Editorial Luni 20 Noiembrie 2017 - 22894 vizitatori azi
Sarut mana doamna invatatoare, sarut mana doamna diriginta!

In aceste zile, s-au implinit 50 de ani de la infiintarea Scolii Generale numarul 1 Bistrita, actuala Gimnaziala 1, scoala infiintata in localul vechi de pe Bulevardul Independentei-Parcul Big. Aniversarea de suflet pentru mii de bistriteni a fost si un prilej pentru mine sa imi revad fostii profesori si colegi de la Generala numarul 1. Ma mandresc si acum ca sunt absolvent al Promotiei 1982 de la prestigioasa scoala din Bistrita care de la infiintare si pana in prezent a fost si a ramas Scoala Numarul 1 din municipiu atat in clasamentele valorice facute dupa rezultatele elevilor cat si Numarul 1 la valoarea profesorilor si invatatorilor de la aceasta unitate de elita a invatamantului bistritean. Evenimentul a fost pentru mine si o reintalnire cu draga mea invatatoare, Anuta Solomon, cea care timp de 4 ani mi-a deslusit tainele scrisului, matematicii, a invatamantului si educatiei in general. Anuta Solomon a fost si va ramane in constiinta mea si a colegilor ca si "tovarasa invatatoare" care cu o exigenta maxima, dar si cu bunatate si dragalasenie ne-a invatat ce inseamna munca, cinstea, adevarul si lucrurile bune in viata. Din fericire pentru mine si sute de tineri, din clasa a 5-a si pana intr-a 8-a am avut-o ca si diriginta si a doua mama, pe buna si iubitoarea profesoara de matematica Elvira Alunita Maxim. La modul propriu, "tovarasa diriginta" s-a comportat ca o mama pentru mine si colegi, atat prin felul in care ne-a educat cat si prin felul in care ne-a insuflat principiile bune de viata si comportament in familie si societate, pastrate de mine si in prezent chiar daca unele par anacronice in societatea actuala romaneasca dominata de un materialism salbatic intr-un capitalism de tip mafiot. Toate acele principii si percepte invatate de la diriginta mea s-au regasit si se regasesc atat in comportamentul meu cat si al familiei si copiilor mei.

Un exemplu edificator de umanism si bunatate, rar intalnit in scoala romaneasca actuala mi-a fost dat de fosta mea diriginta, Maxim Elvira, atunci cand fratele meu cel mic, de doar cativa anisori nu a putut merge la cresa iar mama era in spital si tata lucra la 80 km departare de Bistrita. Am fost primit in clasa la lectii, ore si meditatii alaturi de fratior. Asa s-a facut ca mai multe zile clasa a VIII-a C  a adoptat un copil mic iar ultima banca din clasa a devenit un loc de pelerinaj langa fratiorul lui Marius Chiuzan. Impresionanta a fost si solidaritatea cadrelor didactice de atunci care au acceptat sa isi tina orele de curs, facand si pe dadaca pentru un copil de cresa.

Exemplele de bunatate, afectiune si civism ale elevilor si profesorilor de atunci sunt numeroase si eu stau la dispozitia tuturor celor care vor sa stie sau sa-si aminteasca perioada in care invatamantul romanesc producea elite. In acest context, reintalnirea cu invatatoarea mea - Anuta Solomon si diriginta - Maxim Elvira alaturi de alte profesoare si domni profesori din acea perioada au constituit inca un prilej de rememorare dar si afirmare a invataturii si principiilor consacrate in acea perioada. Cu toate ca meseria de jurnalist impune un spirit critic mai accentuat, o anumita detasare de evenimentele din societate pentru a fi cat mai obiectiv, invatatura si educatia primita de la cele doua doamne ma fac in continuare sa nu uit ca in primul rand sunt OM si trebuie sa fiu cinstit, corect, bun si saritor la nevoile si necazurile semenilor mei.

Sanatate si la multi ani doamna Solomon si doamna Maxim va spune cu drag fostul dumneavoastra elev.

Marius Chiuzan.

0 comentarii8568 vizualizări27 iunie 2015




rss 2.0
rss 2.0