Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Luni 23 Septembrie 2019 - 4558 vizitatori azi
CAUTAREA LUI ALEXANDRU MACAVEI, IMPUSCAT DE SECURITATEA (stalinista) LA 31 IULIE 1949.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), in parteneriat cu Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), a desfasurat in perioada 15-17 septembrie 2014 o actiune de investigatii arheologice in satul Musca, com. Lupsa, jud. Alba. Scopul operatiunii a constat in reluarea si continuarea cercetarilor pentru descoperirea si deshumarea ramasitelor pamantesti ale lui Alexandru Macavei, impuscat de Securitatea (stalinista) la 31 iulie 1949.

Alexandru Macavei s-a nascut la 10 iulie 1915 in satul Bucium Muntari (jud. Alba), localitate aflata in apropiere de Rosia Montana. Provenea dintr-o veche si importanta familie romaneasca din Muntii Apuseni, parintii sai fiind Alexandru si Terezia. Acestia au avut impreuna opt copii, dintre care patru baieti (Viorel, Nicolae, Traian, Alexandru) si patru fete (Eugenia, Terezia, Aurora, Maria). Familia Macavei detinea o mina de aur si o instalatie mecanica de macinare si prelucrare a minereului aurifer, prima de acest fel din zona. Alexandru era absolvent al Academiei Comerciale si membru al Partidului National Taranesc. La inceputul razboiului a fost mobilizat in armata cu gradul de sublocotenent, fiind incadrat la Batalionul de Vanatori de Munte din Abrud. In 1941 s-a casatorit cu Oprea Rozalia-Regina, nascuta in 1924, care in prezent locuieste in Baia Mare. Au avut impreuna un singur fiu, Cezar, nascut in 1942 si decedat in 2005.

 In 1946, Alexandru a fost demobilizat si a locuit impreuna cu familia in Rosia Montana, unde a deschis un restaurant in cladirea fostului cazinou din localitate. Dupa nationalizarea din vara lui 1948, unele dintre proprietatile familiei au fost confiscate. Impreuna cu fratii sai, a inceput sa se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului si Partidului Comunist.(condus de sovietici). Acest lucru a atras supravegherea atenta din partea autoritatilor, fiind apoi acuzati pentru detinere de aur si propaganda ostila regimului. In ziua de 7 iulie 1948 o echipa alcatuita din cadre de la Politia de Siguranta si jandarmi a incercat sa-i aresteze pe toti cei patru frati Macavei in timp ce acestia se aflau in casa parinteasca din Bucium Muntari. Acestia au opus rezistenta, iar in schimbul de focuri care s-a produs au fost raniti patru subofiteri de jandarmi. Dupa acest eveniment, fratii Macavei au parasit localitatea, refugiindu-se pe la anumite rude sau cunostinte care locuiau in alte zone ale tarii. Alexandru, impreuna cu Traian si Viorel, au plecat la Timisoara, iar Nicolae la Bucuresti. In toamna, Alexandru s-a intors clandestin in satul natal, dar in ziua de 9 octombrie a fost surprins de jandarmi, in urma schimbului de focuri ce a avut loc doi subofiteri fiind ucisi si un soldat ranit. Pentru aceasta fapta, la 19 mai 1949, Alexandru a fost condamnat in lipsa de catre Judecatoria din Deva la munca silnica pe viata, fiind cautat intens de autoritati.

 Alexandru si Traian Macavei au contribuit la infiintarea organizatiei anticomuniste Frontul Apararii Nationale - Corpul de Haiduci, condusa de maiorul Nicolae Dabija, la care au aderat foarte multe persoane. In cadrul acestei formatiuni, organizate dupa principii militare, cei doi frati au avut statutul de consilieri. Grupul de partizani si-a stabilit baza in Muntii Apuseni, unde in cursul lunilor ianuarie si februarie 1949 s-au construit doua adaposturi. Locul ales se afla la Runculetul Grosilor, in apropierea masivului Muntele Mare, la circa 16 km spre nord-est fata de comuna Bistra din jud. Alba. In dimineata zilei de 4 martie 1949, asupra taberei partizanilor se produce atacul Securitatii. Au participat mai multe cadre operative precum si doua plutoane de soldati din cadrul Batalionului de securitate de la Floresti-Cluj. In urma acestei actiuni de forta au rezultat victime de ambele parti, insa fratii Macavei impreuna cu maiorul Dabija au reusit sa scape atunci din incercuire, ultimul fiind capturat, prin tradare, la 22 martie in apropiere de Bistra. Condamnat la moarte, Dabija a fost executat in Sibiu la 28 octombrie 1949. Cei doi frati Macavei au stat ascunsi o perioada in zona satului natal si apoi in Carpinis, unde au fost ajutati de diferite persoane care le cunosteau situatia. In lunile mai, iunie si iulie au locuit in Musca, la Sofia David, a carei gospodarie se afla situata intr-un loc mai izolat, la marginea satului. Prin tradare si santaj, au fost depistati de autoritati, care au organizat o ampla actiune de incercuire.

 In dimineata zilei de duminica, 31 iulie 1949, gospodaria Sofiei David a fost impresurata de un efectiv alcatuit din doi ofiteri de securitate si noua subofiteri de militie. In acel moment, fratii Macavei se aflau adapostiti in sura aflata in apropierea casei. A urmat un schimb de focuri, dar cei doi partizani au reusit sa scape din incercuire si sa fuga pe cai diferite spre sat, amandoi fiind insa raniti. Traian reuseste sa se salveze si sa paraseasca localitatea, insa a fost capturat mai tarziu, la 20 septembrie 1949, in localitatea Tomesti din jud. Hunedoara. Condamnat la moarte prin impuscare, a fost executat la Sibiu in noaptea de 11/12 octombrie 1950. Alexandru s-a refugiat in paraul Giurgestilor, situat in partea rasariteana a satului. Conform unui raport al Securitatii, acesta avea "o rana grava la cap in partea stanga, rana primita in grajd" si "pentru ca nu mai putea suporta rana, s-a impuscat cu arma pe care o avea asupra lui" in ziua de 31 iulie, pe la orele 13,20. Aceasta cronologie a faptelor nu coincide insa cu marturiile unor localnici care cunosteau bine evenimentele, acestia declarand ca impuscatura prin care probabil Alexandru s-a sinucis a fost auzita numai luni dimineata, in 1 august, cadavrul fiind descoperit de cativa localnici in cursul aceleiasi zile. Decesul victimei a fost inregistrat la Primaria comunei Lupsa in 5 august, data consemnata a mortii fiind 1 august 1949. Cadavrul a fost inhumat in zilele urmatoare intr-un loc situat pe o panta de deal, in imediata apropiere a paraului unde acesta a fost gasit. Groapa a fost sapata de patru localnici, iar cadavrul a fost aruncat in groapa fiind complet despuiat de haine. Inainte de acest moment, trupul a fost batjocorit prin lovire cu o bucata de lemn. Inhumarea a avut loc in prezenta unor cadre de securitate si militie.

 Din informatiile pe care le detinem, grupa care a actionat la Musca impotriva lui Alexandru si Traian Macavei a fost alcatuita din noua subofiteri de Militie si doua cadre operative de la Securitatea din Turda: sublocotenentii Florea Sabau si Popa Vasile. Toti acestia au actionat din ordinul direct al capitanului Mihai Kóvacs, care atunci detinea functia de sef al Serviciului Judetean al Securitatii Poporului Turda, aflandu-se in subordinea colonelului Mihai Patriciu, seful Directiei Regionale a Securitatii Poporului Cluj. Cei trei ofiteri de la Securitatea din Turda au mai ramas o perioada de timp in zona Musca unde au efectuat anchete si au operat zeci de arestari, multe persoane fiind ulterior condamnate la inchisoare pentru legaturile avute cu fratii Macavei. Despre ceilalti frati Macavei, se stie ca Nicolae, care fusese comisar de politie, a fost impuscat la 13 martie 1949 in Bucuresti impreuna cu fiica sa in varsta de sase ani, iar Viorel, avocat de meserie, a fost arestat la 3 noiembrie 1949 si condamnat la inchisoare, insa a murit la Canal in 18 februarie 1952. Toata familia Macavei, inclusiv femeile si copii, au avut mult de suferit pentru faptul ca cei patru frati au avut curajul sa se opuna regimului comunist.

 Investigatiile privitoare la descoperirea locului unde a fost ingropat Alexandru Macavei au inceput in vara anului 2008. Atunci au fost audiate mai multe persoane din satul Musca si din alte localitati de pe Valea Ariesului, iar pe baza informatiilor obtinute s-a stabilit cu aproximatie o suprafata relativ restransa unde martorii au indicat ca s-ar afla mormantul. In anul 2009, in cursul lunilor iunie si iulie, au fost organizate trei campanii succesive de sapaturi arheologice, insa fara rezultate. In acea zona, terenul se afla in panta, iar in urma cu mai multi ani a avut loc o alunecare de teren in urma careia a rezultat modificarea configuratiei solului. Investigatiile au fost reluate in 2013 si au constat in identificarea si verificarea altor persoane in varsta originare din Musca, care mai puteau oferi informatii despre locul mormantului. Coroborandu-se informatiile mai recente cu cele obtinute anterior, in perioada 15-17 septembrie 2014 s-a organizat a patra campanie de cercetari arheologice pentru cautarea si deshumarea victimei, sapaturile fiind efectuate in acelasi perimetru unde in 2009 au fost executate si celelalte sectiuni arheologice de cautare. Din pacate, nici de aceasta data locul mormantului lui Alexandru Macavei nu a putut fi identificat, insa pentru IICCMER si colectivul de arheologi implicati cazul ramane in continuare deschis.

 Actiunea s-a desfasurat in colaborare cu Muzeul National al Unirii din Alba Iulia si cu Muzeul de Istorie din Aiud. Cercetarile din teren au fost efectuate de o echipa specializata de arheologi: Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobota si Horatiu Groza.

 

Anexe Foto

Fig. 1-2. Alexandru Macavei.

Fig. 3-4. Imagini cu cadavrul lui Alexandru Macavei realizate de Securitate la Musca.

Fig. 5-8. Aspecte din timpul sapaturilor arheologice de la Musca (15-17 sept. 2014).

 

* * *

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc este o structura guvernamentala infiintata in 2005 si aflata in coordonarea Primului Ministru. Rolul sau rezida, inainte de toate, in gestionarea si analizarea din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare si a consecintelor sale. In al doilea rand, IICCMER sprijina crearea si implementarea unor instrumente educationale cu finalitate memoriala, contribuind astfel la articularea contextului in care valorile si drepturile fundamentale sa fie receptate de societatea noastra post-totalitara. Nu in ultimul rand, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva si publica documente referitoare la memoria exilului romanesc.

0 comentarii4508 vizualizări23 septembrie 2014




rss 2.0
rss 2.0