Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Marti 07 Iulie 2020 - 10018 vizitatori azi
Monografia Regimentului 221 Mecanizat - ARGUMENT. (85 de poze)

Anul 1968 este considerat de analistii militari an vital pentru insasi existenta blocului socialist in Europa si a organizatiei sale de forta, Tratatul de la Varsovia. Incepand cu luna martie, conducatorii tarilor loiale Moscovei: Ungaria, Polonia, Bulgaria si Republica Democrata Germania, facusera chemari pentru invadarea si aducerea pe "calea dreapta" a Romaniei si Cehoslovaciei. Presedintele URSS, Leonid Brejnev, in luna iunie declara in fata Comitetului Central al P.C.U.S.ca "regimul Ceausescu s-a grabit sa se disocieze de actiunea colectiva a partidelor fratesti. Conducerea Romaniei a depasit demult limita si joaca un rol dubios."

            Insa, nici conducerea Romaniei nu a stat in genunchi, acceptandu-si soarta. In consecinta, in scop preventiv s-a format un grup de criza, alcatuit din membrii marcanti ai Comitetului Central al P.C.R. condus de insusi presedintele tarii. Grupul pentru situatii de criza a adoptat urgent o serie de masuri militare si specifice serviciilor de informatii, pentru a pregati mijloacele de reactie la o eventuala interventie, incluzand atat actiuni organizatorice interne, cat si abordarea posibililor aliati, in speranta ca vor impiedica Moscova sa recurga la interventia armata.

            Trebuie scos in evidenta faptul ca pana la acea data, Romania a reusit incepand cu anul 1960 sa-si pregateasca singura cadrele armatei si serviciilor de informatii, iar conducerea superioara a armatei romane nu mai era loiala Moscovei. Desi Kremlinul mai avea o oarecare influenta asupra armatei romane, nu putea exercita control asupra ei, iar acelasi lucru era valabil si pentru Departamentul Securitatii Statului.

            Romanii nu aveau precum alte state socialiste legaturi etnnice sau motive de ordin emotional pentru a colabora cu Moscova, iar politica de derusificare inceputa in 1960, coroborata cu problemele Basarabiei si Bucovinei si, de ce nu si a Tezaurului Romaniei, a dus la privarea K.G.B.-ului si G.R.U. de oportunitati importante de recrutare de agenti fideli.

Fortele armate romane erau deja independente in ceea ce priveste recrutarea, pregatirea si politica de cadre, precum si in privinta planificarii strategice si a desfasurarii de forte. In aprilie 1968, Bucurestiul, printr-o actiune indrazneata, a pus capat dependentei de echipamentele de lupta sovietice, care fusese declarate nu numai "incompatibile" cu pozitia militara independenta, ci chiar a interzis-o, deoarece "furnizorul exclusiv al tarii era din intamplare potentialul agresor". Astfel, achizitiile armatei romane s-au reorientat catre surse non-sovietice: Marea Britanie, Franta, Germania Federala, China si Iugoslavia.

Schimbarile din organizarea si strategia militara initiate in primavara anului 1968, au amplificat si mai mult aceasta diferenta. Trebuie evidentiate acum si eforturile conjugate pe plan politic si diplomatic ale conducerii tarii pentru a atrage de partea sa statele occidentale precum: SUA, RFG, Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia. Dar cea mai mare realizare in acest sens a constituit-o sprijinul direct declarat al Chinei, care prin vocea premierului ZHOU ENLAI sublinia faptul ca"Romania se confrunta cu pericolul unei interventii si agresiuni straine si ca poporul chinez este ferm hotarat sa sprijine lupta dreapta a poporului roman".

Grupul de criza roman a emis imediat ordine pentru infiintarea mai multor mari unitati pentru a beneficia de o rezistenta sustinuta in fata atacului posibil. A inceput punerea in practica a ordinelor de mobilizare in caz de urgenta si s-au luat masuri pentru imbunatatirea vitezei de reactie a trupelor. S-au format noi unitati de vanatori de munte, au fost pregatite liniile de retragere catre munti. S-au luat masuri speciale pentru aparare in Dobrogea, zona cea mai expusa atacului sovietic de pe mare si uscat. De asemenea, romanii au pus bazele infiintarii unei forte militare interne separate-opt batalioane de securitate pentru organizarea unor rezistente in cadrul marilor orase si pentru combaterea fortelor de desant inamice. S-au pus bazele si s-au infiintat Garzile Patriotice-nucleul unei armate populare de gherila.

Armate romana a inceput sa isi dispuna in formatie de lupta majoritatea fortelor si mijloacelor, astfel incat sa se poata apara impotriva unei ofensive venite din trei directii, in jurul granitelor sale: la est dinspte URSS, la vest dinspre Ungaria si la sud dinspre Bulgaria, tarile fratesti si aliate.

Avand la dispozitie un timp extreme de scurt, de doar cinci saptamani si o zi pentru implementarea acestor masuri, operatiunea s-a dovedit dificil de finalizat la termen. Cu toate acestea, la sfarsitul lunii august 1968 unitatile si personalul erau in miscare si nu mai erau "acolo unde ar fi trebuit sa fie" complicand si mai mult sarcina strategilor militari sovietici si ai Tratatului de la Varsovia.

Masuri de prevedere importante s-au luat in ceea ce priveste serviciile de informatii prin schimbarea tuturor codurilor de stat, precum si punerea urgenta pe microfilm si mutarea arhivei in munti, unde a ramas ascunsa pana la sfarsitul lunii noiembrie 1968. A fost acordata prioritate maxima dosarelor de spionaj si de contraspionaj privind retelele cunoscute de agenti sovietici care intre timp si-au concentrate atentia pentru cunoasterea potentialului militar real al Romaniei.

Prin urgenta si seriozitatea cu care au fost puse in practica aceste masuri, importanti observatori occidental au fost convinsi ca intentia Romaniei de a se impotrivi este sincera si ferma. Acest lucru a capatat consistenta dupa invadarea Cehoslovaciei pe 21 august 1968, cand conducerea P.C.R. a hotarat sa se opuna interventiei militare si sa mobilizeze poporul in vederea apararii securitatii Romaniei, condamnand public invazia Cehoslovaciei. Romania era hotarata sa aduca aceasta pozitie si la "cunostinta ONU".

"Daca se ajunge la o confruntare militara, forta poate birui in cele din urma, dar nu se pune problema sa cedam si sa acceptam subjugarea tarii" declara N.Ceausescu in sedinta Comitetului Executiv al P.C.R. in noaptea invaziei Cehoslovaciei. Ceausescu a recunoscut ca nu isi face vreo iluzie cu privire la reusita, datorita fortei potentialilor invadatori, dar sub nici o forma nu vom ceda fara lupta totala, suveranitatea tarii.

In aceste conditii de nesiguranta si incertitudine pentru viitorul tarii, conducerea superioara de partid si de stat din acea vreme a facut un efort colosal prin infiintarea intr-un timp extreme de scurt a doua divizii mecanizate si una de tancuri, care alaturi de celelalte forte armate si elemente ale sistemului national de aparare sa faca fata cat mai bine unei eventuale invazii.

Respectand prevederile doctrinei Tratatului de la Varsovia, Romania nu avea mari unitati ale armatei  in zonele cu frontiera comuna cu statele socialiste: Ungaria, Rusia, Bulgaria. Tocmai de aceea Divizia 81 Mecanizata cu comandamentul in garnizoana Dej si-a dispus unitatile pentru a inchide in cooperare cu Divizia din Oradea, Poarta Somesului, directia de atac dinspre Ungaria frateasca, avand regimentele mecanizate in Zalau, Dej, si Bistrita, regimentul de tancuri in Baia Mare, artileria in Simleul Silvaniei.

Cealalta divizie mecanizata s-a infiintat avand comandamentul in Braila, regimentele mecanizate in Focsani, Galati si Ramnicu-Sarat, regimental de tancuri in Galati si artileria in Braila. Aceasta mare unitate in cooperare cu divizia existent la Iasi inchidea granita de est dinspre URSS.

Divizia de tancuri infiintata la Bucuresti era destinata in principal actiunilor dinspre Bulgaria cu posibilitati de interventie si in Moldova, stiindu-se faptul ca in Ardeal era o divizie puternica de tancuri la Targu Mures. Acestea sunt in esenta caracteristicile situatiei politico-militare din anul 1968 si contextual international favorabil Romaniei, fapt ce a condus la anularea invaziei tarii noastre de catre Moscova si aliati.

Regimentul 221 Mecanizat cu sediul in garnizoana Bistrita s-a infiintat incepand cu data de 1 octombrie 1968 prin Ordinul Ministrului Apararii Nationale nr.M-61 din 28.08.1968. In anul 1991 a primit denumirea de Regimentul 221 Mecanizat "Nasaud" amintind tuturor de traditiile Regimentului 2 romanesc de granita din Nasaud. Regimentul nu avea traditii de lupta, fiind unitate nou infiintata. Cu toate acestea, intr-un timp relativ scurt a devenit unitate bine structurata a armatei romane, fiind primul regiment care a obtinut in anul 1984 titlul de "UNITATE DE FRUNTE" si l-a mentinut trei ani consecutiv.

Cazarma in care am functionat a fost preluata in mare graba de la Scoala Agricola Bistrita de catre vrednicul cazarmar originar din localitatea Liviu Rebreanu, Capitanul Pop Aurel. Prin eforturi enorme, cazarma a devenit repede functionala.

Corpul de cadre si trupa, precum si tehnica de lupta au afluit intr-o ordine desavarsita in principal din anexele diviziilor din Oradea si Timisoara. Au fost mutate la cerere multe cadre nascute pe plaiurile Bistritei si Nasaudului, din toate zonele tarii si care au activat in aceasta unitate pana la pensionare.

Primul comandant, cel care a pus bazele unitatii a fost Locotenent-colonelul Albu Stefan avand ca sef de stat major pe Locotenent-colonelul Ruta Gheorghe. Se impune sa amintim ca din prima garnitura de cadre se mai afla printre noi domnii , Capitanul ing.Campenu Mircea-sef de atelier reparatii si intretinere tehnica, Maiorul Tritescu Marin-veteran de razboi, la serviciul tehnic, Capitanul Nacu Vasile-comandant de companie infanterie, Capitanul Pop Aurel-seful cazarmarii, Maistru militar Runcan Mihai si subofiterii: Bondris Ilie, Dorhoi Iacob, Ver Ioan, Somfelean Grigore. La scurt timp, respectiv in luna noiembrie sau decembrie 1968, au venit in unitate , Sergentul major Cordovan Ioan, Locotenentul de transmisiuni Iakab Alexandru, Capitanul Parghie Gheorghe, Capitanul Bohus Stefan, Locotenentul major Relischi Petre, Plutonierul major Flamand N., sosind tot in aceasta perioada si tinerii ofiteri din promotia 1968 (numita de toti militarii ca promotia Brejnev), printre care: Locotenentul Andreica Stefan, Locotenentul Abrudan Ioan, Locotenentul Prodea Dumitru, Locotenentul Nistor Stefan si altii.

In lunile ianuarie si februarie 1969, unitatea nou infiintata avea un nucleu bine conturat, fiind incadrat pana si cu fanfara militara. Ulterior unitatea a fost bine incadrata cu personal asa incat pe timpul cat a functionat, am putut numara peste 450 de ofiteri, 45 de maistri militari si peste 300 de subofiteri.

Referitor la armamentul si tehnica de lupta din dotare putem afirma ca acestea s-au situat la nivelul cerintelor campului de lupta si raportat la posibilitatile economice ale tarii. Pe parcurs au fost inlocuite tipurile de tehnica invechite, cu tehnica noua, performanta ca de exemplu tancul T-34 cu tancul romanesc, armament de artilerie de ultima generatie, etc.

Regimentul, prin priceperea si daruirea cadrelor sale a obtinut constant rezultate foarte bune si bune la toate activitatile: aplicatii tactice cu si fara trageri de lupta, trageri cu armamentul de infanterie, artilerie si de pe tanc, exercitii de mobilizare, alarme, tabere de instructie la munte si la apa, etc. Ne amintim cu emotie despre participarea cu oameni si tehnica adecvata la salvarea de vieti omenesti si bunuri materiale la inundatiile catastrofale din primavara anului 1970 dar si la toate fenomenele naturale pe tot parcursul existentei sale. Din pacate acestea s-au soldat cu moartea sergentului Popa Octavian, devenit Erou si avansat post-mortem la gradul de Sergent major.

Din ordinul conducerii tarii, armata romana a participat cu efective si tehnica la constructia marilor edificii ale vremii. Unitatea noastra a fost prezenta peste tot unde se puneau bazele statului modern, desi de tip comunist, dar in folosul omului.  Astfel amintim pe scurt participarea la construirea:

  • Transfagarasanului;
  • Canalul Dunarea-Marea Neagra;
  • Casa Poporului;
  • Minele din Valea Jiului;
  • Termocentrala de la Turceni si hidrocentrala de la Portile de Fier;
  • Refacerea tarii dupa cutremurul devastator din 1977;
  • Munci agricole de vara si de toamna pana spre sfarsitul fiecarui an;
  • Munci industriale, etc.

Unitatea a pregatit , ca sarcina de instructie, an de an sute de militari pentru munca in economia nationala, asa numitele D.L.E.N., iar o perioada importanta si militari pentru paza obiectivelor speciale din aria de responsabilitate a Armatei a IV-a.

Regimentul 221 Mecanizat "Nasaud" s-a mandrit si a lasat mostenire actualelor unitati din garnizoana o baza material de exceptie. A fost singura unitate din armata romana care avea poligoane de instructie si de trageri, sali de specialitate conform "Normativelor".

            Toate realizarile de succes al acestei unitati sunt meritele personalului care de-a lungul timpului si-a desfasurat activitatea in regiment. Bineanteles au fost si evenimente mai putin placute, din vina anumitor personae sau din cauza serviciului militar, care s-au soldat cu morti si raniti. A sosit momentul sa trecem peste toate lucrurile neplacute si sa ne amintim de tot ce a fost frumos, sa ne regasim si in paginile acestei carti cu fruntea sus, ca intre camarazi care au contribuit fiecare dupa puteri si cunostinte la bunul mers al angrenajului urias, numit Regimentul 221 Mecanizat.

            In anul 2000 prin Ordinul nr.S/SMG-68/25.07.2000, unitatea se desfiinteaza. Aceasta decizie de transformare a Regimentului 221 Mecanizat in Centrul 221 I.D. cu schimbarile ulterioare s-a dovedit total neinspirata. Cel mai bun regiment din divizie, cu o baza materiala de invidiat, cu un corp de cadre foarte bine pregatit, asezat intr-o zona strategica mult mai favorabila pentru actiuni spre rasarit si cu posibilitati reale de actiune in toate directiile a fost desfiintat, preferandu-se infiintarea unei brigazi pe structura regimentului din Dej. Asa se face ca dupa putin timp, Brigada 81 Mecanizata de la Dej a fost mutata la Bistrita, acolo unde de fapt ii era locul. S-a preferat sa se cheltuiasca inutil sume mari de bani, multe cadre sa-si schimbe domiciliul, etc., pentru niste interese pe care nimeni nu le-a inteles.

Acum a sosit timpul ca in fosta noastra cazarma sa-si desfasoare activitatea comandamentul Brigazii 81 Mecanizata "General Grigore Balan ", Batalionul 812 Infanterie, Batalionul 805 Logistic si subunitatile de brigada, utilizand in mod rational baza materiala mostenita, spatiile generoase de cazare, de pregatire si servire a mesei, atelierele de reparatii, parcurile auto.

            Ne bucuram, majoritatea ca militari in rezerva, ca ceea ce noi am realizat cu multa truda este utilizat cu intelepciune de Brigada 81 Mecanizata "General Grigore Balan", marea unitate fanion a armatei romane.

 

Colonel (r.) Ioan Cordovan

Colonel (r.) Magerusan Vasile

 

.

Foto - Marius Chiuzan

.

 

 

P.S. - La Cercul Militar Bistrita, in 3 decembrie 2015, a fost lansat volumul "Monografia Regimentului 221 Mecanizat" (1 octombrie 1968 - 25 iulie 2000), Pagini de istorie militara.
Carte a aparut la initiativa membrilor ACMRR "General Grigore Balan" Bistrita-Nasaud si Asociatia Cultul Eroilor "Regina Maria", filiala Bistrita-Nasaud. Colectivul redactinal format din col. (r.) Ioan Cordovan (Presedintele de onare al asociatiei), col. (r.) Vasile Magerusan (Pretedintele asociatiei), col. (r.) Dorin Filip, col. (r.) prof. dr. in istorie Vasile Stefan Tutula, redactor de carte, coordonator si autor,  implicati in realizarea volumului fiind si autorii de capitole si colaboratorii: col. (r.) Vasile Amariei, gen. de brigada (r.) Florian Caba, col. (r.) Teodor Cotutiu, gen. de brigada (r.) Paul Remus Ghircoias, col. (r.) Stefan Istrate, col. (r.) Ovidiu Lazaroaie, lt. col. (r.) Stefan Pasztor si col. Alexandru Tohati (decedat), alaturi de 51 de personalitati militare si civile care si-au adus aportul la realizarea monografiei.
Felicitari autorilor!

3 commentarii8547 vizualizări04 decembrie 2015




rss 2.0
rss 2.0