Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Vineri 10 Iulie 2020 - 26884 vizitatori azi
Tinutul Bistritei si Nasaudului ca putere militara in istorie.

Pe vaile, Bistrita si Somesul Mare, de la flinta cu cremene la arma cu laser.(Curricula militara a zonei Bistritei si Nasaudului). Materialul ce urmeaza sa vi-l prezint m-a inspirat din recenta sarbatoare organizata de Brigada 81 Mc., respectiv implinirea a 95 de ani de existenta a acestei brigazi, de implinirea a 95 de ani de la instalarea primelor unitati ale Armatei Romane in garnizoana Bistrita.

Se stie ca, romanul, s-a raportat permanent la spatiul existentei sale cu incredere, cu respect si credinta in Dumnezeu.

Este deci firesc, ca armata romana, sa existe si sa se instruiasca in respectul acestui concept, fapt ce da institutiei militare o aura si o reprezentare aparte in viata natiunii romane.

Armata este deci o veriga necesara in sistem, este siguranta spatiului ontologic, militar si strategic, alaturi de biserica si de scoala (unde se invata-sau ar trebui sa se invete-si se cultiva-sau ar trebui sa se cultive-respectul pentru spatiul romanesc, plin de iubire, atasament si daruire creativa), este modalitatea cea mai directa, cea mai concreta si cea mai puternica de exprimare, de materializare a acestei filozofii.

Sub acest aspect, istoria armatei romane (daca vrem, putem spune chiar istoria militara a poporului roman) nu trebuie privita doar ca o rememorare a faptelor, a jertfelor lor imense, ci si ca un suport al unui spirit, ca un instrument de evaluare a unor realitati care, de multe ori, raman in cenusiul nevederii unora, ca un indemn la reflectie, ca o premisa adevarata, sigura si obiectiva pentru luciditatea rationamentelor nationale si militare, atat ale prezentului, cat si ale viitorului.

Sunt convins -si voi continua sa cred-ca istoria este si va ramane mereu cartea cea dintai a unei natiuni.

Fara istorie, fara trecut, nu poate exista, sub semnul duratei, respectul izvorului, al adevarului si al locului de unde vii.

Iar fara acest respect, fara aceasta constiinta, omul nu poate fi decat un ratacit, un aruncat in lume. Avem deci datoria sa ne aplecam mereu asupra trecutului, sa ne cunoastem si sa ne intelegem valorile, sa ne respectam eroii. Spun acest lucru, fiindca, pretutindeni in lume se procedeaza la fel.

Vorbind de trecut, doresc sa incerc, sa prezint, in linii mari, viata militara (curricula militara) a judetului Bistrita-Nasaud, a garnizoanelor Bistrita, Prundu Bargaului si Nasaud, inainte si dupa actul de la Unirea cea Mare din 1918 si pana in prezent.

Cu, sau fara voia noastra, prezenta militara, in zona Bistritei, a Nasaudului, si-a lasat o amprenta puternica in viata sociala, economica, sportiva si culturala a acestor zone.

Intrucat se cunoaste foarte bine perioada de la 1762-1851, de existenta a Regimentului II Romanesc de granita de la Nasaud (1762-1851), a Regimentului de Dragoni de Granita Romanesc din Nasaud (1762-1770)-din cadrul Imperiului Habsburgic, precum si perioada de existenta a Regimentului 63 Infanterie Ritter Von Pitreich (1887-1918) din perioada Austro-Ungariei, nu am sa ma refer la acestea, decat la faptul ca in Bistrita, inainte de 1918, isi faceau serviciul majoritatea ardelenilor si maramuresenilor din zona.

Despre Regimentul 63 Infanterie Bistrita, va comunic doar urmatoarele aspecte:

  • Regimentul facea parte, alaturi de Regimentul 62 Infanterie Tg.Mures, din structura Brigazii 70 Infanterie Targu Mures, care era subordonata Corpului XII Armata Austro-Ungar Sibiu.

  • In bataliile la care si Reg.63 Infanterie Bistrita au luat parte, din luna august 1914 in sectorul Varsovia-Ivangorod, in numai 6 zile de lupte, acest regiment a pierdut circa 60 % din efectiv. In acest an regimentul se si desfinteaza.

  • Patru ani mai tarziu, tot acest Regiment 63 Infanterie, austro-ungar din Bistrita, reinfiintat, avea sa treaca din nou printr-un eveniment de lupta nefericit. Conform articolului "Amintiri de pe frontul francez", publicat in ziarul bistritean SAPTAMANA nr.15/6 aprilie 1929, aflam urmatoarele: "Soarta razboiului mondial ne-a dus pe noi romanii ardeleni (n.a.bistriteni din R.63 Inf.Bistrita), sa luptam contra fratilor de sange latin, italieni si francezi. In grea situatie am ajuns noi, o mana de ofiteri romani, care ne dam bine seama de aceasta imprejurare, si eram siliti de a ne duce la macel pe fratii nostri, contra fratilor. In vara anului 1918, dupa esuarea ofensivei de la Piave, divizia ardeleana 35 a fost luata de pe frontul italian si dusa in graba mare pe frontul francez si inglobata in sirurile armate germane, in sectorul Sant Michele, spre sud de frontiera de la Verdun. Abia ajunsi acolo au fost trimise patrule de recunoastere inaintea transeielor inamice. Aveam in fata noastra trupe proaspete, venite din colonii si dupa uniforma si dupa infatisare, inca neobositi de peripetiile razboiului. O intamplare nostima (dar cu efecte negative n.a.) a avut o patrula de-a noastra, iata ce: *Mergand in cercetare-recunoastere a dat intr-o tufa de un cos plin de mancari alese si bautura scumpa, in sticle infundate. Ce bucurie pe dansii, cum erau cam flamanzi si setosi s-au asezat la ospat, uitand ca sunt in fata dusmanului. Cand se simteau mai bine i-a inconjurat o patrula inamica si i-a poftit sa le fie oaspeti in transeele lor. Aceasta intamplare ciudata le-a dat prilejul sa ne cunoasca si in ziua de 10 septembrie, tot prin surprindere ne-a atacat intreg sectorul, in doua parti, luand in captivitate fara multa varsare de sange, trei regimente care se aflau in prima linie, intre aceste si regimentul 63 Infanterie din Bistrita. Din cele 3 regimente au mai ramas doar batalioanele de rezerva. In aceasta retragere am facut cunostinta cu iscusinta vitezei armatei franceze (de atunci) si, pentru intaia data, am vazut tancurile, acele reptile uiriase, care nu cunosteau obstacole si care au bagat spaima in randurile soldatilor nostri, pana a nu le cunoaste. Avioanele de bombardament ne-a imprastiat unitatile, de abia a doua zi dimineata le-am putut aseza in transeele de rezerva la satul Ionville. Dupa aceasta data n-am mai fost atacati asa vehement si la vre-o cateva saptamani un avion ne trimite urmatoarea veste prin niste afise: *Fratilor Romani!, de-acum nu mai suntem dusmani, plecati acasa in Ardeal la familia voastra, armata austro-ungara de la Piave a depus armele! Aceasta veste a fost confirmata si prin radio-telegrafie. Un chiot de bucurie a iesit din piepturile soldatilor nostri. In orasul Metz, neprimind trenuri de imbarcare, am luat-o pe jos peste Alsatia-Lorena, Baden, Wurttemberg, ducand vestea pacii apropiate; abia in Bavaria am putut lua trenul spre casa, ziua de 1 decembrie 1918 am sarbatorit-o in gara Passau. La o saptamana am ajuns la Sibiu, unde am intrat in legiunea romana". Semneaza prof. L.Bucur.

  • In luna octombrie 1918 (inainte de sfarsitul razboiului) in garnizoana Bistrita figura ca existent Regimentul 71 Honvezi, fost Trencsen, subordonat Brigazii 27, din Divizia a 14, divizie aflata in subordinea Corpului XXII Alsonzo. Acest regiment a facut parte din structurile militare austro-ungare ABB.

Mai putine aspecte se cunosc despre Regimentul 28 Infanterie din Bistrita, care a functionat intre anii 1709-1712, de Regimentul 82 Infanterie din Bistrita, infiintat in anul 1883 si a functionat pana in 1905 si de Batalionul 2 Infanterie din cadrul Regimentului 22 Infanterie ce a functionat intre anii 1889-1918, motiv din care cauza nu putem spune ceva concret. Poate vom reusi ca in acest an sa obtinem ceva date de la arhivele din Bistrita, Cluj si Pitesti.

In zorii zilei de 15 august 1916, armata romana escaladeaza crestele Carpatilor, strabate muntii prin 17 trecatori, pasind hotarat pe pamantul nostru stramosesc al Transilvaniei.

Atunci, aici, in Carpati, in cadenta mosilor si stramosilor nostri, s-a zamislit neuitatul cantec de arme, care si azi invioreaza si vibreaza pe buzele ostasilor si oamenilor simpli:

"Treceti batalioane romane Carpatii,

La arme cu Frunze si flori,

V-asteapta izbanda, v-asteapta si fratii,

Cu inima la trecatori."

Campaniile anilor 1916 si 1917, de pe frontul Carpatilor, au convins conducerea militara a Romaniei asupra faptului ca sistemul nostru militar trebuie regandit, ca soldatul roman, cu hainele lui uzate, care era o prezenta cotidiana, trebuie sa arate altfel, ca din cauza prea marilor reduceri bugetare, de aproape 66%, gradelor inferioare de sub arme li se acordau concedii dese, ca in conditiile unui an de instructie, unui soldat, i se aloca pentru trageri doar trei cartuse, cand aplicatiile cu unitatile si marile unitati erau suspendate ani la rand, doar de dorul economiilor, ne putem forma o parere despre gradul de pregatire al celor trecuti prin cazarmi sau al corpului de cadre.

Toate acestea sunt rodul nepasarii celor de la putere, din acea perioada, care de altfel justifica numarul enorm de victime (morti, mutilati si raniti) din razboaiele la care Romania a luat parte.

La inceputul lunii noiembrie 1918 si ulterior in toate orasele si comunele de pe teritoriul actualului judet Bistrita-Nasaud, s-au constituit Garzile Nationale Romanesti, formate din romani patrioti si fosti militari ai Armatei austro-ungare.

Printre membrii Garzii Nationale ii gasim pe sublocotenentul Liviu Rus din Poienile Zagri, pe locotenentul Grigore Balan si multi altii, acesti doi ofiteri, datorita faptelor lor de vitejie au fost decorati cu Ordinul "Mihai Vitezul" in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

In data de 2 decembrie 1918, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului si tinuturilor romanesti din Ungaria, a hotarat crearea unitatilor militare pe teritoriul Transilvaniei, care sa inlocuiasca Garzile Nationale Romanesti a caror capacitate de lupta si de disciplina nu asigurau indeplinirea Hotararii de unire de la Alba Iulia.

Imediat dupa 1 Decembrie 1918, prin Bistrita au trecut, pentru a lupta in Transilvania, impotriva ungurilor ce se opuneau unirii, Brigada 4 Infanterie din Roman, Regimentul 8 Vanatori de Munte si un batalion de infanterie din Piatra Neamt, primind onorul de la oficialitatile locale si de la Garda Nationala constituita la nivelul Districtului.

Prima prezenta militara romaneasca a avut loc la Bistrita la data de 06.02.1919, prin infiintarea Regimentului 84 Infanterie, a Brigazii 49 / 50 Infanterie si Regimentul 99/100 Infanterie, din compunerea Comandamentului II Teritorial Cluj-denumit la razboi Divizia a 20-a.

Aceste mari unitati si unitati au participat la Campania Armatei Romane, din anul 1919 pe teritoriul Ungariei.

Comemorand 95 de ani de la acest eveniment, Asociatia Judeteana Cultul Eroilor "Regina Maria" Bistrita-Nasaud, prin persoana presedintelui executiv, col.(r.) Magerusan Vasile si presedintele de onoare, col.(r.) Cordovan Ioan, a aplicat o placa comemorativa pe peretele stradal al cazarmii "Marele Voievod Mihai" dedicata acestui eveniment, placa ce a fost sfintita de IPS.Andrei Andreicut.

Adevarata organizare militara pe teritoriul Transilvaniei se face abia in 1920.

Adevarata prezenta militara romaneasca in zona Nasaudului, Bistritei si Bargaielor s-a putut materializa incepand cu data de 27 aprilie 1923, odata cu infiintarea Diviziei 2 Munte, prin reorganizarea si mutarea Diviziei 1 Vanatori din Oradea, al carui comandament si-a stabilit sediul in garnizoana Bistrita si care a ramas aici pana in anul 1940, cand, datorita cedarii Ardealului de Nord, aceasta mare unitate a fost redislocata la Deva.

In anul 1923 in Bistrita gasim constituite urmatoarele unitati militare:

  • Regimentul 84 Infanterie Bistrita, comandat de catre col.I.Sbarcea

  • Divizia 2 Vanatori de Munte, comandata de catre generalul Hugo Schotsch, apoi de generalul Grigorescu Artur (aprilie 1928)

  • Brigada 2 Vanatori de Munte: comandant in anul 1929, col Badescu, avansat ulterior la gradul de general

  • Brigada 2 Artilerie Munte

  • Grupul 4 si Batalionul 8 Vanatori Munte, comandat de catre lt.col.Benedek (transformat din Regimentul 18 Vanatori)

  • Divizionul 4 Tunuri Munte, comandat de catre lt.col. P.Orleanu

  • In dimineata zilei de 10 mai 1929, in Bistrita a avut loc ceremonia primirii drapelelor de lupta a Regimentului 84 Infanterie Bistrita, Batalionul 8 Vanatori Munte, Divizionul 4 Tunuri Munte.

La 26 septembrie 1933, Regele Carol al II-lea infiinteaza pe vechile teritorii ale regimentelor graniceresti, ca si recunostinta a faptelor de eroism ale acestora, trei batalioane graniceresti in compunerea Diviziei de Garda, primind denumirea de "GARDA REGALA".

Mai intai s-a infiintat in Banat si apoi in Tinutul Nasaudului.

La Nasaud s-au recrutat ostasi din fiii granicerilor si, in luna iunie 1934, Carol al II-lea a venit personal, prin grija episcopului Iuliu Hossu, sa asiste la ceremonia de depunere a juramantului militar.

Toata granicerimea din cele 44 de commune, s-a prezentat la acest mare eveniment si gest regal, prin care s-a reanviat virtutiile stramosesti.

Fostul cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, Liviu Rusu, din Poienile Zagri avea la acest eveniment calitatea de comandant al companiei I-a.

Acesti ostasi ai batalionului de graniceri din "Garda Regala", aveau o uniforma aparte, de gala, ce-i deosebea de celelalte categorii de militari.

In "Cartea vietii parintelui Pamfiliu", autor Florea Grapini, se arata ca la acest eveniment deosebit, de la Nasaud, au fost circa 20.000 de oameni.

In Bistrita se infiinteaza Batalionul 1 Graniceresc.

In perioada 1938-1939 acest batalion se contopeste cu Regimentul 84 Infanterie si vor constitui Regimentul 1 Graniceresc nr.84, cu garnizoana de resedinta in Bistrita.

Intre anii 1937-1939 are loc un proces de reorganizare a Armatei Romane, in speta si a Vanatorilor de Munte, care erau predominanti in Bistrita.

Conform Inaltului Decret nr.1688/1 aprilie 1937, Corpul Vanatorilor de Munte se transforma in Comanamentul Trupelor de Munte, iar in locul Diviziilor 1 si 2 Vanatori de Munte se infiinteaza Brigazile 1, 2, 3 Mixte Munte.

Astfel, intre 1937 si 1939 in Bistrita-Nasaud functionau:

  • Brigada 2 Mixta Munte

  • Grupul 4 si Batalionul 8 Vanatori Munte

  • Grupul 2 Artilerie Munte

  • Divizionul 4 Tunuri Munte

La 15 martie 1939, guvernul Romaniei decreteaza mobilizarea trupelor de acoperire, unitatile militare din garnizoana Bistrita participa la operatia de acoperire a frontierei de Nord-Vest a Romaniei, trupele vanatorilor de munte au fost mobilizate in intregime, fiecare brigada infiintand inca doua batalioane. Brigada 2 Mixta Munte a infiintat Batalioanele 15 si 16 Vanatori Munte si Grupul 7 Vanatori Munte, trecand la 18 martie 1939, alaturi de Brigada 1 Mixta Munte si Divizia 20 Infanterie la acoperirea sectorului de nord al frontierei, intre Halmeu si Varful Stog (schema 8).

Toamna anului 1939 si iarna anului 1940 a prins Brigada 2 Mixta Munte in cadrul "Grupului Maramures", gasindu-se in dispozitiv de aparare intre Stog si Halmeu.

Au urmat, dupa cum se stie, odiosul verdict al Germaniei si Italiei de la Viena, din 30 august 1940, si "acordul" de la Craiova, din 7 septembrie 1940, prin care partea de nord a Transilvaniei a fost cotropita de Ungaria Horthysta, iar sudul Dobrogei (Cadrilaterul) de Bulgaria prohitlerista.

Verdictul fascist de la Viena a indurerat nespus de mult intreaga tara, dar cele mai incercate au fost trupele romane din Transilvania de Nord, care au stat de veghe zi si noapte, facand fata provocarilor trupelor horthyste, zadarnicind incercarile acestora de a infiltra spioni si grupuri de diversiune pe teritoriul Romaniei.

Ordinul de parasire a pozitiilor a cazut ca un trasnet. Ofiterii si soldatii erau zdrobiti.

Ordinul a fost ordin, asa ca, trupele romanesti au fost obligate la retragere, la redislocare din teritoriul care a fost impus a fi cedat Ungariei Horthyste.

Una din cele mai incercate mari unitati a fost Brigada 2 Mixta Munte.

La 30 august 1940, brigada si-a regrupat unitatile, apoi s-a pus in mars pe jos, pe itinerarul Baia Mare, Mesteacan, Dej, Gherla, Sarmanu, Ludus, Tarnaveni, Cetatea de Balta, Blaj.

"Dupa un mars de 6 zile, in care s-au parcurs 228 km, in zona Blajului s-au lasat la vatra gradatii si soldatii originari din teritoriul rapit. "

In octombrie 1940, aceasta brigada a fost redislocata in zona Hunedoara, Petrosani, Orastie, Deva, unde si-au completat efectivele.

O soarta asemanatoare a avut-o si Regimentul 84 Infanterie. Retragerea din zona de frontiera, fara riposta armata a intristat mult corpul de cadre, precum si gradatii si soldatii care, in zona Caransebes, au fost si ei lasati la vatra si trimisi la casele lor, unde aveau sa intre sub ocupatia si teroarea horthysta.

Nu pot sa trec mai departe fara sa amintesc faptul ca, la ocuparea Ardealului de Nord au participat doua armate horthyste.

Este vorba de:

  • Armata a 2-a horthysta, cu un efectiv de 102.000 militari, care a operat in zona Oradea-Cluj;

  • Armata a 1-a horthysta, cu un efectiv de 208.000 militari, care a operat la Nord-Est de Armata a 2-a;

Ocuparea Ardealului de Nord a fost planificata pentru 9 zile, incepand cu 5 septembrie 1940, ora 7.00, cand prima unitate horthysta a trecut frontiera pe la Sighetul Marmatiei.

Datorita intarzierilor din actiunea horthysta de ocupare, acestia au fost nevoiti sa trimit in avangarda si Corpul Rapid Ungar.

Nasaudul a fost ocupat in 7 septembrie 1940, iar Bistrita si Becleanul in data de 8 septembrie.

Dupa retragerea unitatilor horthyste de ocupatie, in zona ocupata au sosit unitatile horthyste teritoriale care s-au asezat in noile lor garnizoane ardelene.

In Bistrita, Nasaud, Ilva Mica, s-au instalat mari unitati si unitati horthyste, aflate in subordinea Corpului VIII Armata horthyst, cu sediul in Miscolt si Corpului IX Armata horthyst, cu sediul in Cluj astfel:

1)Brigada 1 Munte Horthysta-din Corpul VIII Armata Horthyst-Miscolt:

  • Comandamentul Brigazii 1 Munte Horthyst-Bistrita

  • Batalionul 2 Infanterie Munte-Nasaud

  • Batalionul 1 Artilerie Munte-Bistrita

  • Compania 1 Cavalerie Munte-Bistrita

  • Batalionul 62 Politie Frontiera-Ilva Mica

  • Batalionul 1 Fortificatii-Ilva Mica

Brigada 26 Infanterie Horthysta, cu sediul in Cluj, avea in garnizoana Bistrita dislocat Batalionul II din cadrul Regimentului 26 Infanterie Horthyst Cluj.

Tot la Bistrita s-a instalat si Regimentul 56 Infanterie horthyst si nucleul Companiei 26 anti-tanc pentru mobilizare.

In zona Transilvaniei, ocupate la 30 august 1940, activitatea serviciilor secrete ungare de spionaj avea sediul central la Bistrita, existand structuri informative si contrainformative la Cluj, Tg.Mures, Oradea si Nasaud.

Agentii recrutati din Transilvania de nord, erau pregatiti in scolile special care au functionat la Bistrita, Cluj, Tg.Mures, Nasaud si Sfantu Gheorghe.

In Bistrita, Rodna si Ilva Mica au fost dislocate centre pentru pregatirea agentilor cu misiuni subversive.

La aceste efective, mai trebuie sa adaugam si fortele care au actionat cu deosebita cruzime asupra populatiilor bastinase. Este vorba de Magyar Kiralyi Rendorseg (Politia regala maghiara), subiect ce ne propunem sa-l dezbatem cu alt prilej.

Retragerile trupelor romanesti, stiti majoritatea din dvs.cum s-au efectuat.(cu regrete, revolta de ce nu se reactioneaza cu riposta, ci doar cu o actiune rapida, datorita imprejurarilor impuse de odiosul diktat).

In acest an se vor implini 95 de ani de cand cele 4 divizii ardelene au participat cu 52 batalioane de infanterie, 4 escadroane de cavalerie, 48 de baterii de artilerie, fiind la inaltime, alaturi de moldoveni si munteni, reuniti in aceiasi casa-Romania, unde au avut un rol hotarator in asigurarea victoriei Armatei Romane pe Tisa si a operatiei ofensive si contraofensive, sub comanda generalului Traian Mosoiu, dand lovitura principala ce a condus la capitularea generala a Armatei Ungare. Generalul Traian Mosoiu, pe drept cuvant si+a meritat renumele de "Arhanghelul bataliei pentru Ardeal".

Incepand din ziua de 20 iunie 1941, ora 12.00, Corpul de Munte romanesc, cu toate unitatile care ii apartin, trece din punct de vedere operativ sub ordinele Comandamentului Suprem German, cu Cartierul General la Piatra Neamt (Armata 11 Germana).

Brigada bistriteana 2 Mixta Munte-comandata de generalul de brigada Ioan Dumitrache a intrat direct in subordinea comandantului Armatei 11 germane-generalul Eugen von Schobert.

Vanatorii de munte bistriteni, alaturi de celelalte trupe de V.M. se gaseau in fata unui nou si teribil examen moral si de vointa.

Erau ei pregatiti pentru un razboi ofensiv gigantic si imprevizibil impotriva trupelor rusesti? Razboiul si jertfele lui au dat un raspuns la aceasta intrebare.

La acea data in subordinea Brigazii 2 Mixta Munte erau:

  • Grupul 4 V.M.-lt.col.Dumitru Carlan; B.7 V.M.-maior Titus Savu; B.8 V.M.-lt.col.Ghe. Carnu; B.15 V.M.-lt.col.Victor Badescu;

  • Grupul 5 V.M.-col.Grigore Balan; B.9 V.M.-lt.col.Vasile Carlan; B.10 V.M.-lt.col.Emanoil Bradateanu; B.16 V.M.-lt.col. Stefan Pantelimonescu;

  • Grupul 2 Artilerie Munte-col.Cheorghe Georgescu; Dn.4 T.M.-lt.col. Constantin Simulescu; Dn.5 T.M.-lt.col.Ilie Georgescu; Dn 2 Ob.M.-lt.col.Nicolae Pirosca;

  • Batalionul 1 Pionieri Munte-lt.col. Nicolae Constantinescu.

Intrate in subordinea Armatei 4, la 31 iulie 1945, Diviziile 2 si 3 Munte au primit ordin sa se deplaseze in garnizoanele de pace astfel:

Eu ma voi referii doar la dislocarea Diviziei 2 Munte, ce este legata de zona noastra geografica.

Divizia 2 Munte: Salard, Marghita, Simleul Silvaniei, Jibou, Baia Mare, Sighet, Dej, Bistrita, Viseu. Cartierul Diviziei 2 Munte a fost stabilit la Dej.

Daca am avut parte, de odioasele structuri militare horthyste, iata ca, la doar 2 ani distanta, aici in Bistrita, isi organizeaza cartiruirea, in casa Ion Zidaru, este drept ca pentru o perioada scurta de timp, si un comandament al trupelor sovietice aflate in trecere prin Bistrita.

La 26 august 1947, pe baza Instructiunilor nr.41.900, Divizia 2 Munte s-a contopit cu Divizia 1 Munte, la Targu Mures, iar batalioanele de vanatori de munte s-au unificat astfel:

  • Batalionul 5 s-a contopit cu Batalionul 7 Vanatori de Munte in garnizoana Abrud;

  • Batalionul 6 cu 8 in garnizoana Aiud;

  • Batalionul 15 cu 2 in garnizoana Bistrita;

  • Batalionul 16 cu 3 in garnizoana Dej.

In perioada 1945-2003, in Bistrita au functionat urmatoarele structuri militare:

  • Grupurile 6 si 7 Vanatori de Munte;

  • Batalioanele 3, 7, 15 si 16 Vanatori Munte;

  • Divizionul 5 Tunuri Munte;

  • Regimentul 223 Infanterie;

  • Batalioanele 417 si 405 Scoala de Soferi;

  • Batalionul 135 Disciplinar;

  • Brigada 1 Vanatori Munte"General Grigore Balan"-transformat ulterior in Centrul 1 Mobilizare Vanatori Munte"Gl.Gr.Balan";

  • Regimentul 221 Mecanizat-transformat ulterior in Centrul 221 Instructie si Depozitare/Mobilizare "Nasaud".

  • Comandamentul Brigazii 81 Mecanizata "Gl.Grigore Balan" cu subunitatile de brigada;

  • Batalionul 812 Infanterie , redislocat din garnizoana Dej in august 1996;

  • Batalionul 405 Logistic;

  • Batalionul 814 Tc., redislocat ulterior in garnizoana Turda;

  • Centrul de invatare a limbii engleze;

In garnizoana Prundu Bargaului a functionat Divizionul 815 Artilerie care s-a desfintat in 2003, infiintandu-se prin redislocarea Divizionului 817 Artilerie Antitanc de la Simleul Silvaniei, Divizionul 817 Artilerie Mixta.

Incepand cu data de 1 decembrie 1951, Divizia 1 Munte a devenit Divizia 57 Munte, cu sediul comandamentului la Tg.Mures, ulterior redislocata la Caransebes si subordonata Corpului 38 Armata, la Bistrita functionand Regimentul 288 Vanatori Munte, iar la Prundu Bargaului functionand Regimentul 142 Artilerie, care s-a mutat ulterior la Caransebes, in Banat.

Dupa 1950, zona Bistrita, Borsa, Nasaud si Tara Dornelor, aproape cat intinderea a trei judete, cu o polulatie preponderent romaneasca, a fost scoasa din circuitul militar romanesc cu ajutorul "neprecupetit" al sovieticilor, pe motiv ca in aceasta parte de tara, ne invecinam cu rusii si nu mai este nevoie de armata.

Ni s-a impus sa uitam faptul ca, in perioada 1938-1941, aici in zona Bistritei si Nasaudului, am avut cele mai mari si mai grele probleme cu apararea frontierelor, fapt ce a obligat statul roman sa mobilizeze Corpul de Munte si sa-l treaca la acoperirea granitei de nord a tarii.

Un alt aspect, ce merita a fi luat in seama, ca un simplu accident al istoriei, consta in inversarea numarului si garnizoanelor de dislocare ale Diviziilor (Brigazilor) 1 Munte si 2 Munte.

Intre 1923 si 1938, in timp ce Divizia (Brigada) 1 Munte se gasea dislocate la Sinaia, Divizia (Brigada) 2 Munte se gasea la Bistrita.

Conform Ordinului Marelui Stat Major nr.41800/10.08.1947 se fac urmatoarele schimbari structurale:

  • Dn.5 Munte din Bistrita, prin desfintare se contopeste cu Dn.1 Tunuri Munte ramanand in garnizoana Tg.Mures.

  • B.2 V.M. din Brasov se disloca la Bistrita, contopind prin desfintare B.15 V.M.

  • Se infiinteaza Cp.1 Alpina a D 1 Munte Bistrita

  • In august 1848 D.1 Munte a executat aplicatii cu B.Grupul si Divizia in raionul P.Bargaului-Colibita-Fantanele. Aplicatia comandata de Gl.mr. Ciubotaru Nicolae a fost asistata de ministrul apararii, Emil Badnaras.

  • Cu incepere de la 10 ianuarie 1950 pe Regiunea a 3-a Militara s-au infiintat centre de schi pentru subunitatile de cercetare in 6 locatii din Transilvania, la Colibita functionand o companie instruire pe schi, din R.2 V.M.

  • In perioada 01.08.1956-25.08.1956 are loc o operatiune de dislocare a tuturor unitatilor din Corpul 40 Armata si un nr. de 20 Mari Unitati si unitati.

  • Regimentul 106 Mc. de la Oradea se muta la Bistrita, impreuna cu B.592 Cercetare.

  • Bateria 958 Aruncatoare cu Reactie de la Turda se muta la Prundu Bargaului.

  • Dn.130 Aruncatoare *RODNA*

La 1 ianuarie 1977, a luat fiinta Brigada 1 Vanatori de Munte la Bistrita, comandata, incepand cu data 21 iulie 1977, de catre colonelul Paul Remus Ghircoias.

La Prundu Bargaului a fost infiintat Divizionul……. de Artilerie Munte, comandat de catre locotenent-colonelul Nicolae Juncu, venit din garnizoana Simleul Silvaniei.

Ca urmare a evenimentelor internationale petrecute in august 1968, soldat cu interventia armata sovietica in Cehoslovacia, a luat fiinta Divizia 81 Macanizata, mare unitate ce avea dislocat in garnizoana Bistrita, incepand cu 1 octombrie 1968, Regimentul 221 Mecanizat "Nasaud", regiment ce a functionat pana in anul 2000.

In gazeta Saptmana nr.339/28 august 1938, aflata in colectia Arhivelor Nationale Bistrita-Nasaud, apare urmatoarea stire:

"La Sangeorz Bai s-a stins subit din viata, in varsta de abia 46 de ani, in urma unui atac de cord, locotenent-colonelul Ioan A.Pop, ajutorul comandantului Batalionului graniceresc de garda din localitate???

Nu am intrat in posesia vreunui document care sa ateste ca o astfel de unitate militara a fost cartiruita in orasul statiune Sangeoz Bai.

Nascut la 12 Aprilie 1892 in fruntasa comuna granicereasca Mocod, studiile le-a urmat la Liceul Cosbuc din Nasaud, apoi la Universitatea din Budapesta.

In 1913, adanc patruns de idea nationala, cu credinta fanatica in implinirea visului milenar, a trecut frontiera, inrolandu-se ca voluntar in Regimentul 16 Infanterie Falticeni, unitate care a facut si campania din Bulgaria.

In toamna anului 1913 a fost trimis la Scoala Militara de infanterie Bucuresti, de unde la 15 iunie 1915 a iesit cu gradul de sublocotenent, in Regimentul 28 Infanterie, unitate cu care a intrat in Campania 1916-1918 si apoi 1918-1919.

S-a remarcat pe front, dovedind deosebite insusiri ostasesti, in luptele de la Sercaia, pe malul Oltului, Nod-Patac, Tatarul Mare (Tabla Butii), Dealul Porcului, Marasti si Marasesti.

In campania din 1919, fiind comandant al companiei a 8-a graniceri-paza, cu un numar de 15 oameni, a actionat la dezarmarea unui detasament de soldati revolutionari, care au devastat magaziile de munitiuni ale Regimentului 88 Infanterie.

In urma meritelor castigate, a fost distins cu numeroase si frumoase decoratii de razboi si pace.

Din cele prezentate pana acum, trebuie sa retinem faptul ca armata este aparatoarea neamului, este o veriga necesara statului roman, este garantul libertatii si independentei.

Dar, tot armata, este ultima carte pe care o joaca natiunea, fiindca se stie ca diplomatii au incalzit totdeauna raazboiul, generalii l-au binecuvantat, soldatii l-au inghitit, iar cimitirele l-au infrumusetat.

Uitati-va la ziua de astazi, in care bogatii tarii- se razboiesc intre ei pentru putere, iar cei ce mor- sunt tot saracii.

Este o tema, ce cu siguranta, in viitorul apropiat v-a scoate la lumina multe lucruri nestiute pana acum.

Distinsi ascultatori, din cele prezentate pana acum, am vrut sa scot in evidenta faptul ca, Armata Romana dislocata pe aceste meleaguri, nasaudene, bargauane sau bistritene, a fost, este si va fi, parte componenta a luptei pentru supravietuire a neamului romanesc, al luptei lui din toate puterile pentru libertate, in care insa, doar politicienilor le revine sarcina sa lupte pentru buna existenta a neamului sau.

A invata istorie, inseamna de fapt a cerceta cauzele care au determinat evenimente in istoria unui neam. Consider ca, menirea noastra trebuie sa fie aparatorul cel mai bun al libertatii noastre, fiindca astazi in lume exista trei grupuri de oameni: luptatori, indiferenti si tradatori.

.

 

Autor:col.(r) Cordovan Ioan.

 

.

Bibliografie:

  • Istoria vanatorilor de munte din armata romana, autori:Col.(r) Gheorghe Susan si Col.(r.) Vasile Pricop.

  • Armata a IV-a TRANSILVANIA la 80 de ani-autori:Gl.de divizie Dorin Gheorghiu, Col.Ion Cioara, prof.dr.col.(r) Ghe.Tudor-Bihoreanu.

  • Armata a IV-a TRANSILVANIA in cruciada eliberarii Europei-autori:Gl.de div.Dorin Gheorghiu, Gl.de bg.Ion Cioara, prof.dr.col.(r.) Ghe. Tudor-Bihoreanu.

  • Armata a 4-a TRANSILVANIA-Istoria unei jumatati de veac, vol.IV-13 mai 1945-sept.1999-autori:Gl.de div.Dorin Gheorghiu, Gl. De bg. Ion Cioara.

  • Epopeia vanatorilor de munte-autori: Col.(r.) Vasile pricop, col.Ghe.Suman, col.Marin Zaharia.

  • Divizia de cremene-autor, Gl.Ion Dumitrache (Memorii din Campania 1941-1944).

0 comentarii8834 vizualizări30 mai 2014




rss 2.0
rss 2.0