Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Joi 28 Martie 2024 - 14587
Familia Regala a Romaniei si bistritenii.(50 de poze)

La inceputul lunii decembrie 1918, Divizia a 7-a din Armata Romana a pus stapanire pe orasele Bistrita, Dej si Cluj, de unde ungurii se retrasesera. In casa lui Gavril Tripon din Bistrita (decembrie 1918), trei personalitati ale vremii, Alexandru Vaida-Voevod, Teodor Mihali si Gavril Tripon, discutau oportunitatea trecerii Armatei Romane peste linia intai de demarcatie, motivata de suferintele fratilor romani indurate dincolo de aceasta linie.

Servindu-le dulceturi si cafele, fata lui Gavril Tripon, viitoarea doamna Valer Pop, intervine, suspinand, in discutie: "Treceti odata si aceasta linie!". "Daca spune fata, atunci sa trecem!", au cazut de acord cei trei barbati.

In Consiliul de Ministri, din 9 aprilie 1919, desfasurat sub presedintia lui Mihail Pherechide si la care a asistat Iuliu Maniu, s-a hotarat "ca armata din Transilvania sa treaca linia de demarcatie cu misiunea de a elibera ultima coliba romaneasca de sub jugul strain".

In luna mai 1919, Regele Ferdinand  si Regina Maria au facut o calatorie prin Ardealul dezrobit, pe traseul : Oradea Mare (23 mai), Carei (25 mai), Baia-Mare, Jibou, Dej, Bistrita (26 mai), Gherla, Cluj (27 mai), Turda, Campia Turzii, Campeni, Vidra (28 mai), Rosia Montana, Brad, Tebea, Abrud (29 mai), Alba-Iulia, Blaj (30 mai), Copsa-Mica, Sibiu (31 mai), Saliste, Fagaras, Brasov (1 iunie), cu intoarcere la Bucuresti in ziua de 2 iunie. 

Augustii suverani au fost primiti peste tot cu multa caldura si dragoste de catre popor. 

 

 

PRIMA VIZITA A FAMILIEI REGALE LA BISTRITA

In ziua de 26 mai 1919, Regele Ferdinand  I  si Regina Maria, insotiti de o mare suita de ministrii si generali, fac o vizita la Bistrita.

Trenul regal soseste la ora 18.30, Majestatile Lor "fiind primite intr-un mod deosebit de inaltator de catre toata intelectualitatea si intreg poporul bistritean, in frunte cu prefectul Gavril Tripon". Familia Regala a fost condusa in oras, unde "a primit defilarea trupelor" , dupa care au urmat cortegii etnografice, calusari, tarani din satele dimprejur. Au participat si nasaudenii cu plutonul de graniceri, veterani cu steagul lor ciuruit de gloante.

"Vizita si prezenta M.M.L.L. au produs un entuziasm de nedescris in intreaga populatie" - Jurnalul de Operatiuni al Comandamentului din Transilvania (1918-1921).

La plecarea Familiei Regale, prefectul Gavril Tripon a multumit tuturor si si-a exprimat dorinta ca "armonia frateasca sa ramana sfanta si neschimbata intre toti fratii si pe viitor".

 

Cuvantul de multumire al Reginei Maria a fost trimis telegrafic: "Stop... Domnului Dr. Tripon, prefectul judetului Bistrita (sic!) Stop... Adanc miscata de calduroasele D-voastre cuvinte, Va multumesc din toata inima cum si la toti concetatenii D-voastra Stop... Fac pentru toti cele mai fierbinti si mari urari de bine si prosperitate, nadajduind, ca in curand voiu putea cutreera acel frumos tinut ...

Semnat... Maria".

 

AGITATUL AN 1919

In perioada 11-17 iunie 1919, Consiliul Suprem Aliat a dus tratative cu partea romana si partea ungara pentru:

incetarea ostilitatilor;

organizarea demobilizarii;

retragerea partilor pe linia de demarcatie.

Propunerile  nu au fost acceptate de catre partea ungara. De altfel, Moscova si Budapesta aveau un plan comun de atac asupra Poloniei si Romaniei (ipoteza sustinuta de majoritatea oamenilor politici romani ai vremii). Intre timp, sarbii, care ocupasera deja o parte din Banatul romanesc, au fost convinsi sa se retraga "bosumflati in tara lor", sub presiunea Comisiei Aliate, compusa din delegati americani, englezi, francezi si italieni, ultimii avandu-l ca sef pe colonelul Guido Romanelli,  care a fost mai putin binevoitor.

In ziua de 27 iulie 1919, in urma consfatuirii tinute in trenul regal, s-a decis traversarea Tisei si ocuparea Budapestei, contrar vointei Aliatilor, care nu vedeau cu ochi buni ocuparea Ungariei de catre trupele romane.

Trecerea peste Tisa a trei batalioane de vanatori de munte s-a facut in prezenta M. S. Regele Ferdinand, M.S. Regina Maria, "in tinuta Crucii Rosii, cu marama alba fluturand", maresalului Prezan si a lui I.C. Bratianu, abia intors de la Conferinta de pace de la Paris, unde sustinuse, in admiratia unui neam intreg, drepturile indiscutabile ale natiunii romane. In pietele oraselor, o multime de cetateni spanzurati, impuscati, cu trupurile inca calde, victime nevinovate ale bandelor de comunisti, de teroristi feroce, fara mila, fara omenie, fara Dumnezeu, ale lui Béla Kun, Béla Vago, Tibor Szamuely si altii, majoritatea de origine evreiasca.

In drumul lor spre Budapesta, soldatii romani au fost intampinati cu prietenie de "tarani cu pantaloni de panza alba, foarte largi", care erau in toiul secerisului si vedeau in acestia niste salvatori  ai avuturilor lor.

In seara de 3 august 1919, un Detasament de rosiori romani, format din 400 de oameni, cu doua tunuri si doua grupuri de mitraliere, condus de colonelul Gheorghe Rusescu, a intrat in Budapesta, cerand guvernului ungar sa se predea. A doua zi, trupele Diviziei 1 Vanatori "dichisite cum se cuvine, pasesc in metropola Ungariei milenare a Regatului Sfantului Stefan, urmasii caruia peste o mie de ani au subjugat si robit neamul nostru romanesc. Este ziua mantuirii, ziua revansei… Bunul Dumnezeu este cu noi si pentru noi!".

 

Trupele incolonate au trecut pe sub poarta orasului dinspre Köbánya, au traversat Dunarea pe vestitul pod cu lanturi Erzsébet si au patruns in inima Budapestei. Formalitatile de predare a Budapestei s-au facut fara lupta, fara varsare de sange, astfel incat in jurul pranzului, notabilitatile orasului, proaspat instalate la conducerea metropolei, s-au prezentat in tinuta de ceremonie, "cu nelipsitul tilindru, cu paine si sare si cu cheile orasului pe o tava de argint".

 

 

PRINCIPELE CAROL LA BISTRITA.

In decursul lunii noiembrie 1919, a inceput operatiunea de aducere in tara a Armatei Romane, aflata pe teritoriul Ungariei.

Principele Carol, mostenitorul tronului, nu reusise sa se impace cu familia in chestiunea Zizi Lambrino, fapt pentru care Regimentul de Vanatori pe care il conducea  a fost directionat spre garnizoana Sighetu Marmatiei, dar ulterior, s-a hotarat fixarea lui in orasul Bistrita, subordonat punctului de comanda de la Cluj, condus de Generalul Nicolae Petala.

Sediul Regimentului de vanatori a fost fixat in casa medicului colonel pensionat Christof Reinl (Str. Alexandru Odobescu), pe care autoritatile au inchiriat-o.

 

S-a format un batalion, sub comanda capitanului Pompei Demetrescu, incadrat cu cei mai buni instructori, cu administratie separata de restul Regimentului, care a primit echipament nou si hrana indestulatoare. Au fost incadrati recruti, viitorii alpinisti si schiori, cei care au pus temelia elitei trupelor de munte.

Cele aproape 4.000 de gaste afumate si vinul Tokay, aduse odata cu retragerea din Ungaria, completau in mod fericit hrana soldatilor.

Principele Carol, comandantul Regimentului, s-a ocupat in mod deosebit de toate ramurile de instructie, "fiind sever, dar foarte drept, calauzit de principii sanatoase, priceput si dintre cei mai punctuali la serviciu".

Intr-una din zile, la sfarsitul programului de dupa-amiaza, ofiterul Vasile Scarneci s-a pomenit in dormitorul plutonului cu Printul Carol, care, luandu-l deoparte, l-a apostrofat cu discretie:

- "Am ordonat ca dupa orele de program sa nu mai ramana in cazarma ofiteri si subofiteri. De ce nu executi ordinul meu?"... Dupa care continua: "Ostasii, mai cu seama recrutii, oricat si-ar iubi ofiterii, nu se simt liberi intre ei, sa se gandeasca la ai lor de acasa, decat atunci cand ofiterii si subofiterii au iesit pe poarta cazarmii. Esti un ofiter prea bun, caci altfel te-as pedepsi"...

Intr-o zi, patroana de "La Sapte hornoi", impreuna cu cateva din "pensionarele ei" impopotonate si viu sulemenite, s-au prezentat la poarta Regimentului, reclamandu-l pe sublocotenent Panescu ca ar fi lovit in seara precedenta pe una din fete. Printul Carol le-a primit imediat si le-a ascultat cu rabdare. Sublocotenentul a recunoscut ca una dintre fete nu a fost cuviincioasa si ca i-a aplicat "cravasa fatala". Neretinandu-si zambetul, Principele Carol a decis: - "Panescule, vei primi si tu zece zile de arest sever…, fatale!". Desi patroana si fetele au cerut o pedeapsa mai indulgenta, Printul nu a fost de acord  sa-l ierte, ba mai mult i-a facut si o "grava cresteala (sic!) in memoriu". De atunci , sublocotenentului i-a ramas porecla "cravasa fatala".

Printul Carol nu s-a ferit in Bistrita de societate. A luat parte la concerte, petreceri, sport, la serbari si la sarbatori.

Autoritatile au organizat si partide de vanatoare pentru a satisface pasiunea Principelui mostenitor. O astfel de vanatoare a fost organizata in primele zile din ianuarie 1920, pentru porci mistreti, pe hotarul localitatii Sant.

 

 

INTRODUCEREA SCHIULUI IN ARMATA ROMANA

In Pasul Tihuta din Muntii Rodnei a luat fiinta Centrul de Instructie de Schi, condus de maiorul Emil Palangeanu si sublocotenentul Teodor Rosetti-Solescu, "un vechi si priceput schior,  trait prin strainatati".Erau primele incercari de introducere a schiului in Armata Romana. Inevitabil, la popota se dezbatea cu multa aprindere daca schiul este doar un sport sau "un mijloc necesar si practic de locomotie pe timp de iarna, fie in munti, fie la ses".

Oamenii aveau pareri impartite: cei mai batrani erau de parere ca schiul este doar un sport, iar introducerea lui in armata nu este absolut necesara; tinerii, desi in minoritate, erau de alta parere.

Principele Carol, care nu-si manifestase un punct de vedere, a dat intr-o zi urmatorul ordin: - "Maine dimineata, la ora 800, toti ofiterii echipati de iarna, cu hrana rece pentru trei zile, vor fi adunati in curtea cazarmii. Vom merge la Tihuta!".

A doua zi, la ora fixata, pe o vreme rece, cu ninsoare si vant aspru, Printul a primit raportul. Cei mai batrani si mai rotofei erau mofluzi. Trupa s-a incolonat pe grade si vechime si a pornit la drum. Dupa ce a trecut de Vama de Sus a orasului, au strabatut satul sasesc Iad si au continuat drumul pe valea Bistritei ardelene.

Spre seara, au ajuns in comuna Prundu Bargaului, unde s-a facut popasul de noapte. Printul era insotit si de colonelul Nicolae Condeescu, aghiotantul sau, "om mai in varsta si cam plinut la trup". Daca cei mai batrani, rupti de oboseala, au trecut repede la odihna, tinerii, impreuna cu Principele, au mai stat la o sueta, cu un pahar de vin in fata. A doua zi de dimineata, a inceput urcusul prin zapada. In ciuda protestelor aghiotantului, Principele a participat alaturi de ceilalti militari la deschiderea partiei.

Se inainta din ce in ce mai greu. Prin flancul coloanei a trecut o echipa de schiori. O parte din ofiteri dadeau semne de oboseala. Vazandu-i, Printul a oprit coloana si i-a intrebat: "Mai este cineva de parere ca schiul este numai un sport?". Cativa, mai incapatanati, persistau. "Atunci, inainte mars!", a comandat  Carol.

Principele a ordonat echipei de schiori, conduse de sublocotenentul Rosetti-Solescu, sa puna schiurile si sa treaca in capul coloanei. Plini de avant, acestia au inceput sa urce cu usurinta si apoi, din varful dealului, au coborat usor, parca zburau, sub privirile admirative ale celorlalti. S-au intors si, croind drum, au condus intreaga trupa la cabana militara, unde cu totii au servit o masa buna, stropita cu vin de Tokay. Prin aceasta, Principele Carol a statornicit in mod practic utilitatea schiului in armata, dovedind inca o data "talentul militar si bunul sau simt practic". A doua zi, cu totii s-au intors la Bistrita pe un drum batut, dar "cu febra musculara si guturai".

 

ALEXANDRU VAIDA-VOEVOD SI NICOLAE IORGA,

OASPETI AI PRINTULUI CAROL

Intrucat Casa Regala considera ca problema lui Carol nu este rezolvata, s-a luat hotararea ca, la sfarsitul lunii decembrie 1919,   Alexandru Vaida-Voevod, in calitate pe prim-ministru, si Nicolae Iorga "sa faca un demers personal pe langa Print", pentru a-l convinge sa revina asupra hotararii de abdicare.

Cei doi au sosit la Bistrita intr-un tren special, in dimineata zilei de 30 decembrie si au fost asteptati la gara de Generalul Nicolae Condeescu. Acesta le-a comunicat ca Printul urma sa-i primeasca "dupa-amiaza intre orele 4 si 6", dupa care ii invita sa participe la o adunare publica in sala mare de la Gewerbeverein. Oaspetii au fost invitati sa viziteze bisericile romanesti din oras, unita si ortodoxa, dupa care au luat masa in vagon.

Alexandru Vaida-Voevod  a fost primit primul in audienta:  "- De-ar fi o Ileana Cosanzeana, nu se poate sa jertfiti o tara, o coroana si adorarea unei natiuni in schimbul unui amor… Nimic nu va impiedica, Maiestate, sa va satisfaceti si datoria de Print Mostenitor al tronului, si dragostea totodata… Nu aveti decat sa alegeti unul din castelele din Ardeal si puteti sta in deplina libertate, cu tot confortul. Nu insa pe ascuns…". (Alexandru Vaida-Voevod, "Memorii", vol. II)

Intre timp, Nicolae Iorga a plecat la Arhive, unde continua sa intrebuinteze timpul pentru "vechile si spornicele sale cercetari".Dupa un ceas, primul-ministru a revenit si i-a comunicat savantului ca mostenitorul doreste sa vorbeasca cu el, cunoscandu-l mai demult.

Ce s-a petrecut acolo nu se va sti niciodata, "dar a iesit cu asigurarea ca se va retrage public parasirea de drepturi".

Spre seara, in jurul orei 600, Alexandru Vaida Voevod impreuna cu Nicolae Iorga s-au deplasat, conform programului, spre Gewerbeverein. Sala cea mare era ticsita de lume. Printul statea asezat intr-un fotoliu plasat in fata estradei. Atat primul-ministru, cat si savantul Iorga au tinut cate un discurs, fiind aplaudati cu insufletire, mai ales atunci cand au fost aduse omagii Principelui. De acolo, au mers cu totii la colonelul Bob, comandantul garnizoanei, "unde Doamna (o sora a Doctorului Gottfried Knall) i-a ospatat cu un bufet delicios".

In timpul mesei, primul-ministru Alexandru Vaida-Voevod s-a scuzat si, impreuna cu Generalul Nicolae Condeescu, aghiotantul Principelui, s-a deplasat la hotelul din partea de sus a strazii Lemnelor, pentru a discuta cu unul din agentii sigurantei, cazat de mai multa vreme acolo (Alexandru Vaida-Voevod, "Memorii", vol. II). Numele agentului era Maria Martini, "de statura mijlocie, castanie batand in blond, nici urata nici frumoasa, sprintena in miscari". Alexandru Vaida-Voevod i-a cerut sa relateze despre felul in care "si-a aplicat lectia cu care fusese trimisa in misiune speciala la Bistrita".

La intoarcere spre Bucuresti, in gara la Brasov, cei doi barbati de stat s-au intalnit cu Majestatile Lor. Perechea regala era plecata cu un tren special spre Bistrita, unde urmau sa petreaca impreuna cu fiul lor o parte din sarbatorile Craciunului, dezmintind astfel toate zvonurile legate de o presupusa abdicare a Printului.

Cu cateva zile inaintea Craciunului din anul 1919, a sosit la Bistrita, profesorul Gheorghe Mugur, comandantul Marii Legiuni de Cercetasi, unul din mentorii Principelui mostenitor. La masa de seara de la popota, unde au fost invitate si sotiile ofiterilor, parintele Vasilescu - confesorul regimentului - a rostit  cateva fraze patetice, la care Principele i-a raspuns, mai in gluma, mai in serios: "- Stai jos, parinte, vorbesti nazbatii!".

Toastand, Prof. Gheorghe Mugur a tinut urmatoarul discurs: "Alteta Regala, ti-am fost indrumator, iti cunosc toate cutele sufletului si comoara de inalte si distinse calitati cu care te-a inzestrat Atotputernicul Dumnezeu. Trecutul stramosilor, mosilor si parintilor tai a fost plin de glorie. Imprejurul tau se gasesc astazi ofiteri cu insemnele celor mai glorioase fapte de arme savarsite pe campurile de bataie, priveste-i! Toti asteapta sa te vada rege, imparat. Intreg poporul Romaniei Mari, faurita de gloriosul tau parinte, priveste spre tine cu mari nadejdi. Unchiul si matusa ta, regele Carol I si regina Elisabeta, se odihnesc astazi in lacasul de veci, Manastirea Curtea de Arges, unde, la timpul sorocit de Atotputernicul, se vor odihni toti urmasii regali. Acest lacas sfant, ce a fost durat de mesterul Manole, care si-a zidit iubita in meterezul acestuia si numai astfel a putut da neamului sau acest templu frumos de inchinaciune crestineasca. Ziditorul lumii, Atotputernicul Dumnezeu, ii poruncise aceasta. Zideste-o si tu, Alteta Regala, parintii tai o cer, poporul intreg o cere"…    

Dupa un scurt timp de gandire, Principele Carol s-a ridicat, a sorbit din paharul de sampanie, l-a aruncat in tavan si apoi a spus: "- Hai, Mugur! Mergem!...". Emotia i-a cuprins pe toti cei prezenti. Doamnele mai sentimentale boceau pe capete, iar ofiterii au inceput sa dea tarcoale in jurul locuintei princiare, care ramasese luminata toata noaptea. Acolo se petreceau lucruri mari... A doua zi dimineata, cu primul tren, profesorul Mugur, radios si plin de fericire, cu patalamaua in buzunar, pleca spre Bucuresti cu vestea cea buna. Mostenitorul tronului rupsese orice legatura cu Zizi Lambrino si astfel aceasta trista poveste a luat sfarsit.

 

 

CRACIUN REGAL LA BISTRITA

In data de 4 ianuarie 1920, prin Ordinul circular Nr. 4 al Garnizoanei Bistrita, s-a facut public programul serbarii "Inaltei vizite a MMLL Regele si Regina si a ALL Printesele Romaniei din ziua de 6 ianuarie 1920". Pe peronul garii din Bistrita se aflau "companiile de onoare" ale Regimentului Vanatori de Munte, in frunte cu ofiterii, avand alaturi muzica regimentului, cu totii pregatiti pentru a da onorurile cuvenite.

Grupul de inalti ofiteri era alcatuit din generalul Hanzu, comandantul Diviziei 16; Colonelul Bob, comandantul Garnizoanei; Lt-Colonel Phleps, seful de Stat Major al Diviziei 16; maiorii Tataru, Samuilescu, Straica; comandantul Companiei de Jandarmi, Lemeni; Lt- colonel Jusstel, comandantul Batalionului 16 Pioneri; capitanul Mantu, comandantul Regimentului 100 Infanterie.

Alaturi de acestia se aflau autoritatile orasului reprezentate de Dr. Gavril Tripon, prefect, cu d-na; Ioan Serban, subprefect delegat; Dr. Emil Rebreanu, subprefect; Carol Sanchen, primarul orasului, cu d-na; Grigore Pletosu, protopop ortodox, cu d-na; Dionisiu Vaida, protopop gr.-cat., cu d-na, Dr. Gustav Kisch, paroh, cu d-na; Dr. Vasile Pahone, comisar gubernial , cu d-na; Ioan Aleman,directorul Regiunii silvice, cu d-na; Nicolae Pop, presedintele tribunalului, Dr. Victor Sandor,  prim-procuror, cu d-na; Dr. Cornel Lazar, director financiar, cu d-na; Ioan Pavel, revizor scolar, cu d-na; Ioan Popu, senator; Ioan Pacurariu, senator; Iulian Martian, deputat; Dr. Victor Moldovan, deputat, cu d-na; Dr. Arthur Connerth, deputat, cu d-na; Dr. Laurentiu Oanea.

Din trenul regal au coborat Regele Ferdinand, Regina Maria, Principesele Elisabeta, Marioara, Ileana si Principele Nicolae. Dupa imbratisari afectuoase si discursurile protocolare, Familia Regala s-a deplasat la resedinta Principelui mostenitor, unde a petrecut frumoasa seara de Craciun.Regina Maria si printesele au impodobit un imens brad de Craciun in curtea popotei, sub care au insirat multe si frumoase daruri, pe care le-au impartit personal ofiterilor, subofiterilor si ostasilor. In noaptea de Ajun, corul Regimentului, bine pregatit, a plecat la colindat. Un obicei frumos, pe care ardelenii au reusit sa-l mentina pana in zilele noastre. Colinde precum "Buna dimineata la Mos Ajun", "O, ce noapte luminata", "Florile dalbe"  rasunau in tot orasul.

Prefectul judetului, batranul Gavril Tripon, vazand intre coristi pe Principele Carol, a iesit in ograda si, coplesit de emotie si lacrimi, a spus: "Alteta Regala, bunul si milostivul Dumnezeu mi-a harazit mie acuma, la adanci batraneti, sa fiu colindat in Ajunul Nasterii Mantuitorului de catre un fiu de imparat, imparatul Romaniei Mari. Va multumesc, Alteta Regala, si dumneavoastra, domnilor ofiteri. Pot merge acum fericit in imparatia cerurilor!". Plin de bucurie, grupul de colindatori s-a indreptat spre gara unde era tras trenul regal. De la ferestrele vagoanelor, "intreaga familie regala a primit cu bucurie colindele". In ziua de Craciun, catre ora pranzului, s-a desfasurat in piata orasului o impresionanta parada militara. Peste doua mii de ostasi, echipati si aliniati, au fost trecuti in revista de intreaga Familie Regala, dupa care Regimentul de Vanatori de Munte, in frunte cu Principele Mostenitor, comandantul lor, cu "armele in cumpanire si in pas alergator", a defilat in fata Regelui Ferdinand I,imbracat in tinuta vanatorilor de munte.

La Nasaud, trenul a sosit in jurul orei 12.00; aici, "fiind si zi de targ, joi, a fost popor mult, banderiu de vreo 80 de calareti". A fost intampinat de primarul Augustin Anton, scolarii au cantat Imnul Regal "la poarta de triumf, ridicata in strada Trenului". Cele trei zile de Craciun au fost petrecute de Familia Princiara intr-o calda atmosfera de camaraderie si prietenie. Dupa patru zile de sedere la Bistrita, trenul regal a plecat spre Bucuresti.

 

 

DIN NOU PRINCIPE MOSTENITOR

La  data de 26 ianuarie 1920, Principele Carol isi reia titlul de Principe Regal si arboreaza steagul pe locuinta din Bistrita.

Boboteaza a fost sarbatorita cu toata solemnitatea de catre protopopul Grigore Pletosu in fata Printului Carol si a unei companii de onoare.

La data de 20 februarie 1920, Principele i-a cerut Regelui Ferdinand sa considere "ca nula si neavenita scrisoarea pe care am trimis-o Majestatii voastre la 1 august" si "in conformitate cu spiritul Constitutiei si al legilor noastre de familie, ma devotez  serviciului tarii si al Majestatii voastre". Ulterior, Principele a parasit tara, fiind trimis intr-o "excursie de studii" prin lume.

La 6 mai 1920, Regimentul de Vanatori a parasit definitiv orasul Bistrita si a fost invitat la Bucuresti pentru a defila in fata statuii lui Mihai Viteazul, primul intregitor vremelnic de neam, si in fata marelui Rege Ferdinand I, al doilea si "pe veci intregitor de neam". Intr-o minunata zi de mai, s-a desfasurat parada militara, in fata a zeci de mii de bucuresteniplini de entuziasm.

 

 

PRINTUL CAROL IN MEMORIA BISTRITENILOR

In anii urmatori, bistritenii vor incerca sa mentina vie sederea  Printului Carol de la Bistrita, atat in folclorul local, cat si cu ocazia anumitor evenimente.

Astfel, in ziua de 12 iunie 1930, militarii din Garnizoana Bistrita au depus juramantul de credinta fata de Regele Carol II  cu un ceremonial inceput la orele 19.00. In fata Cazarmei Regimentului 84 Infanterie, trupele au fost incolonate pentru a se deplasa spre Piata Regele Ferdinand. Cu un mic ocol, Batalionul 2 Vanatori de Munte s-a desprins pentru a trece prin Piata Regele Carol II si a da onorul prin fata cladirii in care, cu ani in urma, a locuit tanarul print, iar mai apoi a adapostit filiala Bancii Nationale (azi sediul Bibliotecii Judetene).

 

 

TELEGRAMA

Consiliul orasului Bistrita catre Regele Carol II al Romaniei:

"Noi, bistritenii, cu prilejul urcarii Majestatii Voastre pe tron, ne aducem aminte de timpurile din anul 1919-1920, cand, petrecand timp mai indelungat in orasul nostru, ati lasat in inimile noastre urme nesterse de iubire si afectuos devotament (s.n.) pe care si azi le pastram ca o comoara scumpa si nepretuita. Consiliul va prezinta respectuoasele sale omagii, drept semn al credintei cale nestramutate catre tron si patrie".

La 29 iunie 1932, cu ocazia serbarilor comemorative, Banca Nationala a Romaniei a donat orasului Bistrita: "un frumos bust al MS Regelui Carol II, opera marelui nostru sculptor O. Hann, care a fost asezat pe un soclu, format din pietre albe de Cusma, in fata Salii Petru Rares (Gewerbeverein), in mijlocul unei gradinite cu flori, langa parcul orasului" si o placheta comemorativa care s-a pus pe strada Regele Carol II, nr. 12, in care Majestatea Sa a locuit pe cand era Comandant al Regimentului de Vanatori de Munte si principe mostenitor".

In luna iunie 1934, in prezenta Regelui Carol II, la Nasaud a avut loc ceremonia solemna de depunere a juramantului militar  de catre Batalionul  I  Graniceresc de Garda.

POVESTEA CONTINUA ...

 

 

BIBLIOGRAFIE:

Arhivele Istorice Centrale, fond Regele Ferdinand, Arh. Personala, dosar V-693/1919;

Arhivele Istorice Centrale, fond Casa Regala, Principele Carol, d. 2/1919;

Acte si corespondente relative la renuntarile la tron ale fostului principe mostenitor (1918-1925);

Arhivele Istorice Centrale, fond  Regele Carol II, Arhiva Personala, d. 23/1919-1927;

Alexandru Marghiloman, Note politice, Vol. IV;

Vasile Scarneci, Viata si moartea in linia intai, Jurnal si insemnari de razboi 1916-1920, 1941-1943, Ed. Militara, Bucuresti, 2012;

Serviciul judetean Bistrita-Nasaud al Arhivelor Nationale, fond Prefectura judetului Nasaud-prefect, d.135/1920;

Mircea Gelu Buta, Adrian Onofreiu (ed.), Victor Moldovan, Memoriile unui politician din perioada interbelica, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2013;

Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, vol. II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995;

Nicolae Iorga, O viata de om. Asa cum a fost, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972;

.

 

Autor:  Mircea Gelu Buta

 

.

Foto - Marius Chiuzan

.

0 comentarii3416 vizualizări27 noiembrie 2014




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0