Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), in parteneriat cu Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizeaza in perioada 25-30 mai 2015 o actiune de investigatii arheologice in localitatea Periprava, com. C. A. Rosetti, jud. Tulcea. Actiunea are drept obiectiv cautarea, descoperirea si deshumarea ramasitelor pamantesti ale fostilor detinuti politici decedati in colonia penitenciara din apropiere.(n.r.-in ani 50, sub ocupatia armatei sovietice)

 In cursul lunii septembrie 2013, IICCMER a desfasurat o prima campanie de cercetari arheologice in perimetrul actualului cimitir al satului. In acest loc, in perioada 1959-1964 (sub regimul stalinist) au fost inhumati un mare numar de fosti detinuti politici decedati in colonia de munca de la Periprava. Amplasamentul acestui cimitir al detinutilor a fost stabilit pe baza informatiilor obtinute de la localnicii mai in varsta ai satului, precum si de la cativa fosti angajati ai coloniei penitenciare. In prezent, la suprafata solului nu exista niciun fel de semne care sa indice prezenta unor morminte. In urma interventiei arheologice au fost insa depistate opt morminte, dintre care cinci au fost dezvelite si cercetate. Patru dintre defuncti erau depusi in sicrie confectionate din material lemnos, iar unul a fost inhumat fara sicriu. Asupra ramasitelor defunctilor nu s-a descoperit inventar funerar. Dupa cercetare, toate scheletele au fost protejate prin acoperirea lor cu folie, iar santurile arheologice au fost astupate pana la nivelul actual de calcare.

La inceputul anilor ’50 Periprava a functionat ca sectie a Formatiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciara de sine statatoare (Formatiunea 0830). Scopul oficial al infiintarii coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km intre localitatile Periprava si Sfistofca pentru a proteja de inundatii terenurile care urmau sa fie defrisate de stuf si destelenite in vederea utilizarii lor ca suprafete agricole. De asemenea, se avea in vedere si inaltarea soselei din comuna Periprava pe o distanta de mai multi kilometri. Astfel, incepand cu 1959, in zona au fost adusi inclusiv mii de detinutii politici care au devenit majoritari in colonie pana in 1964, cand au fost aplicate gratierile colective. Scopul nedeclarat si subinteles al transferurilor de detinuti a fost exploatarea brutala a muncii acestora si supunerea lor la un regim cu valente de exterminare. Conditiile nefavorabile din perioada in care unitatea a functionat ca formatiune independenta au dus la decesul a cel putin 124 de detinuti, identificati nominal, in majoritate politici, dar si de drept comun.

Conform unor informatii documentare precum si a numeroaselor marturii provenite de la fosti detinuti politici, care au fost internati pentru anumite perioade de timp in colonia penitenciara de la Periprava, rezulta ca decesele din acest lagar de munca fortata au fost cauzate de infometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile si a asistentei medicale, de accidente survenite in conditii de munca istovitoare si de regimul de detentie pe care multi l-au indurat in lagarele si inchisorile unde au fost incarcerati anterior. Unii dintre detinuti au fost impuscati in diferite imprejurari, mai ales in cursul tentativelor de evadare. Toate acestea au fost potentate de conditiile specifice existente in Delta si de comportamentul abuziv si violent al personalului coloniei.

Printre cei raspunzatori, in diferite grade, pentru ceea ce s-a intamplat in colonia de la Periprava se afla mai multe persoane, de la comandanti, sefi de sectii, personal sanitar si administrativ si pana la simpli gardieni, care in virtutea functiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detentie, care avea ca principal scop distrugerea rezistentei fizice si morale a detinutilor, iar in cazul celor ale caror resurse de viata se epuizau, decesul. Exista, de asemenea, vinovatia indiscutabila a inaltilor responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne si, in ultima instanta, a liderilor de partid si de stat din acea perioada, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhica.

In cursul celei de-a doua campanii de investigatii arheologice din mai 2015 se vor continua sapaturile in cimitirul din localitate, in cadrul acelui perimetru delimitat unde se cunoaste ca au fost inhumati detinuti politici. Se vor dezveli toate scheletele identificate in 2013 pentru ca acestea sa poata fi analizate individual de catre un medic legist. De asemenea, vor fi practicate noi sectiuni arheologice pentru a se descoperi si cerceta amplasamentele altor morminte. De la toate mormintele descoperite se vor recolta probe biologice de tesut osos, pentru a se putea realiza testele ADN in vederea stabilirii identitatii persoanelor decedate. Analizele pentru stabilirea ADN-ului se vor efectua in cadrul Laboratorului de Genetica din cadrul Institutul National de Medicina Legala din Bucuresti. Informatiile astfel obtinute se vor constitui intr-o baza nationala de date care va cuprinde treptat toate informatiile de acest tip ce se vor obtine ulterior de la victimele care vor mai fi descoperite si deshumate pe teritoriul national si a caror identitate este incerta sau nu poate fi stabilita prin alte metode.

Cercetarile vor fi efectuate de un colectiv de arheologi si istorici de la IICCMER in prezenta reprezentantilor Parchetului Militar si ai altor institutii ale statului. Actiunea este sprijinita de catre Prefectura judetului Tulcea si de Primaria comunei C.A. Rosetti. Relatii suplimentare se pot obtine la tel. 0752 108 731 sau 0721 400 396 (arheolog Gheorghe Petrov, expert IICCMER).

* * *

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc este o structura guvernamentala infiintata in 2005 si aflata in coordonarea Primului Ministru. Rolul sau rezida, inainte de toate, in gestionarea si analizarea din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare si a consecintelor sale. In al doilea rand, IICCMER sprijina crearea si implementarea unor instrumente educationale cu finalitate memoriala, contribuind astfel la articularea contextului in care valorile si drepturile fundamentale sa fie receptate de societatea noastra post-totalitara. Nu in ultimul rand, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva si publica documente referitoare la memoria exilului romanesc.