Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Miercuri 15 Iulie 2020 - 17626 vizitatori azi
Atunci cand veacul se nastea. Structuri ale cotidianului la 1900 in comitatul B-N.(25 de poze)

Societatea transilvaneana a cunoscut la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator un amplu proces de modernizare. Consecinta a Außgleich-ului decretat in 1865 si concretizat practic, in 1867, traiectul dezvoltarii societatii transilvanene in ansamblul sau s-a inscris pe un parcurs ascendent. In plan politic, consecintele au fost importante si de durata, cu influente in randul etniilor de aici. Lichidarea autonomiilor provinciale si noua organizare administrativa din anul 1876 au determinat pozitionarea favorabila a etniei maghiare, partenera a autoritatilor imperiale vieneze. In acelasi timp, celelalte populatii au incercat sa-si conserve - prin diferite metode si mijloace - propria identitate.

Totusi, traiectul de dezvoltare a fost definit de constante general valabile: schimbari profunde in sistemul de proprietate si munca asupra pamantului; introducerea treptata a mijloacelor mecanice de lucru; trecerea de la industria manuala la cea manufacturiera si chiar de fabrica; dezvoltarea cailor de comunicatii, cu deosebire, a celor feroviare; crearea si diseminarea pana in cele mai indepartate catune a unui sistem eficient de creditare cooperatista; dezvoltarea comertului si a targurilor; intrarea in arena vietii publice a noi categorii sociale: mestesugari, mici meseriasi, tarani instariti, muncitori, intelectualitatea satelor, comercianti, preoti.

A fost favorizat acest proces de integrarea treptata in cadrele statului dualist austro-ungar a provinciei, de influenta unor masuri liberale luate de guvernele budapestane in plan economic, care urmareau dezvoltarea relatiilor de productie bazate pe binomul investitie-profit, stimularea productiei si liberalizarea schimburilor comerciale. In plan social-economic, un proces amplu de innoire, marcat de suflul nou al ideilor progresiste afirmate cu tarie in timpul Revolutiei de la 1848-1849 si stimulat apoi de perioada liberala si a parlamentarismului burghez. De acest proces au beneficiat toate grupurile de populatii din provincie, care si-au modelat atitudinea in concordanta cu directiile de dezvoltare si satisfacerea intereselor proprii. 

In mediul rural, descatusarea energiilor celor oropsiti de veacuri, in urma decretarii desfiintarii "cruntei iobagii", consecinta a ideilor novatoare de dupa cutremurarea lumii vechi, din anii 1848-1849, a determinat in primul rand, o noua atitudine fata de pamant, sursa atator apasari si constrangeri in trecut. Eliberat din cadrele inguste si rigide ale servitutii feudale, acesta dobandeste statutul altor categorii economice, devine marfa. In acest fel, este integrat in circuitul de valori, devine speranta si in acelasi timp, izvorul sperantei de mai bine.

Cresterea demografica, in cote procentuale nemaiintalnite pana acum, determina noi orizonturi de asteptare, in care speranta intr-un trai mai bun determina un aflux al populatiei din mediul rural catre asezarile urbane si o dinamica mult mai accentuata a pregatirii pentru viata.

Profesiile noi, "industrializate" castiga teren in detrimentul celor clasice, legate de munca pamantului sau exercitarea unor meserii necesare in mediul rural. La fel, elitele intelectuale se distanteaza mai usor de mediul lor initial de formare, cautand debusee proprii de activitate, concretizate in adevarate serii de profesii, in care la loc de cinste se afla juristi, medici, preoti cu pregatire superioara, functionari in sistemul administrativ sau cel financiar-bancar.

Progresul demografic, ca si cel din sfera ocupationala determina cresterea standardului de viata: apa curenta/apaductul, canalizarea, curentul electric, mijloace noi de transport - aici, la loc de frunte situandu-se caile ferate - devin achizitii durabile si firesti in mediul urban. La fel de concrete sunt progresele si in lumea rurala, unde se imbunatateste confortul locativ, prin generalizarea constructiilor cu ziduri din materiale solide/piatra, caramida, acoperirea lor cu materiale mai rezistente, sistematizarea cailor de comunicatii in interior si intre localitati, organizarea rationala a lucrului pamantului si cresterii animalelor, potrivit principiului de exploatare intensiva, cu investitii rezonabile si rezultate pe masura.

In total, o perioada de inovare, de cautari, de redefinire a conceptului asupra vietii, in care se produc schimbari majore. Alaturi de timpul afectat exercitarii profesiei - fie aceea in mediul urban, in sfera ocupatiilor industriale sau intelectuale, fie in mediul rural, concretizat in principal inca in truda asupra pamantului - apare si tendinta tot mai accentuata si mai larg raspandita in mase, de petrecere in mod util si organizat a timpului liber.

Acest proces a determinat modificari nu doar in plan politic, economic, social, ci a ajuns sa influenteze si teritoriul sensibil al mentalitatilor colective pe care le-a si modelat, acest lucru fiind sesizabil prin transformarile petrecute la nivelul vietii private, prin noile concepte privind lumea si viata, raporturile interumane, al modului de trai in general. Este perioada in care avem de a face cu o alta impartire a timpului, si cu o alta ordonare a prioritatilor, cand a aparut distinctia intre timp al muncii si timp liber (cunoscut sub expresia sa cea mai consacrata de "loisir").

Toate aceste trasaturi cu valoare generalizatoare pentru societatea europeana de la cumpana veacurilor XIX-XX pot fi identificate si descrise si in spatiul transilvan.

De aceea, ne propunem sa prezentam intr-o maniera originala, perceptia asupra lumii rurale si urbane si reflectarea ei in mentalul comun, la granita dintre modern si contemporan, in teritoriul comitatului Bistrita-Nasaud.

Limita temporala se inscrie intre aparitia comitatului modern (1876) si declansarea primei conflagratii mondiale a secolului XX (1914). Arealul spatial este reprezentat de structura administrativa sistematizata in anul 1883, in cele patru cercuri: Besineu (Viisoara), Iad (Livezile), Nasaud si Rodna-Veche.

In acest spatiu geografic au vietuit si s-au influentat reciproc populatia majoritar romaneasca (Nasaud, Valea Somesului, Valea Bargaului si a Sieului), cea saseasca (zona Bistritei si a fostului district sasesc), peste care s-au amestecat si suprapus maghiarii, dominanti politic si evreii, cantonati peste tot, cu preocupari preponderent in zona comertului si a ocupatiilor liberale.

Melanjul social, economic, confesional si cultural a avut ca rezultat o intrepatrundere a caracteristicilor acestor populatii, ceea ce a determinat influente modelate si turnate in creuzete proprii. Barierele etnice, confesionale, educationale si culturale si-au pierdut treptat din importanta seculara, iar perceptia la nivelul comun a fost aceea a unei societati asezata pe baze solide, ca rezultat al asumarii trasaturilor pozitive ale fiecarei populatii. La baza acestui esafodaj s-au asezat munca temeinica, bine facuta, pretuirea caracterului si onestitatii, rigoarea si daruirea individuala, subsumate binelui comun.

In plan institutional au fost create modele functionale, care s-au materializat in statute de organizare a comitatului (1877, 1895), cuprinzand reglementarea fiecarui structuri si a domeniilor subordonate, a orasului liber regesc Bistrita, a opidului Nasaud, a introducerii canalizarii si apaductului, a distribuirii energiei electrice (Bistrita), a pietelor din localitatile importante, a prevenirii si interventiei la incendii, a diferitelor institutii: Sedria Generala a comitatului, a notarilor cercuali, a lucrarilor de interes public, a formelor asociative de proprietate (Administratia fondurilor graniceresti nasaudene), a societatilor actionare de credit si economii, a celor din domeniul bancar.

O alta latura, determinata de interferentele etnice, a fost cea a asociationismului. Dupa modelul mai vechi sasesc, maghiarii, romanii si evreii si-au constituit propriile modele asociative, sub forma reuniunilor, societatilor, asociatiilor, din varii domenii: pompieri, de intrajutorare, culturale, de cantari, de lectura, sportive, de ajutor in caz de deces (reuniuni de inmormantare), a femeilor, a diferitelor confesiuni, a vanatorilor, pescarilor.

Structura multiconfesionala a determinat modele specifice de organizare. Aici, demarcatia s-a pastrat si a capatat contururi clar definite, potrivit normelor fiecarei confesiuni.

In plan cultural, a fost creat un adevarat model - asumat de toate etniile - al petrecerii timpului liber. Erau organizate baluri, seri dansante, petreceri insotite de joc, toate, dupa reguli clare, exprimate in programele de desfasurare, unele, adevarate "bijuterii" in materie. Aici faceau casa buna recitalurile de poezie cu declamarea unor fragmente teatrale, muzica de opereta si opera cu prelucrarile populare, diferite instrumente muzicale, cu rol de acompaniament. Se exersau voci in devenire sau unele care impuneau prin nume. Repertoriul era variat, de la texte clasice, la unele populare, de la mari autori in domeniu, la talentati versificatori ad-hoc. Participarea era intotdeauna, numeroasa, iar finalul era de regula, acompaniat de sumele stranse in scopuri caritabile. In acest fel, s-a creat un "model" de socializare si de impreunare a eforturilor - fie ele materiale sau spirituale - pentru realizarea scopului final, binele comun.

In esenta  "o lume in schimbare", adaptata la nou si cu certe capabilitati de evolutie pe calea modernizarii.

 

.

De la productia manuala la revolutia industriala

In cercetarea factorilor de progres din domeniul industrial, decelam in primul rand, continuarea activitatii de exploatare miniera in perimetrul localitatii Rodna. Apoi, apar si se dezvolta noi industrii: in spatiul urban, la Bistrita, cele legate de producerea curentului electric (1913), fabricarea de sobe ceramice (1896), dar si a micilor ateliere, denumite uneori "fabrici", cum au fost cele de prelucrare a carnii si realizarea de semipreparate, societati de exploatari forestiere, producerea de coloniale si bauturi firme de transport, farmacii: Fabrica de salam Frideric Braedt (1885); Atelier de confectionat imbracaminte "Fratii Smolka" (1880); Intreprinderea pentru exploatarea padurilor din Lechinta - Ignat Pfeffermann, Bistrita (1894); Magazin de fierarie "Friedrich Orendi si Fiu&Carol Nussb?cher" (Carol Nussb?cher 1856; Friedrich Orendi si Fiu 1910); Societate Comerciala Anonima pentru industria lemnului si materiale de constructii "Solomon Redlich&Fii" (1897); Primul Sindicat al Tamplarilor Bistrita (1910); Asociatia Curelarilor Bistriteni (1885); Articole confectionate din piele prelucrata "Carol T. Dengler" (1840); Tabacarie si curelarie "Adolf Haitchi" (1886): Prima fabrica bistriteana de pielarie (1886): Fabrica de sapun "Friedrich Scholtes" (1868); la Nasaud, Fabrica de bere "Martian&Co.", fondata in 1765; firme de prelucrare a pieilor de animale, farmacii.

Apoi, s-a dezvoltat reteaua de cai ferate destinate transportului de calatori si marfuri, impulsionata de cresterea activitatii economice (Dej - Bistrita, 1886; Ludus - Bistrita, 1888; Bistrita-Bistrita-Birgaului, 1897; Beclean - Nasaud, 1907; apoi, Ilva-Mica - Rodna, 1909; Bistrita-Birgaului - Dornisoara, 1915, ca si reteaua intinsa de cai ferate forestiere, cu ecartament redus, construite de Directia Silvica Bistrita pentru inlesnirea exploatarii intinselor suprafete impadurite, proprietatea fostelor localitati graniceresti: Sant/Valea Mare, pentru fabrica de cherestea, in lungime de 20 km, cu tractiune animala; 1907-1909 Ilva-Mica-Lesu-Ilva-Mare, in lungime de 36 km, construita intre 1907-1909, cu bifurcatie, Lesu-Iliuta Bozghi, in total, 76 km si ramificatii din Ilva-Mica: Valea Magurii (Lesu), 1910-1912; Iliuta Calului, 1911-191; Valea Silhoasei, 1913.

Tot in aceasta perioada s-a facut jonctiunea pe calea ferata intre zona comitatului si Bucovina, prin construirea caii ferate inguste benzino-electrice Prundu-Bargaului-Dorna-Helgei-Dornisoara, in lungime de 34 km, construita in toamna anului 1914 si racordarea la zona de campie, prin construirea liniei ferate inguste Targu-Mures-Lechinta, intre 1912-1915.

In acest mod s-a realizat patrunderea "carutei cu foc" - dupa o descriere din epoca - pe "fiarele intinse pe niste bucati groase de lemn, si lemnele, pe un pat de pietre, pe care merg rotile carutelor fara sa fie trase de cai" pana in cele mai greu accesibile zone. In acelasi timp, noul mijloc de transport a patruns in viata oamenilor, pe care a schimbat-o radical. Cantitatile mult mai mari de produse transportate, ca si numarul incomensurabil mai mare al calatorilor, au facut ca acest nou mijloc de transport sa fie rapid si definitiv integrat in viata cotidiana a locuitorilor.

In stransa legatura cu patrunderea caii ferate a stat si dezvoltarea exploatarilor forestiere. S-au construit fabrici la Ilva-Mica (1907), Vatra Dornei, preluata de la firma S.A. Götz si Valea-Mare (1914). Pentru administrarea si exploatarea padurilor localitatilor foste graniceresti s-a infiintat in 1890 Directia Silvica cu sediul in Bistrita, care a impus exploatarea in sistem rational, pe baza amenajamentelor silvice, a "aurului verde" de aici.

O varietate de alte mici intreprinderi: tipografii, ateliere foto, de asigurare a unor servicii din aria celor definitorii pentru viata urbana, din sfera comertului, au schimbat peisajul acestor zone.

Atelierele fotografice erau frecventate de multa lume, pentru realizarea de tablouri de familie sau individuale, cat si prin imortalizarea aspectelor definite de "clipa" surprinsa in fotografie si s-au distins prin calitatea si profesionalismul proprietarilor: Carl Koller, Eugen Lippert, Alexandru Rosu, Rosiu&Hausler, C. Oscar, Rudolf Fleischer, Juasler si Friedrich Römischer, la Bistrita.

In acelasi timp, s-au inregistrat progrese in asigurarea elementelor minime esentiale pentru spatiul urban: la Bistrita, introducerea apaductului (1907-1911) si canalizarii (1910-1913), a curentului electric (1913), sistematizarea localitatii Nasaud, a celorlalte localitati care era conturate ca spatii de aglomerari de populatie, mai ales in zilele speciale, cum erau cele de comemorari religioase sau de targuri.

Aspectul centrelor urbane se modifica in domeniul inzestrarii urbane. Apar constructii de for public, cu mai multe nivele, cu multiple functionalitati, care au fost denumite in epoca cu termenul de "palat": la Bistrita, palatul comitatului (1886), palatul Directiei Silvice (1902-1909), cladirea Reuniunii Meseriasilor Sasi (1896), cazarma honvezilor (1887), spitalul comitatului, cladirile gimnaziului evanghelic (1911) si a scolii maghiare de stat (1912); cladiri particulare: Casa Ciuta (1893) casa Dan; la Nasaud, cladirea gimnaziului (1888), primaria (1907).

Pentru protejarea realizarilor edilitare dar si a avutului si vietii oamenilor, s-au organizat societati ale pompierilor voluntari; prima la Bistrita (1877), cu deviza "Lui Dumnezeu onoarea, aproapelui, apararea", dupa modelul celor din spatiul german. Preocupari au existat si in zona Nasaudului, prin reglementari ale curatirii cosurilor de evacuare de la sobe, inzestrarea cu unelte de stins focul si organizarea grupelor de interventie, cuprinse in "porunci" emanate de primaria locala. La sfarsitul secolului a fost elaborat un statut de "mustra"/model pentru localitatile comitatului, care au fost obligate sa-si reglemente infiintarea si organizarea unor astfel de societati.

Daca in mediul urban schimbarile sunt evidente si cu modificari profunde in viata locuitorilor, tot mai acaparati de procesul de industrializare, in mediul rural sunt mai putin perceptibile, dar cu efecte in profunzime.

Putem decela aici schimbarea sistemului de lucru a pamantului, prin renuntarea la "tirania" tarinii si imasului si introducerea sistemului anual de cultura, a cresterii animalelor in conditii mai bune, prin preluarea si extinderea sistemul stabulatiei pe perioada de iarna, introducerea de noi plante de cultura (trifoi, lucerna) si treptat, a mijloacelor mecanice de lucru; crearea de noi suprafete agricole, prin defrisari si lazuiri, pentru cultura cerealelor si a plantelor tehnice; imbunatatirea raselor de animale, asigurarea unor reproducatori de calitate; exploatarea intensiva a padurilor.

De asemenea, atat in spatiul urban cat si in cel rural, sunt prezente in continuare mestesugurile si ocupatiile traditionale. Targurile, vestite odinioara in intreg spatiul transilvan si extracarpatic, isi diversifica oferta, sunt orientate spre valorificarea produselor micilor ateliere mestesugaresti din mediul urban, cat si a animalelor si roadelor muncii pamantului, in spatiul rural. Vestitele targuri anuale, primul, intre 8-10 martie, al Cucului (14-16 mai), al Bulgiului (19-25 august si ultimul, intre 15-17 noiembrie, la Bistrita, cele de tara (Nasaud, Rodna, Prundu-Bargaului, Sieu, Monor) care durau 2-3 zile, erau tot atatea prilejuri de vanzare si cumparare de marfuri, animale si, rurale a capitalului in formare al celor care le frecventau.

Cu ocazia acestora lumea dadea navala la orase sau in localitatile unde erau organizate, iar pietele deveneau neincapatoare. Aici se gaseau de toate: fructe, legume, zarzavaturi, bucate si animale, obiecte ale mestesugarilor autohtoni sau de aiurea, masini si agregate, obiecte artizanale. Cu cateva zile inaintea targurilor, in orase si localitatile mai mari se asezau circurile, cu menajerii, zidul mortii, iluzionisti vestiti. Bucatele din belsug, preparate dupa retete traditionale, in amestec cu mustul, vinul si berea revarsate din belsug, creau o atmosfera de mare efervescenta si multumire, atat pentru comercianti, cat mai ales pentru "musterii", care plecau acasa cu amintirea unor zile de neuitat, cel putin pana la targul urmator.

O lume dinamica, cu resurse nebanuite de adaptabilitate la noile provocari, care dorea sa fie actant al progresului si beneficiar al acestuia.

 

Intre timpul muncii si timp liber

In alt spatiu, cel eliberat de constrangerile si determinarile muncii fizice, direct productive, se desfasurau activitati complementare, dar la fel de importante.

Pentru satisfacerea cerintelor tot mai mari de capital, s-a dezvoltat o extinsa retea de institutii de credit si intrajutorare. Pornita din initiativa populatiei sasesti, inca in perioada imediat urmatoare Revolutiei de la 1848-1849, activitatea de creditare a cunoscut o dezvoltare constanta, mai ales dupa aparitia prevederilor favorabile legii comerciale din 1875 (articolul de lege XXXVII). Fie dupa modelul Raifeissen, in special in zonele rurale, fie Schultz-Delitzch, in cele urbane, institutiile de creditare au fost un sprijin important in asigurarea unui capital initial, cu dobanda redusa, pentru mici afaceri si initiative particulare. Sasii au fost primii care si-au organizat propriul sistem de creditare, prin fondarea Pelionissche Kase, transformata mai tarziu in Casa de Economii Districtuala - Distrikt Sparkassa; ungurii si-au creat cooperative de credit, reunite in Centrala Insotirilor de Credit - Országós K?zponti Hitelsz?vetkezet. Au urmat cele din mediul urban, indeosebi Banca "Aurora" Nasaud (1873), Banca "Bistritiana", (1877), Societatea Actionara de Imprumut si Pastrare "Mercur" Nasaud (1899), Banca "Coróna" Bistrita (1903), Banca de Credit Societate pe Actiuni Bistrita, (1906), Banca Comerciala si Industriala S.A. Bistrita (1907), Casa de Pastrare a Vaii Borgoului (1907).

Au urmat o serie de institute de credit cooperatist ale romanilor, cu deosebire in mediul rural: Societatea de Imprumut si Pastrare in Feldru (1878); Reuniunea de Imprumut si Pastrare in Ilva-Mare 1883) - ale carei statute au servit de model miscarii cooperatiste din Vechiul Regat; "Fortuna" Institut de Credit si economii Rodna (1884); "Speranta" Reuniune de Imprumut si Pastrare in Prundu-Bargaului (1885); "Soimusana" Institut de Credit si Economii in Soimus (1885), extinse la nivelul multor localitati rurale la inceputul secolului urmator. Toate au devenit membre ale reuniunii acestui sistem de creditare, " Solidaritatea" (1907). Sasii si-au dezvoltat propriul or sistem de credit in mediul rural Unirea (1892), Lechinta (1892), Sieu (1895), care a fost extins pana la inceperea razboiului, in fiecare localitate.

Toate, fara deosebire, au avut ca scop acordarea de credit cu dobanda rezonabila, esalonarea ratelor, in functie de calendarul de valorificare a productiei agricole si a animalelor si anularea efectelor nefaste ale camatariei, practicata mai ales in mediul rural.

O alta activitate complementara a fost cea a asocierii in diferite forme si a unor segmente ocupationale bine definite. Au fost infiintate reuniuni profesionale, de intrajutorare, culturale, ale invatatorilor, mestesugarilor. Toate urmareau apararea intereselor grupurilor profesionale pe care le reprezentau si implicare acestora in viata din afara efortului din campul profesional specific fiecaruia.

Apar bine conturate manifestari in spatiul public: serate, baluri, seri dansante, petreceri cu scop caritabil, toate, modalitati utile si placute de petrecere a timpului liber.

In cadrul acestora, erau declamate poezii si piese de teatru, se organizau recitaluri din opere si operete, erau puse in scena spectacole pe diferite teme. Din spatiul public acestea erau transferate si in cel educational. Aici, in cadrul societatilor literare (Virtus Romana Rediviva, la gimnaziul din Nasaud), cea de la gimnaziul sasesc din Bistrita, erau organizate recitaluri de poezie, elaborarea de "operate" - lucrari pe diferite teme - spectacole artistice, piese de teatru, si nelipsitele baluri. La acestea din urma participa "inteligenta" din localitatea respectiva, sub indrumarea si controlul atent al dascalilor si mai ales, al mai varstnicilor parinti.

De asemenea, nelipsite erau serbarile ocazionate de anumite evenimente, dintre care cea mai cunoscuta si traditionala era "maialul", desfasurat atat la gimnaziul din Nasaud cat si la cel sasesc din Bistrita.

Ocazional, dar cu prezenta de o constanta demna de invidiat, erau prezente trupe, solisti, actori, nume mari ale scenei din spatiul transilvan si chiar cel extracarpatic.

Spatiul cultural era ocupat si de activitatea reuniunilor de lectura si citire, dupa modelul "batranelor" casine din perioada prerevolutionara. Aici se intalneau in aceeasi sfera a preocuparilor intelectuale, preoti, invatatori, profesori, mici meseriasi, avocati, functionari de stat sau din sistemul bancar, ofiteri activi sau in retragere, toti, animati de scopul inalt al cultivarii intelectuale. Ca mijloacele de realizare utilizate au fost citirea ziarelor si a publicatiilor periodice, informarea asupra evenimentelor importante, elaborarea de dizertatii si lucrari pe anumite teme, specifice ariei de preocupari a membrilor, cat si acte de caritate si acordarea de ajutoare, sub diverse forme.

Apoi, apar si se dezvolta structuri locale ale unor initiative mai generale, ale spatiului transilvan: ASTRA, Dacia, pentru romani, Asociatia "Gustav Kelp" pentru sasi, "EMKE" - Erdélyi Magyar Közm?vel?dési Egyesület, Societatea Maghiara de Cultura din Transilvania, pentru maghiari. Toate, cu scopul bine definit de a contribui la pastrarea si cultivarea specificului fiecarei etnii.

In mediul rural, aceste manifestari aveau caracteristici determinate de calendarul muncilor agricole sau ocupational al locuitorilor. Acestia se adunau la claca, in serile de toamna tarzie, sau la diferite manifestari in cadrul formelor locale de asociere: reuniuni, intovarasiri. Mai elevate au fost preocuparile membrilor unor comunitati, canalizate de unii intelectuali deosebiti: teatrul (Sant, Soimus), casinele (Rodna, Sant, Ilva-Mare, Prundu-Bargaului, Monor), reuniunile de lectura si cantari.

Atat in spatiul urban, cat si in cel rural, o mare raspandire si pretuire a avut presa. Vazuta ca principalul instrument de informare, cotidiana sau saptamanala, sub forma "foii" sau a magazinului, a revistelor pe anumite domenii, ea a avut un rol important in educarea si informarea cititorilor.

Toate etniile au avut publicatii proprii. Sasii, cu primele dintre ele: "Bistritzer Wochenschrift" (1872), "Bistritzer Deustche Zeitung" (1913), apoi maghiarii, cu "Besztercze" si romanii, cu "Minerva (1892), "Revista Ilustrata" (1892), Revista Bistritii" (1903), "Vointa" (1904). Alaturi de acestea, se citea si presa aparuta in Transilvania, dar si publicatii din Romania si Monarhia Austro-Ungara: "Gazeta Transilvaniei", "Telegraful Roman", "Tribuna", "Convorbiri Literare", "Familia", "Revista Carpatilor", "Strigoniul", "Österreichische Zeitung", "Ost&West", "Figaro", "Tuti Frutti", "Volkschule", "Kikiriki", "Siebenbürghicher Bote", "Pésti Napló", "Kolozsvári Közlöny", Korunk".

In mediul rural, gazetele erau principala sursa de informare si erau citite, mai ales in zona romaneasca fosta militarizata, "cum se citeau odata, sub timpul militarizarii, ordonantele militaresti".

 

.

Multiculturalism si diversitate etnica

Spatiul comitatului Bistrita-Nasaud s-a definit pregnant ca unul al multiculturalitatii. A fost aceasta caracteristica determinata de diversitatea etnica, in care au convietuit dea lungul secolelor, romanii, sasii, maghiarii, evreii, tiganii.

Chiar daca in aceasta perioada raportul demografic s-a modifica in favoarea romanilor, pe cale naturala, sau se doreste aceasta in favoarea maghiarilor, prin masuri administrative, ramane ca o constanta aceasta trasatura.

Esenta ei s-a definit prin faptul ca, desi cu evolutii bine individualizate, etniile de aici s-ai influentat reciproc, fiecare preluand de la ceilalti elementele avangardiste sau cele proprii matricei spirituale.

De aceea, melanjul etnic s-a definit in toate domeniile, incepand de la viata social-economica, cea mestesugareasca si comerciala, la invatamant si cultura.

Manifestarile in spatiul public erau definite de diversitatea reclamelor, de la cele de ordin economic, pana la cele comerciale, culturale, toate subsumate scopului comun, de a face atractiv un anumit produs, o anumita firma, un anumit mod de a petrece timpul liber, un anumit spectacol artistic sau cultural.

Apoi, marile reuniuni ale asociatiilor generale ale fiecarei etnii erau evenimente care marcau comunitatile organizatoare in intregul lor. Adunarea generala a Asociatiei pentru crearea unui Fond de Teatru Roman (1902), a ASTREI (1907), cele ale societatii sasesti "Gustav Kelp" (1887, 1896) la Bistrita au antrenat un mare numar de persoane, de la cele din sfera transporturilor, a alimentatiei publice, cazarii si asigurarii logistice necesare. In acelasi timp, balurile si spectacolele sustinute cu aceste prilejuri constituiau un bun prilej pentru cunoasterea cu membrii altor comunitati, a intemeierii unor legaturi trainice si de durata.

In cadrul cladirii Reuniunii Meseriasilor Sasi se derula activitatea formatiilor de teatru in limbile romana, maghiara si germana, a echipelor de dansuri romanesti si germane, corurilor, fanfarelor teatrelor de papusi si a orchestrelor de muzica populara si usoara, toate capabile de a sustine concerte si spectacole de sine statatoare.

Balurile - denumite in epoca si "petreceri cu joc" - precedate de spectacole artistice, erau bune prilejuri pentru destinderea participantilor, intotdeauna asortate cu servirea bucatelor, la miezul noptii, cand muzica facea pauza cea mare. Ele erau urmate de discutii si controverse pe probleme mondene, atunci cand se deschidea "gura targului", dandu-se frau liber colportarilor.

Prilejuri bune de recreere erau plimbarile pe asa numitele locuri de promenada - de-a lungul Parcului Mare si pe Corso, la Bistrita, sau vestitele plimbari pe malul Somesului, catre Rebrisoara, la Nasaud - cat si drumetiile in locuri special destinate pentru acest scop (Schieferberg, Scullerwald, la Bistrita).

In mediul rural, "intelectualii" satelor conveneau la serbarile ocazionale sau in sedintele "casinelor" si a reuniunilor locale, depasind asperitatile administrative si subsumandu-si actiunile spre scopul binelui general.

La fel, cu ocazia targurilor, fie ele de animale, produse agricole sau mestesugaresti, barierele etnice erau depasite si pretuirea era aratata pentru cei care ofereau ce era mai bun, iar schimburile aveau un singur criteriu de realizare: circulatia marfurilor si a capitalului.

In domeniul scolar, principalele institutii de invatamant si-au deschis portie pentru toti cei dornici de a sti; chiar daca la nivel gimnazial si a invatamantului superior, optiunea avea in vedere criterii si ale statutului social, totusi, tinerii au putut sa urmeze cursurile institutiilor reprezentative. Se cuvine aici amintit si rolul important al sustinerii materiale, indeosebi pentru romani, a unor fonduri si fundatii particulare (Administratia fondurilor graniceresti, fundatiile "Gojdu", si "Romonzi"), care au asigurat accesul la instruire, pe toate paliere, de la nivel gimnazial, universitar si chiar al doctoratelor.

Tot aici merita amintit faptul ca fiecare grup etnic si-a creat, pe langa sistemul general al scolilor de stat, propriul sistem educational, in esenta, de caracter confesional, cu deosebire in invatamantul primar si gimnazial. Rezultatul a fost insa peste tot acelasi, accesul la cunoastere si deschiderea de noi orizonturi intelectuale. Iar consecintele pe termen lung, au determinat o influentare in bine a celor care ramaneau cu un nivel primar de instruire; cei cu pregatire superioara s-au intors de multe ori in comunitatile de unde au plecat si le-au influentat dezvoltarea in concordanta cu cerintele moderne ale epocii.

La fel s-au petrecut lucrurile si in plan confesional. Aici, delimitarea era definitorie si dialogul mai putin prezent. Fiecare grup etnic se manifesta prin apartenenta la un anumita confesiune, iar acolo unde erau asumate mai multe confesiuni (romani, maghiari), cu certe elemente de individualizare pentru fiecare din acestea.

Totusi, bariera vetustei formule medievale "unio trium nationum", cu cele patru componente religioase a fost depasita si toate confesiunile s-au manifestat in planul vietii publice de pe pozitii relativ egale, cu deosebire dupa reglementarea statutului organizatoric al unora dintre acestea.

Confesiunea reprezenta si constructie: atat la modul fizic, prin ridicarea de numeroase lacase de cult, cat si in cel al elaborarii unui set de norme atitudinale, specifice fiecareia dintre ele, cat si al pozitionarii fata de doleantele generale ale celor pe care ii reprezenta.

In diminetile de duminica, clopotele celor 5 biserici din Bistrita chemau la rugaciune pe toti credinciosii, indiferent de confesiune. Strazile de umpleau de oraseni, imbracati in haine de sarbatoare, care respectau un adevarat ritual in drumul lor spre lacasurile de rugaciune: fiecare familie mergea izolata, in frunte cu copiii,apoi batranii, iar cei in floarea varstei incheiau grupul. Slujba inlatura orgoliile, se desfasura dupa ritualuri stravechi si avea menirea de aleasa primenire sufleteasca.

De aceea, ierarhii bisericilor, de la cei mai inalti si pana la cei marunti, din cele mai modeste parohii, au avut un rol deosebit in formarea atitudinala multipla a celor pe care-i slujeau. Alaturi de "dascal"/invatator, "popa"/preotul a reprezentat sufletul comunitatii pe care o pastorea, un reper care impunea atitudinal si forma caracterul, pregatind enoriasii nu numai duhovniceste, ci si in plan social-economic si spiritual. Cu atat mai mult, in spatiul multiplu si complementar, din punct de vedere confesional, al comitatului Bistrita-Nasaud.

Imaginea de ansamblu transmisa de "piesele" expozitiei este cea definita de asertiunea unui contemporan cu perioada descrisa, Iuliu Moisil. Acesta sintetiza trasaturile unei lumi care, in acelasi timp, apunea, dar se zamislea intr-una noua.

In primul rand constata ca timpul se scurgea fara opreliste, ca si ceva firesc si un dat al insusi vietuirii omului: "necurmat vremea se strecoara si cu dansa se schimba destinele omenirii. Progresul insa nu cunoaste nici epoca de timp, nici sfarsit de secol, ci toate intamplarile fiecarui timp sunt inlantuite de intamplarile timpurilor trecute si intretesute de cele ale timpurilor viitoare si acestea sunt temeliile progresului.

Intamplarile dintr-un secol oarecare isi au cauzele lor intr-un trecut mai apropiat sau mai indepartat si urmarile lor se vor resimti intr-un viitor inca cu desavarsire necunoscut (s.n.).

In aceasta "trecere" continua, "simtul de ordine insa al omului cauta dupa puncte de reazim in schimbarile lucrurilor, spre a le putea judeca si stapani cu usurinta. Si la sfarsitul unui an, in care cad zorile unui nou secol si in care se sfarseste un secol intreg si mare, infinit de mic insa fata de univers, este bine a arunca o reprivire peste tot ce el ne-a dat sau ne-a luat, peste tot ce este menit sa cada prada uitarii, peste ceea ce va ramane ca o amintire durabila, precum si peste ceea ce par a fi samburii de viitoare intamplari".

Este si cazul succintei noastre prezentari, care reflecta mesajele si continutul materialelor expuse, despre om si societate in comitatul Bistrita-Nasaud, la o cumpana a istoriei, sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, "atunci cand veacul se nastea".

 

 

Membrii proiectului:

Andreea Salvan

Nicoleta Preda

Adrian Onofreiu

Ioan Claudiu Rosu.

 

 

0 comentarii6594 vizualizări06 decembrie 2013




rss 2.0
rss 2.0