Actele istorice de la 5 si 24 ianuarie 1859, de la care se implinesc azi 155 de ani, au avut drept consecinta instaurarea unei noi ordini politice in Principatele Romane, aflate nu numai in fata procesului de unificare a structurilor lor, ci si in fata necesitatii constituirii statului nou, modern. Noul stat era confruntat inca de la inceput cu contradictii fundamentale. Conventia de la Paris fixa o organizare separata a celor doua tari componente, dar dubla alegere dadea acestora un singur domn si poporul roman din Moldova si Tara Romaneasca cerea realizarea deplinei unitati.
Victoria repurtata in Moldova prin alegerea ca domn al Tarii a lui Alexandru Ioan Cuza la 5 ianuarie 1859 a reprezentat fara indoiala, un puternic stimulent pentru reprezentantii aripii radicale a Partidului National din Tara Romaneasca. "Moldovenii au dat dovada de intelepciune si nationalitate - consemna un contemporan. Face-vom si noi ca moldovenii?"
La alegerile din 8 si 12 ianuarie 1859 conservatorii din adunarea electiva a Munteniei au obtinut majoritatea mandatelor adica 46 de mandate din totalul de 72. Prezumtivii candidati pentru functia de domnitor al Tarii Romanesti intruneau urmatorul numar de voturi: Gh. Bibescu 30,Barbu Stirbei 23, Nicolae Golescu 18,Alexandru Ghica 6 si Ion Cantacuzino 5.
In principiu nici unul din acesti candidati nu respingea unirea daca acesta s-ar fi facut sub sceptrul sau. In conditiile create, fiind in minoritate in Adunare, Partida nationala a apelat la sprijinul maselor. Numai presiunea populara, exercitata ca modalitate de a asigura victoria cauzei nationale putea duce la un rezultat favorabil realizarii statului national.
Prin intermediul tinerilor patrioti s-a inceput, in Capitala , o larga actiune de propaganda si mobilizare, extinsa si in satele din vecinatate. Mircea Malaeru, fost deputat in Adunarea ad-hoc, din partea judetului Ilfov, a jucat un rol important in aducerea a mii de tarani in Bucuresti. In pofida masurilor restrictive, cand Adunarea electiva si-a deschis lucrarile, la 22 ianuarie 1859, sediul reprezentantei nationale era inconjurat de o mare multime de oameni. Aceasta nu s-a manifestat pasiv, ci, timp de 3 zile cat au durat lucrarile, au actionat la indemnul gruparii liberal-radicale, tinand sub presiune dreapta conservatoare si patrunzand pana in sala Adunarii.
Presiunea populara a ingaduit aripii radicale sa obtina initiativa in operatia de verificare a mandatelor. Ca in 1848, multimea aceasta de oraseni, tineri intelectuali si tarani, apreciata de consulii straini in jurul a 30.000 de oameni, avea practic orasul in stapanire. In ziua de 23 ianuarie, cand s-au definitivat contestatiile, curtea Adunarii era ocupata de 10-12.000 de oameni. La interventia energica a deputatilor radicali si in fata atitudinii amenintatoare a multimii, care striga "Afara ostirea! Jos tiranii! Traiasca libertatea!", detasamentul armat adus pentru a mentine ordinea a fost retras. La barierele orasului, dorobantii se lasau dezarmati si fraternizau cu multimea.
Intimidati, deputatii majoritatii conservatoare, intruniti, in seara zilei de 23 ianuarie in casa lui Ioan Otetelesanu[ci1] , se gandeau sa nu mai participe la lucrarile Adunarii elective ori sa determine mutarea acestora intr-un oras de provincie. La randul lor, in situatia deosebit de tensionata ce se crease, deputatii Partidei nationale cautau si ei o solutie. Intruniti in una din salile hotelului "Concordia", in seara aceleiasi zile, au hotarat sa incerce o situatie de compromis. Radicalii au renuntat la candidatura lui Nicolae Golescu, aclamat de multime n zilele de 22 si 23 ianuarie, pretinzand insa ca si deputatii majoritatii sa renunte la candidaturile fostilor domnitori Bibescu sau Stirbei. In aceste imprejurari, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptata solutia dublei alegeri, ca cea mai buna cale de depasire a impasului, solutie care a intrunit sprijinul tuturor. Hotarandu-se a se pastra secretul pana a doua zi, reuniunea s-a incheiat. Lui I.C. Bratianu, care fusese cel care dirijase multimea, in cele doua zile, i-a revenit misiunea sa ia contact cu seful politiei si comandantul armatei. Impreuna au hotarat ca in ziua urmatoare, atat fortele de ordine, cat si poporul sa se indeparteze de sediul Adunarii, pentru a nu da prilej de anulare a alegeri pe motivul ca ar fi fost fortata libertatea de optiune a deputatilor.
In dimineata zilei de 24 ianuarie, deputatii Partidei nationale urmau sa propuna alegerea domnului Moldovei intr-o sedinta secreta a Adunarii. Ipoteza unei duble alegeri fusese intrevazuta in cerurile diplomatice inca in cursul ultimelor luni ale anului 1858. In cazul in care conservatorii isi schimbau parerea in noaptea de 23/24 ianuarie urma ca "poporul sa navaleasca in Camera si sa o sileasca a proclama ca ales pe domnul Moldovei".
Dezbaterile Adunarii au inceput la orele 11. In numele partidei nationale Vasile Boerescu a cerut o sedinta secreta in care a propus ca si candidat unic pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, domnul ales al Moldovei. S-a redactat si un act prin care participantii la sedinta se obligau prin juramant sa-l aleaga pe Alexandru Ioan Cuza "spre a consacra pentru totdeauna unitatea romanilor".
Reveniti in sedinta publica, intr-o atmosfera de fratietate si de entuziasm patriotic toti cei 64 de deputati l-au consacrat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Tarii Romanesti. Se incheia, astfel, dupa expresia lui Ioan Ghica, "una din cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre".
.
Pentru Bistritanews.ro - Ioan Muresan.
0 comentarii | 2919 vizualizări | 24 ianuarie 2014 |