Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Marti 07 Iulie 2020 - 10128 vizitatori azi
Actiunea de cautare si deshumare a doi partizani, ucisi intr-o lupta cu autoritatile comunist-staliniste.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) in parteneriat cu Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizeaza in ziua de miercuri, 1 iunie 2016, o actiune de investigatii arheologice in satul Mesentea din jud. Alba. Actiunea are drept obiectiv deshumarea si recuperarea ramasitelor pamantesti ale lui Marza Traian si Gligor Traian, care au murit la 9 martie 1949 intr-o confruntare armata cu cadre ale Securitatii, Militiei si Armatei (sub ocupatie sovietica, stalinista). Activitatile din teren se vor desfasura in colaborare cu Muzeul National al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie si Stiintele Naturii Aiud si Primaria comunei Galda de Jos.

 Fenomenul rezistentei armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei. Cele mai multe formatiuni care s-au opus regimului comunist, de orientari ideologice diverse, au existat in zona Muntilor Apuseni, pe teritoriul fostelor judete Alba, Turda si Cluj. Una din aceste organizatii a fost si cea condusa de catre Stefan Popa, fiu de preot ortodox, nascut la 17 oct. 1920 in satul Decea, com. Miraslau, jud. Alba. Acesta a fost sublocotenent in Armata Romana si veteran de razboi. Dupa terminarea razboiului si intoarcerea de pe front s-a inscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, si-a manifestat sub diferite forme opozitia fata de regimul politic instaurat in tara. Din acest motiv, in primavara anului 1948, cand era student in anul III, era cautat de Siguranta, fiind dat in urmarire pe tara. In aprilie 1949 a fost condamnat in contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de munca silnica. Pentru a scapa de arestare s-a refugiat in Muntii Apuseni, in zona Varfului Capra, situat in apropiere de comuna Intregalde, jud. Alba. Aici a pus bazele unui grup de rezistenta armata anticomunista, creandu-si retele de sustinere in mai multe localitati din zona.

            Dupa confruntarea armata de la Bistra-Grosi din 4 martie 1949, cand organizatia anticomunista Frontul Apararii Nationale condusa de maiorul Nicolae Dabija a fost destructurata, Securitatea a intreprins o serie de ample actiuni pentru capturarea partizanilor care au reusit sa scape din acea infruntare, precum si pentru arestarea tuturor celor care i-au sustinut. In aceasta campanie represiva, un obiectiv important al Securitatii a fost si anihilarea gruparii conduse de Stefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija si dorea unirea tuturor organizatiilor anticomuniste din zona Apusenilor. Indeplinirea acestui obiectiv a cazut in sarcina Directiei Regionale de Securitate Sibiu, condusa in acea perioada de locotenent-colonel Gheorghe Craciun.

Prin planurile de masuri adoptate, in teren au fost deplasate efective din trupele de securitate si numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate Directiei Regionale de Securitate Sibiu. Operatiunile din teren au fost coordonate personal de catre lt. col. Gheorghe Craciun. In ziua de 6 martie a fost incercuita zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Stefan Popa isi avea baza si adapostul principal intr-o pestera. Partizanii au reusit sa sparga incercuirea si o parte dintre ei s-au retras pe Valea Cricaului, intr-o poiana situata sub Muntele Piatra Craivii, locul fiind cunoscut sub denumirea de Bogoloaia. Aici, in ziua de 8 martie, cinci partizani au fost surprinsi intr-o locuinta sezoniera. A avut loc o confruntare armata in urma careia trei partizani au fost impuscati si doi luati prizonieri. Intre cei ucisi s-a aflat si Stefan Popa, conducatorul organizatiei.

Pe baza informatiilor obtinute prin tortura de la prizonierii capturati la Bogoloaia, s-a aflat ca intr-o casa din satul Mesentea erau adapostiti alti doi membri ai organizatiei, Marza Traian si Gligor Traian. Ca urmare, eforturile Securitatii s-au concentrat asupra acestui obiectiv. In dimineata zilei de miercuri, 9 martie 1949, sapte cadre de Securitate au inconjurat casa, fiind trimisa o femeie inainte pentru a verifica usa de intrare. Aceasta fiind incuiata, s-a incercat fortarea ei de catre securisti, care au fost intampinati din interior cu focuri de arma. Retragandu-se pe pozitii prielnice, cadrele de securitate au deschis foc asupra imobilului. Vazandu-se ca cei doi partizani baricadati in interior nu cedeaza, s-a cerut sprijin de la Alba Iulia, de unde au venit 25 de persoane din partea Militiei, care s-au alaturat securistilor aflati la fata locului. Asediul asupra casei a continuat cu forte sporite, insa partizanii nu au vrut sa renunte la lupta. Ca urmare, prin Directia Regionala de Securitate Sibiu s-a cerut sprijin militar garnizoanei din Alba Iulia, care a trimis un tun anticar si o formatiune de militari, care s-au alaturat in teren efectivelor de la Securitate si Militie. Obiectivul a continuat sa fie atacat cu tot armamentul din dotare, asupra casei fiind aruncate zeci de grenade ofensive si incendiare. In jurul orei 17, cei din interior au incetat sa mai raspunda cu foc. Pe acest fond de acalmie au fost adusi doi localnici, care au fost obligati sa intre in casa pentru a verifica situatia. Acestia au iesit dupa scurt timp afara cu armele partizanilor, anuntand ca cei doi sunt morti. La verificarea trupurilor, s-a constatat ca Marza era decedat iar Gligor grav ranit. Dupa afirmatiile martorilor, pentru a-i grabi moartea, un securist a mai tras in capul lui Gligor Traian doua focuri de arma.

In seara acelei zile precum si in cursul zilei urmatoare, pentru recunoasterea mortilor dar si pentru inspaimantarea oamenilor, Securitatea a adus mai multe persoane din localitatile natale ale victimelor, dar si oameni deja arestati care au facut parte sau au sustinut organizatiile anticomuniste din zona. Cadavrele au fost dezbracate complet de haine si expuse pe podelele unei incaperi. Multi oameni din sat si din localitatile invecinate au venit insa si din curiozitate sa priveasca aceasta scena.

Casa din Mesentea este situata la numarul 1, fiind prima din sat aflata pe partea stanga a drumului ce vine dinspre Galda de Jos. Imobilul este locuit si in prezent dar a fost amplificat ulterior prin adaugarea altor incaperi, insa partea veche se pastreaza aproape integral. Urmele asediului sunt inca si acum vizibile in unele locuri de pe peretii exteriori ai casei. In anul 1949 casa se afla in proprietatea lui Silvia Giurgiu (n. 1919), vaduva de razboi si o sprijinitoare a membrilor organizatiilor anticomuniste din zona. Dupa incident ea a fost arestata si retinuta prima data la Securitatea din Alba Iulia, apoi transferata la Sibiu, fiind anchetata, torturata si in cele din urma condamnata la doi ani de inchisoare pentru gazduirea celor doi partizani.

Cadavrele au fost inhumate impreuna in ziua de 10 martie, intr-o groapa ce a fost sapata in gradina casei unde cei doi si-au gasit sfarsitul. Dupa unele surse, unii reprezentanti ai autoritatilor au propus incendierea corpurilor, lucru care insa nu s-a infaptuit. Mormantul comun nu a fost niciodata marcat, terenul fiind folosit de-a lungul timpului pentru diverse culturi agricole. Locul mormantului a fost stabilit cu o oarecare aproximatie pe baza informatiilor furnizate de cativa martori supravietuitori ai evenimentelor, in cursul unor reconstituiri efectuate la fata locului. Amplasamentul gropii comune a fost insa identificat numai dupa efectuarea mai multor sondaje arheologice. Moartea celor doua persoane nu a fost consemnata oficial nicaieri in Registrele de stare civila, astfel ca nu au fost intocmite nici certificate de deces.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

             

Biografiile victimelor.

 

MARZA TRAIAN s-a nascut la 15 decembrie 1925 in satul Galtiu, comuna Santimbru, jud. Alba. Parintii sai au fost Marza Ioan si Crisan Eudochia, amandoi de religie greco-catolica. Acestia au avut impreuna patru copii, doi baieti si doua fete, in prezent toti decedati. Familia avea o stare materiala relativ buna, fiind incadrata in categoria taranilor mijlocasi, iar tatal fusese primar la Galtiu in timpul guvernarilor liberale din perioada interbelica. A urmat sapte clase primare in localitatea natala dupa care a ramas langa parinti, ocupandu-se cu agricultura si cresterea animalelor. Marza Traian a fost incorporat in armata pentru satisfacerea stagiului militar intr-o unitate militara din Bucuresti, unde a dobandit gradul de sergent. Din convingeri politice, in octombrie 1948 a dezertat din armata, s-a intors in localitatea natala si in scurt timp s-a retras in munti, alaturandu-se partizanilor din gruparea lui Stefan Popa. Fratele sau, Marza Aurel (n. 1920-d. 1988), absolvent al Facultatii de Medicina din Cluj, a fost arestat in sept. 1948 pentru activitate contrarevolutionara, executand aproape 14 ani de detentie in mai multe inchisori si lagare de munca. Dintre urmasii si rudele mai apropiate ale lui Marza Traian, astazi mai traieste singurul fiu al fratelui Aurel si o fiica a uneia dintre surorile sale.

 

 

GLIGOR TRAIAN s-a nascut la 18 aprilie 1924 in comuna Livezile (fosta Cacova), jud. Alba. Parintii sai au fost Gligor Irimie si Muntean Ana, amandoi de religie greco-catolica. Cei doi au avut impreuna patru copii, trei baieti si o fata, in prezent toti decedati. In ordinea venirii pe lume, acestia au fost Virgil, Gheorghina, Gherasim si Traian. Familia era incadrata in categoria taranilor mijlocasi, avand in proprietate o anumita suprafata de pamant si mai multe animale. Gligor Traian a urmat sapte clase primare dupa care a ramas langa familie, ocupandu-se cu agricultura si cresterea animalelor. Se cunoaste ca a fost incorporat in armata pentru indeplinirea stagiului militar, insa nu se stie cand a revenit acasa. Cert este ca la sfarsitul anului 1948 el era deja plecat in munti, alaturi de partizani. Dintre rudele lui Traian, astazi traiesc mai multi nepoti din partea fratilor sai.

 

 

Cercetarile sunt efectuate de un colectiv de arheologi, alcatuit din Gheorghe Petrov (coordonator), Gabriel Rustoiu, Paul Scrobota si Horatiu Groza.

Activitatile care prevad deshumarea si recuperarea ramasitelor pamantesti ale victimelor se vor desfasura in prezenta reprezentantilor Parchetului Militar, care a fost sesizat de catre IICCMER in acest caz.

 

  • Relatii suplimentare se pot obtine la tel. 0721 400 396 (arheolog Gheorghe Petrov, expert IICCMER).

 

 

Ilustratie: Foto Gligor Traian.

Nota: Pentru Marza Traian nu s-au pastrat fotografii.

 

                                                                          *  *  *  *  *

 

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc este o structura guvernamentala infiintata in 2005 si aflata in coordonarea Primului Ministru. Rolul sau rezida, inainte de toate, in gestionarea si analizarea din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare si a consecintelor sale. In al doilea rand, IICCMER sprijina crearea si implementarea unor instrumente educationale cu finalitate memoriala, contribuind astfel la articularea contextului in care valorile si drepturile fundamentale sa fie receptate de societatea noastra post-totalitara. Nu in ultimul rand, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva si publica documente referitoare la memoria exilului romanesc.

0 comentarii5019 vizualizări31 mai 2016




rss 2.0
rss 2.0