Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Joi 05 Decembrie 2019 - 13344 vizitatori azi
Sunetul clopotelor. Crime maghiaro-hortiste la Parva.

O pagina din istoria celui de-al doilea razboi mondial. Era greu de crezut ca si acolo, in linistea cea mai adanca a muntilor, in acel "cuib’’ al Parvei se va intinde ca o himera, focul surd al bataii de arme. Drumurile erau strajuite de jandarmi, iar cele mai ascunse poteci erau puse-n primejdie. Negura vremii se intinse peste intregul tinut, iar suferintele aveau sa cuprinda si pe oamenii locului. In casele lor, foarte aproape de cer, risipite pe dealuri, nici visele nu se puteau depana de grija zilei de maine.

Multi au ramas cu imaginea intamplarilor care se petrecusera in timpul zilei. Anchete, batai, strigate pline de disperare staruiau inca in mintea celor care au reusit cu greu mare sa scape, nu pentru multa vreme, in libertate.Cei mai multi erau batranii satului, oameni cu tamplele ninse de ani si cu suferinta brazdata in suflet, care stiau ce inseamna toate acestea si picurau printre vorbe veninul ce le apasa intreaga fiinta.

Refuzau categoric sa dea vreo relatie despre cei care n-au vrut sa se inroleze in armata maghiara.

Peste 30 de tineri au luat calea muntilor, fara sa mai dea cineva de ei. Numarul lor crestea tot mai mult cu cat masurile de constrangere deveneau mai aspre.

Intr-o sambata seara, glasul clopotelor bisericesti avea tonul mai grav si mai plin, prevestind parca o umbra de nenorocire. Se zvonea in tot satul ca vin ungurii sa le ridice pentru a fi transformate in teava de tun. In mare taina s-a pus la cale salvarea lor. Duminica, sunetul clopotelor n-a mai chemat pe crestini, ca de obicei, la sfanta biserica. Au fost demontate si ascunse intr-un loc anume ales, ca sa nu fie gasite.

In ziua aceea, liturghia nu s-a mai tinut, pentru ca, preotul GRIGORE ZAGREANU fusese tinut in arest de catre vremelnica autoritate maghiara. Cercetarile au inceput si in randul satenilor, care imbracati in haine de sarbatoare, coborau de pe dealuri, cu credinta in suflet ca Dumnezeu va pune odata hotar acestei nenorociri care s-a asezat peste tara.

In furia lor nemarginita, jandarmii hortysti s-au repezit ca niste hiene asupra barbatilor, care prin albul camasilor pe care le purtau, parca sfidau actiunea acestora. Peste 50 de oameni nevinovati au fost retinuti la Primaria comunei si supusi interogarilor si chiar la unele suplicii. Nicolae Finegari si Ioan Dumitrean au suferit cele mai josnice maltratari, dupa care au fost scosi intr-un mod bestial in mijlocul ulitei. Multa vreme, cei doi barbati care nu stiau prea multe despre clopotele ascunse, au zacut la pat din cauza brutalitatilor indurate. Multi parveni, vinovati sau nevinovati, daca au putut fi astfel numiti, au fost trimisi la munca fortata, impartasind soarta atator romani din acest colt de tara.

In relatarea scrisa a preotului GRIGORE ZAGREANU catre protopopiatul din Nasaud, evenimentele sunt si mai intens conturate: "In primavara anului 1944, cativa tineri care nu s-au prezentat la armata au ascuns doua din cele trei clopote ale bisericii, in locul numit Coasta Morii. Autoritatile maghiare au facut cercetari, dar nu le-au gasit. Eu am fost retinut de jandarmi si nu am putut face in duminica aceea Sfanta liturghie, ba am fost amenintat cu bataia. Presupunand ca, clopotele ar fi ascunse la casa parohiala, cercetarile au continuat si acolo, iar sotia mea a trebuit sa suporte numeroase jigniri, desi ea ii poftise in casa. Ei au raspuns ca "nu vor intra in casa spurcata a unui popa valah’’.

Cu toate insistentele lor, clopotele nu au putut fi gasite, dar populatia continua sa fie persecutata prin actiuni de uzura morala. Banuit ca ar fi unul dintre cei care a participat la ascunderea clopotelor, Nicolae Calini era zilnic chemat la postul jandarmeriei si de fiecare data era batut fara mila si amenintat cu impuscarea.

Nemaiputand indura teroarea la care era supus, Nicolae Calini s-a gandit, ca si multi altii, sa-si paraseasca familia si sa treaca granita in Romania. Incercarea nu i-a reusit pentru ca jandarmii unguri l-au prins si l-au adus inapoi, impuscandu-l langa casa, in staulul oilor.

Sunetul clopotelor nu l-a putut insoti pe ultimul drum, dar glasul dureros al multimii ce rasuna prin bocetele femeilor era un protest vehement impotriva odioasei ocupatii hortiste.

 

Mircea Darosi.


 

"Dumnezeu iarta, dar nu uita".

 

0 comentarii2702 vizualizări08 mai 2015




rss 2.0
rss 2.0