Erau cei mai razboinici dintre muritori, fiii lui Ares, dupa Iordanes care zice ca: "La ei s-a nascut Marte (Ares), pe care inselaciunea poetilor, l-a facut zeu al razboiului. De aceea spune si Vergilius (ca Marte-Ares este n.n.): "…neobositul parinte, care stapaneste campiile getilor"… [1] (Iordanes. De origine...), iar la Ovidiu sunt prezentati ca  beso-geti "intruchiparea adevarata a lui Marte") "nesupusi de nimeni", in opinia lui  Herodot, "la plinirea vremii" s-au crestinat cu locatia lor montana cu tot (besserica), fiindca, dupa un mileniu, de la Herodot, Sfantul Paulin de Nolla ii gaseste locuind in "...Muntii inaccesibili... si salbatici/ (care n.n.) Ocrotesc acum razboinici (bessi) jefuitori (talhari)/ Prefacuti in monahi, fii ai pacii..." (Paulin de Nolla:  Scrisoarea (Poemul) al  XXIX-lea, 112.117. II, 419-422). 

 In aceiasi munti "inaccesibili et selvatici" au fost gasiti si de catre unguri si de catre sasi, aici in codrii lor seculari, pe care, un document sasesc bistritean din anul 1366 atesta ca: "ii  stapanesc de peste o mie de ani, si pe care i-au aparat adesea cu sange." Teodor Ghitan: "Un important document bistritean de la 1366" , in "File de istorie", IV, Ed. Muzeului de Istorie Bistrita, 1976, pag. 135-146).

          Tot ei, in Antichitate, au creat mitul Ardealului cu ale sale sapte cetati, pe care mai apoi si l-au asumat si ungurii si sasii. Mitul este al zeitei Gebeleisis (Cebele-Isis) din muntele sacru Tebelesis-Tibles. Pe acea zeitate Ovidu o numea: "Mama cea sfanta a cerestilor zei, zeita incununata cu sapte turnuri". (Fernand Compte "Mitologiile lumii", ed. RAO, Buc. 2006, pag. 61)

 

 Ary Deea lu (ppa) -Zeita Ary-Lupoaica: "Mama cea sfanta a cerestilor zei, zeita incununata cu sapte turnuri" (Ovidiu), prototipul celor sapte cetati ale Ardealului  (Ibidem)

 
 

          Sub pretextul distrugerii manastirilor si a mosiilor lor de catre tatari, pentru fiecare mosie manastireasca au fost numiti de catre episcopul catolic al Transilvaniei "comisari - inspectori". Instituirea acestor comisii de preluare a "manastirilor calugarilor greci (ortodocsi)" si de atribuire a lor noilor ordine monahale catolice le gasim in scrisoarea regelui Emeric al Ungariei catre papa Inocentiu al III-lea, din 16 aprilie 1204, in care regele cere infiintarea unei episcopii catolice pentru "grecii" (in realitate romanii ortodocsi "care tin ritul grecilor") si sa aseze in locul calugarilor ortodoxi din toata Transilvania si Ungaria calugari latini. (Mircea Pacurariu:  I.B.O.R. v.I. pag. 207-212).          E de remarcat anul in care se petrec acestea: 1204, an in care Cruciada a IV-a a cucerit si distrus Constantinopolul.

           In actele Sinodului catolic Pasmanian  scrie ca  in anul 1336, Andrei Szekey, Episcop al Transilvaniei, a dat manastirea Bistrita din Transilvania ordinului minoritilor "Orde Fratrum Minorum".

          Nu este de mirare. E cunoscut ca la Posada in 1330 regalitatea catolica maghiara pierdea sansa extinderii puterii papale peste Carpati, asa ca isi inteteste actiunile si atentia spre "vestitele manastiri" ortodoxe din Ardeal care cu toata actiunea antiortodoxa bine-cunoscuta a papei Inocentiu al III-lea, dupa mai bine de un secol, inca mai aveau mii de calugari si "mosii intinse", in asanumitele de catre N. Iorga "MONSCK DORF"-uri (Satele calugarilor), pe care le confisca pe rand si apoi le ofera noilor ordine monahale catolice aparute in acea vreme in Vest (DIR. 1246-1336).

          Supozitia noastra, cum ca "Manastirea Minorita" din Bistrita, (ca dealtfel si biserica impropriu numita "evanghelica" din Heina, fiinca la 1250 biserica nu avea cum fi evanghelica, caci "evanghelicii lutherani inca nu aparusera in istorie), monumente de referinta ale judetului Bistrita-Nasaud, nu sunt opera minoritilor, ci doar preluate si transformate mai tarziu spre folosul lor, se sustine prin uratoarele documente:

1. Nicolae Iorga numeste satele din Tara Bistritei "Monsckdorf"-uri, adica :"Satele calugarilor", fireste ortodocsi, deoarce pana la venirea primilor sasi, chiar si ungurii  fusesera pentru putin timp ortodocsi, insusi regele Geza fiind crestinat de la Bizant, mai mult, se casatorise cu o printesa bizantina, numita ungureste Sarolta, mama lui Vach viitorul rege Stefan, care a fost si el botezat de mic copil in rit ortodox si apoi rebotezat la maturitate in rit catolic. (Acad, Mircea Pacurariu: I.B.O.R v.I, pag.204)

     Regele Gheza e cel ce a primit celebra coroana ungara de la imparatul "romaiorum Dukas" si nu sfantul Stefan al Ungariei de la papa. Aceasta priveste ortodoxia ungara sub aspect oficial. Neoficial, ungurii fusesera supusi ortodoxizarii de uriasa masa romaneasca si slava din zonele in care au venit. Lucrul acesta e recunoscut de catre papalitate prin scrisoarea papei Grigore al IX-lea, trimisa principelui Bella al IV-lea, din care citam: ."Multi sasi si unguri, ca sa poata locui acolo, trec la dansii si primesc Sfintele Taine de la niste pseudoepiscopi care tin ritul grecilor" (Mihalcescu, Irineu: Istoria Bisericii Romane . Ed. a IV-a Editura "Cugetarea…" Bucuresti, 1941, pag.8-12) 

  1. Stratul arheologic in care fundatia a fost construita e la aproape trei metri adancime fata de nivelui actual al orasului, incat azi cobori, nu urci in biserica, si nu corespunde celui al bisericii evanghelice, estimata ca aproape la fel de veche, care e doar la doi metri, atestand astfel ca biserica asa-zis "minorita" e cu mult mai veche.

3. "Actele Sinodului Pasmanian" din 1336 unde se spune textual ca Andrei Szekey, Episcop al Transilvaniei, a dat manastirea Bistrita (Bessterrcza) din Transilvania, doar in "Anno Domini 1336", Ordinului Minoritilor "Orde Fratrum Minorum". Deci au primit-o abia in 1336, nu au construit-o! In aceste conditii ne intrebam cine-i este ctitorul, arhitectul si daca are cumva un arhetip (model arhitectonic).

  1. In acest sens ne ajuta "Documentele  arheologice turce Ilhan Aksit » (Ilhan Aksit: Sainte-Sphie. Ed. Aksit. Istambul 2004, pag. 29), unde, spre uimirea noastra, am gasit arhetipul arhitectural a bisericii noastre din Bistrita in catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol (Αγια Σοφια) construita de catre imparatul vlah Justinian, in sec. al VI-lea d.Hr, (mai precis intre anii 532 si 537) in paraclisul lateral dreapta, in gynekenul impodobit cu mozaicuri ce il infatiseza pe imparatul Leon Besul inchinandu-se lui Hristos si pe calugarul bess Paul Mutul (Silentiaire) cu cronica sa despre zidirea aceasta grandioasa, Sfanta Sofia, a sfantului imparat straroman Justinian, cel nascut in famila Florianus, langa Dunare, in cetatea Tauresium-Justiniana Prima.

                   Or, si Bistrita era si este o  "bess terra". O dovedeste numele comitatului in care o gasesc sasii, ca si pe cea din Herina. Comitatul in care se afla acea biserica luata (rapita) de la adevaratii ei ctitori, romanii ortodocsi si calugarii lor, "bessi" si data minoritilor de catre Andrei Szekey, Episcop al Transilvaniei in 1336 se numea "Comitatul Becs", cu centru in Bessi new (Besineu- Viisoara). (DIR1050/1060. 1068 si 1336)

  1. Punem spre analiza fotografiile capelei din catedarala Sfanta Sofia din Bizant identica arhitectural cu biserica noastra.
  2. Biserica bistriteana, asa numita de catre toti arhitectii si istoricii: "Manastirea zidita de catre minoriti", nu are din constructie sacristie, lucru inadmisibil la o biserica abatiala catolica, insa specific bisericii ortodoxe care are iconostas. Pentru a-i face sacristie, minoritii au facut in 1530 o usa in lateral inspre Est, contrar uzantelor, caci sacristia era totdeauna la Vest. (Vezi pentru situatii similare si: Prof. Dr. Nutu Rosca: "Daragos Voda..." . S.E. Sighetul Marmatiei, 2011, pag. 57, unde sunt citati cercetatorii Mihaly de Apsa, Stefan Szilagyi, Mihai Marina si Coriolan Petrean care sustin ca si biserica din Sighet "initial a fost construita pentru cultul ortodox, deoarece nu are din zidire sacristie").
  3. Deoarece intr-o discutie cu un erudit istoric de arta, acesta sustinea ca sacristia este specifica si bisericilor ortodoxe, in special siriene, anexam definitia de dictionar a sacristiei: SACRISTÍE, sacristii, s. f. Incapere intr-o biserica catolica sau cladire special ridicata langa o biserica catolica, in care se pastreaza obiectele de cult si vesmintele preotesti. - Din fr. sacristie, lat. sacristia. 
  4. Faptul ca unii sustin ca dupa cucerirea si devastarea Constantinopolului de catre cruciati in 1204, cineva ar fi adus si pus in opera aici modelul capelei de la poarta a VII-a a Sfintei Sofia nu se sustine deoarece nivelul de cultura (inclusiv arhitecturala) al cruciatilor, ca dealtfel si al acelor "hospites regio", sasii, occidentali foarte saraci, adusi in Ardeal de catre papalitate si regii unguri ca sa catolicizeze Ardealul si sa schimbe raportul demografic, era extrem de rudimentar, dupa cum afirma cercetatorii americani Holger Kersten si Elmar R. Gruber  in cartea "Isus": Iata text: "Ei veneau din regiuni foarte inapoiate, cu sate si biserici foarte modeste. Si, pentru prima oara, vedeau in Est o splendoare si o opulenta care depasea cele mai fantastice vise ale lor." Holger Kersten, Elmar R. Gruber  in cartea "Isus".Ed.Rao, Berlin 1996.. Cronicarul Cruciadei a IV-a, Geoffroi, scria: "Multi soldati mergeau uluiti prin  Constantinopol printre palatele opulente si bisericile inalte si atat de numeroase, pline de comori mai mari ca in oricare vis al lor" (Ibidem). Acelasi autor spunea ca unii crucuiati au crezut ca au murit in lupta si ca au ajuns in Rai. 

Cruciatii au distrus si jefuit bisericile ortodoxe milenare, iar relicvele (moaste si odoare) le-au furat si le-au vandut bisericilor care abia se nasteau in Occident. Spre exemplu: Giulgiul, azi numit "de la Torino", a fost furat din Biserica Vlaherne (Biserica imparatilor valahi sfinti Constantin si Justinian), luand drumul Italiei pe Dunare, dupa ce a fost tainuit o bucata de vreme de catre regele Bella al IV-lea al Ungariei, care in 1242 l-a vandut, dupa obiceiul ce-l avea si cu mosiile manastirilor ortodoxe din Ardeal, torinezilor. (Idem. pag. 230). Mii de corabii au plecat spre Apus pline de podoabele milenare ale orasului sfantului Constantin cel Mare. Chiar si episcopul Conrad de Halberstadt a incarcat doua mari corabii ale sale cu obiecte sacre jefuite din bisericile din Constantinopol. (Idem 237. Cf. Gesta...1874 p.118 u). Jaful "fratilor" crestini cruciati din 1204 a fost mai infiorator decat cel a paganului Mahomed din anul 1453.

 Intr-o scrisoare papa Inocentiu "deplange" deturnarea cruciadei: "In loc sa cuceriti Ierusalimul ati cucerit Constantinopolul…V-ati intins mainile asupra bisericilor smulgand placile de argint din altare, spargand sacristiile, furand icoane, cruci si relicve, Biserica rasariteana vazand numai salbaticii si fapte diavolesti din partea latinilor". (Dascov: "Imparati bizantini". Ed. Enciclopedica. Bucuresti 1999, pag. 351).   

  1. Bisericile din Geneva erau prea mici si saracacioase ca sa incapa splendidele odoare furate din Bizantul ortodox. Tot asa erau si cele din Venetia, Florenta si intreaga Europa Vestica, extrem de saraca la acel timp.

Jaful acesta a fost impulsul pentru construrea marilor lor catedarale. Spre exemplu, pe moastele Sf. Ev. Marcu, furate din Biserica Sfintilor Apostoli din Bizant, s-a ridicat catedrala San Marco din Venetia. La Bari, s-a ridicat o catedrala pentru moastele Sfantului Nicole etc. (Ibidem)       - In anul 1204, cruciatii in loc sa recucereasca Tara Sfanta de sub musulmani, au dat o lovitura care se va dovedi fatala milenarei civilizatii crestine rasaritene ortodoxe, cucerind Constantinopolul. 

 Asa ca, supozitia ca "avansatii" occidentali ne-ar fi zidit in sec. al XIII-lea bisericile din Ardeal lasa mult de dorit. Ca le-au jefuit si si le-au insusit suntem intru totul de acord.

     Vezi Cenad-Morisena, Alba-Iulia, Oroslanus, Cluj, Mures, Bistrita, Herina etc, etc. Sau, ca sa fim mai blanzi, poate vor fi gasit si ei aici, ca Negru Voda si mesterul Manole, "ziduri de straveche monastire" ruinate si le-au rezidit spre folosul lor sufletesc.         

     Trebuie remarcat doar ca la Cosna, jud. Suceava, foarte aproape de Bistrita, s-a descoperit un capac de cadelnita biznatina din sec. al IX-X-lea, din bronz aurit avand gravat chipul Mantuitorului care primeste o biserica ce seamana izbitor cu cea a manastirii din Bistrita ardeleana. (M.Pacurariu. I.B.O.R. V.I P.185-208).

  11. "Fenomenul inlocirii institutiilor si acapararii locasurilor de cult  ortodoxe romanesti cu unele catolice poate fi urmarit in toate partile Transilvaniei", Op. Cit. 207)  chiar si greco-catolicul Petru Maior recunostea ca episcopia catolica de la Alba nu e de la Stefan cel Sfant, ci "din vre-o episcopie din cele vechi ale romanilor e nascuta." Ibidem)

     Referitor la modul cum, dupa Marea Schisma de la 1054, papalitatea   s-a folosit de vasalitatea tuturor regilor occidentali pentru a anihila din sferele lor de influenta orice prezenta ortodoxa bizantina indicam bibliografia din Acad, Mircea Pacurariu: I.B.O.R v.I, pag.116-162.

                Ca epilog, iata si marturia Nestor Simon, in "Dictionarul toponimic", scos la lumina dupa un veac de la scriere de catre cercetatorul bistritean dr. Adrian Onofreiu, la Bistrita, despre antecedentele romanesti socio-politico-bisericesti in Tara Bistritei in perioada de dinainte de venire ungurilor si a sasilor: "Beserica ruinata prin tatari in 1241 despre care multi sustinu ca e edificata din timpulu Romaniloru, o parte din turn sta pana astazi si va mai sta sute de ani." (Nestor Simon: "Dictionar toponimic". Ed. Napoca-Star, luj-Napoca 2007, pag 220)

Toate acestea le-am scris ca sa mai  temperam slugarnicia noastra infloritoare si infricosatoare care merge pe principiul: "Tot ce e occidental e bun, iar ce e autohton, romanesc, e rau sau nici nu a fost deloc". 

Asa suntem unii dintre noi, uitam cam prea repede.

 

 

 

Trebuie insa remarcat ca germanii erau apoi la curtea regelui Ungariei si in biserica ungureasca de la inceput, ei creasera aceasta biserica pe care au dominat-o multa vreme. Iorga "Asezarea sasilor in Ardeal in opinia lui N Iorga" Rasunetul - Dan Popescu 2009 10 15

 Atunci cand ungurii au intrat in Ardeal, ei au gasit unul sau mai multi sefi romani in deosebite cetati, graduri, insa fara indoiala un voievod roman pe care l-au pastrat si l-au pus in serviciul regelui lor, Iorga-

Micile sate sasesti, acele "biete sate" cum le numeste Iorga, dr. Rudolf Schuller arata ca Nicolae Iorga in anul 1919 aprecia : "Pamantul ardelenesc , pecetluit asa de vadit, in chip cultural , prin sarguinta saseasca , nu poate fi prea ingust pentru 210.000 de oameni , care reprezinta cinste , munca , economie si simt pentru dreptate si adevar ." Totir Constantin Totir Sasii bistriteni 19 1.2012.

 

 



[1] Iordanes, Getica,  sau  De origine actibusque getarum, VII 111.

 

0 comentarii1456 vizualizări21 martie 2013




rss 2.0
rss 2.0