Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Vineri 06 Decembrie 2019 - 16412 vizitatori azi
Cauzele intrarii Romaniei in razboi.

Cronologia evenimentelor din Romania pana la declansarea celui de-al doilea razboi mondial si luptele pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei.

          Incep cu urmatoarea afirmatie: "Tot romanul trebuie sa stie, sa inteleaga si sa fie convins ca, jertfa pentru tara este un PATRIMONIU NATIONAL, aspect ce nu este inteles de loc de catre parlamentari, oamenii politici, guvernamentali si conducatorii actuali ai tarii. Foarte multi cetateni, din aceste ultimele categorii, lovesc, cu mult mestesug, in suferinta, demnitatea si moartea SOLDATULUI ROMAN.   

          Dovada ca nu au auzit de Razboiul de Independenta, nu au auzit de Primul Razboi Mondial, de lupta pentru Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, de cucerirea Budapestei, de cel de-al Doilea Razboi Mondial.

          Nu au auzit de toate aceste evenimente care, fie au implinit, fie au salvat destinul istoric al neamului romanesc si al tarii.

          Pretul, a fost unul urias. Peste un milion de morti, mutilati si disparuti de razboi, cam tot atatia orfani de razboi, cateva sute de mii de vaduve de razboi. Economia tarii ruinata, tezaurul tarii pierdut, elita intelectuala, culturala si militara a tarii distrusa prin puscariile de groaza ale Romaniei, iar prizonierii de razboi morti prin lagarele de razboi ale marilor puteri.

          Fara jertfele Armatei Romane, Romania ar fi fost o amintire, de care s-ar fi aflat, probabil, din rubricile "Stiati ca ?" ale diferitelor reviste usoare si manipulate.

          Prin vointa nationala, Armata Romana a fost potentata in comandamentele supreme ale istoriei Romaniei.

          Jertfa de sange, ramasa in memoria nestinsa a Neamului, numai in confruntarile mentionate mai sus, este cutremuratoare.

          Din cei peste 1.000.000 de morti, mutilati, raniti si disparuti, si-au dat viata 24.978 de ofiteri de pe tot cuprinsul ierarhiei militare si 17.460 de subofiteri.

          La aceste uriase jertfe, trebuie sa socotim si durerea sutelor de mii de copii ramasi orfani si mamele acestora ramase vaduve, saracite, fara surse de existenta, fara imbracaminte, cu adaposturi ruinate. Durerea a fost una nationala.

          V-am prezentat aceasta situatie pentru ca dumneavoastra sa urati razboaiele, aducatoare de jale si sa va luptati pentru ca Romania sa devina un stat puternic, independent si suveran, dar nu prin saracie, fiindca un stat puternic, presupune o economie puternica, cu un trai bun al populatiei, ce presupune si o scoala puternica si o populatie sanatoasa, ceea ce noi inca nu avem, dar si o armata la fel de puternica.

          La noi, din pacate, inca nu se inteleg cele trei elemente ale puterii unui stat.

          Economia puternica, traiul bun al populatiei, cu o scoala puternica si o populatie sanatoasa, alaturi de puterea armatei, dau putere statului. Ne bazam acum pe apararea colectiva, pe economia de piata, cu produse aduse din alte tari si saracia natiunii. Acesta este rationamentul politicienilor nostri.

          Interesant este faptul ca printre aceste victime ale razboaielor, nu s-a numarat nici un politician. Nu este vorba de niciun repros, pentru ca, prin definitie, numai Soldatii, de orice rang militar ar fi ei, stiu sa moara pentru Tara.

          Principalul reazem al independentei, integritatii teritoriale, a suveranitatii si unitatii Romaniei, a fost Armata Romana, si care astazi se incearca atrofierea ei, subestimarea ei, destabilizarea ei, de catre anumite cercuri politice si cu sprijin extern.

           Se uita un aspect, anume ca, slabirea armatei, duce automat si la slabirea tarii, moartea armatei inseamna si moartea tarii.

          In cele ce urmeaza, doresc sa va prezint o cronologie a evenimentelor intrarii Romaniei in cel de-al Doilea mare Razboi Mondial. Tema fiind deosebit de vasta, nu voi prezenta decat principalele aspecte pana la momentul eliberarii Basarabiei, Bucovinei si tinutul Herta.

Ce este razboiul ?

          Pentru a da un raspuns printr-o definitie simpla si sa ne limitam la elementul sau, razboiul nu este altceva decat lupta dintre doi adversari. Razboiul nu este decat o lupta in doi, extinsa la nivel de state. Este un act de violenta, in care unul dintre luptatori incearca a sili adversarul pentru ai indeplini vointa celuilalt.

          In doar doua fraze as incepe prezentarea materialului, de la optiunea intregii natiuni, unita la 1 Decembrie 1918, in hotarele Romaniei Mari, act ce a fost recunoscut de marile puteri si care a primit confirmarea juridica internationala prin tratatele de pace semnate intre 1919-1920 (la Versailles, Saint-Germain, Neully-sur-Seine, Trianon si Sevres), cu Germania, Austria, Bulgaria, Ungaria si Turcia.

          Dupa razboi, politica externa si militara a Romaniei a fost indreptata spre stabilirea unor relatii bune cu vecinii, spre alcatuirea unui sistem de securitate colectiv, indreptat impotriva statelor revizioniste si spre realizarea unei doctrine de aparare axate pe mentinerea integritatii teritoriale.

          Vecinii Romaniei, dupa stabilirea noilor frontiere, au fost Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia si U.R.S.S.

          Deoarece Ungaria, U.R.S.S. si Bulgaria, state recalcitrante, care au adoptat pozitii revizioniste in problema tratatelor de pace semnate cu Romania, Bucurestiul a cautat sa contrabalanseze aceasta politica prin incheierea unor aliante regionale a statelor amenintate.

          Din initiativa Romaniei s-a constituit in 1921 "Mica Intelegere" (Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia).

          In 1934 "Antanta Balcanica" (Romania, Iugoslavia, Grecia si Turcia). De asemenea s-au incheiat aliante bilaterale, cum a fost cea cu Polonia in 1921. Toate aceste aliante aveau sprijinul Frantei.

          In 1936 s-a creat alianta numita "Axa Berlin-Roma-Tokio" si s-au pus bazele "Pactului antikomintern", intre Germania si Japonia, semnat in 1937 si de Italia. Ungaria si Bulgaria nu au intarziat sa li se alature.

          Puterile Axei, profitand de ezitarile Frantei si Marii Britanii, traumatizate de pierderile din primul razboi mondial, care cautau cu orice pret sa evite declansarea unui nou razboi, au trecut la o politica agresiva fata de vecinii lor.

          La 28 februarie 1938 se instaureaza dictatura regala. Constitutia este suprimata si partidele politice sunt desfiintate. Miscarea legionara este indepartata de la guvernare. Incep actiuni represive, care culmineaza cu sugrumarea, in anul 1938, a lui Corneliu Codreanu si a altor 11 legionari, fara judecata, in padurea de la Saftica, langa Otopeni. S-a deschis o violenta campanie impotriva lui Carol al II-lea, urmata de cateva valuri de represiuni si serii de atentate.

           Germania a ocupat in 1938 Austria si, in 1939, Cehoslovacia. Tot in 1939 Italia a ocupat Albania.

          Pactul incheiat la 23 august 1939 intre U.R.S.S. si Germania, cunoscut sub numele de "Pactul Ribbentrop-Molotov", dupa numele ministrilor de externe ai celor doua tari, a consfintit aparitia unui nou pretendent la impartirea Europei.

          Momentul a reprezentat accelerarea schimburilor teritoriale dramatice in centrul si estul Europei.

          La 1 septembrie 1939 Germania a atacat Polonia.

          Franta si Marea Britanie au declarat razboi celui de-al treilea Reich.

          Aceasta decizie a insemnat de fapt declansarea celei de-a doua conflagratie mondiala.

          Rezistenta armatei poloneze s-a prabusit cand, dinspre est, a fost atacata de Armata Rosie. Ca urmare, Polonia, a fost impartita intre Germania si U.R.S.S. Practic Polonia a disparut ca stat.

          Romania a permis refugierea pe teritoriul sau a guvernului polonez, a rezervelor de aur ale Bancii Poloniei, cat si a 100.000 de militari si civili. Apoi, cu toate protestele germane, a inlesnit tranzitarea oamenilor si a aurului spre Europa de Vest la dispozitia guvernului polonez aflat in exil la Londra.

          La 30 noiembrie 1939, U.R.S.S. a atacat Finlanda. La 9 aprilie 1940, Germania a invadat Danemarca si Norvegia, iar la 10 mai, a invadat Olanda, Belgia, Luxemburg si Franta. In replica, U.R.S.S. a ocupat Lituania, Letonia si Estonia.

          La 22 iunie 1940 Franta, infranta, a fost nevoita sa capituleze, iar Marea Britanie, care isi retrasese corpul expeditionar peste Canalul Manecii, sa faca eforturi mari pentru a preintampina o invazie germana.

          Dezlantuirea celui de-al doilea razboi mondial, la 1 septembrie 1939, concesiile si cedarea in fata hitlerismului, lipsa de unitate si fermitate a statelor europene si a altor tari in fata politicii agresive a hitlerismului german, schimbarea raportului de forte in favoarea statelor agresoare, adepte ale politicilor revizuirii si cotropirii teritoriale au contribuit la izolarea Romaniei in viata politica internationala.

          In aceste conditii, in mai putin de un an, Romania si-a vazut anihilat sistemul de aliante care ii garantau securitatea teritoriala. Asa s-a ajuns ca, in vara anului 1940, lipsita de sprijin extern, Romania sa fie subiectul pretentiilor revizioniste ale unora dintre statele vecine, in care marii maestri s-au dovedit a fi politicienii unguri pentru teritoriul Transilvaniei. Rusii, la 28 iunie 1940 au dat un ultimatum, Romania fiind constransa sa cedeze teritoriile Basarabiei si Bucovinei de Nord U.R.S.S-ului.

          Aici as dori sa punctez urmatorul aspect: Ca urmare a retragerii unitatilor Armatelor 3 si 4 romane din Basarabia si Bucovina, pierderile  acestora in efective s-au cifrat la 9 morti, 5 raniti si 62.503 disparuti.

          Tara intreaga a fost indoliata. La 3 iulie pe intreg teritoriul romanesc populatia a pastrat un moment de reculegere. Groaznica aceasta disparitie de 62.503 militari. Oamenii au ingenunchiat pe strazi pana pe la miezul noptii.

          Drama nu s-a terminat pentru Romania: Berlinul a obligat Romania sa participe la un "arbitraj", la Viena, sub egida Germaniei si Italiei. In urma lui, la 30 august 1940, Romania a fost fortata sa cedeze Transilvania de nord-vest Ungariei Horthyste. Raptul a fost puternic si el a insemnat cedarea completa a 8 judete si sfartecarea in doua a altor trei din cele 23 de judete ale Transilvaniei.

          Iata cum a justificat Horthy Miklos cererea sa in scrisoarea catre Hitler din 15 iulie 1940:

"Sarcina noastra istorica a fost sa asiguram Europa in fata Rasaritului. Fara a stapanii Carpatii noi nu putem indeplini aceasta sarcina. De aceea stapanirea Carpatilor este pentru noi o chestiune vitala. Ardealul este singura fortareata naturala a Europei si va fi spre binele Germaniei daca ea va fi in maini sigure."

          Despre invadarea Romaniei, de catre Ungaria, in teritoriile obtinute prin Dictatul de la Viena, am vorbit anul trecut si nu mai le amintesc acum, decat un singur lucru: invazia trupelor horthyste din 5 septembrie 1940 nu trebuie uitata de catre nici unul dintre noi, fiindca astazi, dupa 77 de ani, asistam la unele evenimente in derulare, care dovedesc ca pofta de invazii si de rapturi nu a disparut, iar daca aceasta pofta mai vine si din partea unor fosti aliati sau asa-zisi prieteni, este deosebit de grav. Interesant este faptul ca Ungaria nu face nici o diferenta intre aliati, atunci cand s-ar pune problema sfartecarii Romaniei din nou. As dori sa fiti atenti la un aspect. In anii 1940, Ungaria a fost cu Germania, acum, in 2017 este cu Rusia. Ce fel de membru NATO este Ungaria ?

          Referitor la cedarea Transilvaniei doresc sa mai prezint urmatorul aspect:

          Este vorba de linia fortificata "Carol al II-lea", construita cu scopul de a apara granita de vest a tarii, in cazul unui atac din partea Ungariei, sau a unui stat agresor din vest.

          Aceasta linie fortificata, se intindea pe o distanta de 300 km, de la Seini, jud. Maramures, pana la localitatea Zimandu Nou, jud. Arad.

          Ea nu era continua, dar asigura caile probabile de acces si actiune spre interiorul Transilvaniei.

          Linia fortificata "Carol al II-lea" avea in compunerea ei 320 de cazemate, construite intre anii 1938-1940, la o distanta intre ele de 400 m., in unele locuiri fiind construite pe doua randuri in adancime. Cazematele erau dotate cu usi blindate.

          De ce au fost in stare ungurii, dupa aplicarea odiosului  Dictat de la Viena, din 30 august 1940 ?

          Au distrus pana si aceste cazemate, luand toate usile metalice blindate, pana si fierul beton din planseele acestora, metal ce a fost dus in Ungaria, in cantitati uriase. Dupa terminarea operatiunilor de recuperare a metalului, toate cele 320 de cazemate au fost aruncate in aer, pentru a nu mai putea fi folosite.

          Consolidarea acestei linii de fortificatie, a presupus un efort urias si cheltuieli umane si financiare enorme, dar care pana la urma nu si-a indeplinit rolul, netragandu-se niciun foc pentru aparare, din cauza deciziei politice, care a hotarat cedarea Transilvaniei fara lupta, in urma Dictatului de la Viena, motiv pentru care, alaturi de alte motive, foarte multe efective ale armatei romane au protestat, au dezertat pe perioada retragerii, dincolo de noua frontiera dictata: "Salonta-Oradea-Cluj-Targu Mures-Covasna-Sfantu Gheorghe, apoi crestele Muntilor Carpatii Orientali.

          Atunci, vestea a cazut ca un trasnet. O zi grea, ploioasa, posomorata, cu vesti rele pentru Romania, pentru Armata Romana, care trebuia sa cedeze fara lupta,  un pamant scump, unor hoarde de barbari, care prin ei insasi, nu ar fi fost in stare sa ia nici un deget de pamant. La aflarea acestei vesti sinistre, soldatii si ofiterii au plans, ambitia fiindu-le franta." Am citat din cartea scrisa de col. (r.)Tanco Gheorghe.

          Se stie de catre toti ca, din teritoriile ocupate, numerosi romani s-au refugiat in tara libera, fugind din fata persecutiilor politice, etnice si religioase la care au fost supusi in Basarabia, in Bucovina si, mai ales in Transilvania de nord.

          Confruntat cu aceste uriase si umilitoare aspecte ale tarii, care pentru a fi solutionate, impuneau o rezolvare rapida si cu spirit de sacrificiu, Carol al II-lea s-a gandit in ceasul al doisprezecelea sa recurga la Generalul Antonescu, dupa ce s-a consultat cu sefii de partide si acestia si-au dat consimtamantul.

          In ziua de 3 septembrie, au sosit la manastirea Bistrita, unde Antonescu era in domiciliu fortat, doua masini cu un trimis al Regelui. Generalul a fost invitat la palat. Langa Ploiesti se intalneste cu Maniu, discuta cu acesta situatia Tarii. Maniu il sfatuieste sa ia conducerea statului, promitandu-i sprijinul sau.

          Tot asa avea sa procedeze si Bratianu.

          Regele Carol ii cere sa preia conducerea politica a Tarii. Antonescu il refuza, motivand ca este prea tarziu.

          Tara era in anarhie, granitele prabusite, populatia tarii refugiata pe toate drumurile, Coroana regala compromisa. In discutie, Regele i-a replicat lui Antonescu: "Nu, Antonescu, tu esti singurul patriot adevarat. Ma adresez tie, deoarece te-am considerat intotdeauna ultima mea rezerva. Nu te poti sustrage. Am nevoie de tine, a venit timpul tau. In aceste clipe grele, iti incredintez guvernul si Tara."

          In 6 septembrie 1940, la orele 4 dimineata, Generalul Antonescu ii trimite urmatoarea scrisoare lui Carol al II-lea:

"Sire, M-am angajat, cu cinstea si cu viata mea, sa apar trecutul, Tara si Tronul. Incercarile mele de a gasi oameni cu adevarat patrioti si priceputi, cu care sa fac o echipa noua de redresare a Statului si de reinfratire a Majestatii Tale cu Tara, au esuat. Toti cer abdicarea Majestatii Tale. In fata acestei situatii si a agitatiilor pe care eu nu pot sa le inec in valuri de sange, pentru a arunca Tara intr-un razboi civil si a determina ocupatia straina, sunt dator sa spun si in scris Majestatii Tale glasul Tarii.

          Cine afirma altfel face o crima. Atrag inca serios atentia Majestatii Tale in privinta raspunderilor grave care vor apasa pe vecie asupra Majestatii Tale, daca nu da ascultare imediat si fara ezitare cererii mele, care este a Armatei si a Tarii. General Ion Antonescu."

          Dupa doua zile de la venirea la putere a Generalului Antonescu, Regele Carol al II-lea disparea definitiv de pe firmamentul politic, lasand in urma jumatate din populatia tarii in pribegie sau sub ocupatie straina.

          Prin decretul emis la 5 septembrie 1940, el l-a investit pe Generalul Ion Antonescu cu depline puteri pentru conducerea statului. Carol si-a pregatit in mare graba plecarea.

          Pe plan politic, mutilarea teritoriala a avut ca rezultat numirea, la 4 septembrie, confirmat prin emiterea decretului la 5 septembrie, in fruntea statului a generalului de divizie Ion Antonescu, iar, la 6 septembrie, a avut loc abdicarea regelui Carol al II-lea, in favoarea fiului sau Mihai. Regele Carol al II-lea precum si partidele politice, poarta toata vina pentru mutilarile teritoriale ale Romaniei din acea perioada.

          Pe plan demografic, populatia Romaniei a scazut dramatic, de la 20 milioane in 1939 la 13.533.757 locuitori, conform recensamantului din 14 iunie 1941.

          Pe plan militar, din cauza scaderii populatiei, disponibilul de mobilizare a scazut de la 3,5 milioane de oameni, la cat a fost evaluat in 1937, la 2,2 milioane, in 1941. Din acest motiv, au fost desfiintate mai multe corpuri de trupa a caror recrutare se facea de pe teritoriile cedate.

          Au fost pierdute, de asemenea, o serie de fortificatii construite in Basarabia si Transilvania la frontierele cu U.R.S.S. si cu Ungaria.

          Au fost desfiintate comandamentul Armatei 2 romane, Corpul de Garda, diviziile 12, 16, 17 infanterie si 2 garda, regimentele 81, 84, 85, 87 infanterie, 1 graniceri, 3 si 7 vanatori.

          Aflata intr-o situatie limita, fara aliati, cu teritoriul mutilat, supusa presiunilor diplomatice si militare din partea U.R.S.S., Romania a aderat la Pactul Tripartit, cu obtinerea din timp a unor garantii impotriva atitudinii neamicale a Moscovei.

 

          Astfel, la 12 octombrie 1940, in Romania a sosit o misiune militara germana formata din trupe si instructori si o misiune aeriana, ambele comandate de doi generali nemti.

          Pana la jumatatea lunii noiembrie 1940, in Romania au intrat unitatile Diviziei 13 infanterie motorizata si militari ai aviatiei si artileriei antiaeriene, in total 22.431 militari germani.

          La 2 decembrie 1940, in prezenta regelui Mihai I si a generalului de corp de armata Ion Antonescu, avansat la acest grad pe 16 septembrie, la Bucuresti a avut loc o parada militara romano-germana.

          Dupa 14 octombrie la Bucuresti a sosit si o misiune militara italiana-aeriana, vanatori alpini, navala-insa redusa numeric, fata de cea germana care, in iarna 1940-1941, si-a sporit efectivele cantonate in Romania pana la 370.000 de militari , ele fiind dispuse pe Valea Prahovei, pe vaile Oltului si Dunarii, in Bucuresti si in Moldova.

          Anticipand un apropiat conflict intre Germania si U.R.S.S., care pentru Romania insemna prilejul de a-si recupera teritoriile Basarabiei si Bucovinei de nord, generalul Antonescu a luat masuri pentru pregatirea Romaniei pentru razboi.

          Profitandu-se de rebeliunea legionara din 21-23 ianuarie 1941, Antonescu a angajat trupele romane in lichidarea miscarii care a produs doar confuzie si instabilitate in tara. Miscarea legionara a fost interzisa, renuntandu-se totodata la denumirea de "stat national-legionar" purtata din 14 septembrie 1940.

          La 24 ianuarie 1941 s-a decis militarizarea marilor fabrici, uzine de stat si particulare, militarizarea cailor ferate, a porturilor si aerodromurilor. La 17 februarie 1941 au fost militarizate institutiile si fabricile de stat. Din februarie s-a trecut la mobilizarea treptata a marilor unitati.

          In cadrul intalnirii din iunie 1941 dintre Hitler si Antonescu, conducatorul roman a fost informat de intentia germanilor de a ataca pe 22 iunie 1941 U.R.S.S. Profitand de aceasta destainuire, generalul Antonescu a oferit sprijinul armatei romane, care urma sa fie angajata in luptele din Basarabia si Bucovina de nord.

          Prin parafarea acordurilor de la Munchen si Berchtesgaden, la 11 si 12 iunie 1941, s-a stabilit ca generalul Ion Antonescu sa preia comanda tuturor trupelor romano-germane aflate pe frontul din Moldova, care au fost reunite in Grupul de armate Antonescu, format din armatele 3 si 4 romane si Armata 11 Germana.

          In dupa-amiaza zilei de 21 iunie, la ora 13.00, Cartierul general mobil al Marelui Stat Major roman pentru front era instalat in trenul "Patria", in frunte cu generalul Antonescu, care a plecat din gara Mogosoaia spre Piatra Neamt.

          Catre orele 1 noaptea, sambata spre duminica 22 iunie, in trenul de campanie, in cadrul unei receptii romano-germane, generalul Antonescu a venit spre mijlocul vagonului, cu o cupa de sampanie in mana, rostind o scurta alocutiune, pe care o citez: "Domnule general-colonel Eugen von Schobert (cdt. Armatei 11 germana), domnilor, va anunt ca astazi a sosit ceasul luptei pentru a sterge pata de dezonoare de pe fruntea Tarii si de pe stindardele armatei. Peste putin timp, in faptul acestei zile, armata Tarii va primi ordinul sa treaca Prutul, spre a implini trupul Tarii, asa cum a fost lasat de la Basarab. In aceasta lupta dreapta si sfanta prin drepturile ei, avem cinstea de a ne afla langa cea mai viteaza armata, care a venit pe pamantul nostru sa lupte pentru dreptatea noastra. Vom sti sa fim vrednici de aceasta cinste. Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, sa ridicam paharul nostru si sa inchinam pentru izbanda, pentru triumful dreptatii asupra nedreptatii si silniciei si al luminii asupra intunericului".

          Si astfel, in zorii zilei de 22, orele 2.00, trupele romano-germane de pe frontiera de Est a Tarii, odata cu trupele insiruite pana la Marea Baltica, au inceput ofensiva, calcand vitejeste pozitiile inamice.

          Romania a intrat in razboi, alaturi de Germania, din dorinta de a elibera Basarabia anexata ultimativ in baza protocolului secret Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 si Bucovina de nord cotropita de asemenea, de U.R.S.S. in 1940.

          Iata cum suna Ordinul de atac al armatei, adus la cunostinta, ordin ce a fost difuzat prin Radio si ziare, chiar la ora H.

"V-am fagaduit din prima zi a noii domnii si a luptei mele nationale, sa va duc la biruinta. Sa sterg pata de dezonoare din Cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

OSTASI

Va ordon:

Treceti Prutul !

Zdrobiti vrajmasul din Rasarit si Miazanoapte !

Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii vostri cotropiti !

Reimpliniti in trupul Tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre !

 

OSTASI,

Plecati azi pe drumul biruintei lui Stefan cel Mare, ca sa cuprindeti

cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii vostri cu lupta lor!

Inainte!

Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aici straja dreptatii si zid de aparare crestina !

Fiti vrednici de trecutul romanesc..."

          Antonescu, odata transmis ordinul de fortare a Prutului, s-a instalat pe front, in comandamentele de mari si mici unitati, in linia intai, in punctele de observare inaintate, la bateriile de artilerie, la servicii, la trecerile peste cursurile de apa, imbarbatand soldatul roman, dar si pentru a instaura ordinea si omenia: le spunea soldatilor, "Nu suntem hoarde navalitoare. Suntem armata dreptului si a dreptatii, a ordinei, a cinstei, a omeniei. Sa fie impuscati toti cei care sunt prinsi asupra actelor de vandalism... Ordine, ordine, ordine!"

          Si astfel a inceput razboiul. Un razboi prea putin pregatit politiceste, slab conceput din punct de vedere strategic, imperfect ca pregatire informativa, slab ca pregatire materiala, cu insuficiente mijloace de lupta si efective, pentru scopul urias pe care si-l propusese: distrugerea fortei armatei sovietice, ocuparea teritoriului, distrugerea ideologiei comuniste si a fortei politice a acelei ideologii, transformarea imensului ei teritoriu intr-o zona de exploatat in folosul Reich-ului, in vederea continuarii razboiului la Vest, spre distrugerea Angliei.

          La 22 iunie 1941, Armata Romana angrenata pe frontul de eliberare a Bucovinei si Basarabiei numara 325.685 de militari (frontul de fortare a Prutului si armata de pe linia fortificata Adjud-Focsani-Namoloasa-Braila).

          Dincolo de Prut, rusii aveau 19 divizii de puscasi, 6 brigazi de tancuri (1050 de tancuri), 3 brigazi motorizate si 3 brigazi de cavalerie si 1270 de avioane de lupta.

          Doresc sa relatez cu aceasta ocazie si urmatorul aspect:

          Cu toate eforturile facute de istorici, de a afla si cunoaste toate adevarurile in ceea ce priveste aspectele comunicarii si propagandei din anii 1940-1941, sa stiti ca suntem inca departe de a stapanii toate informatiile ce s-au derulat atunci cu o viteza deosebit de mare. Inca istoria este o ecuatie cu multe necunoscute. Trebuie scotocite arhivele de prin vest si est, pentru a se afla adevarul.

          Cert este faptul ca, "eliberarea Basarabiei, a partii de nord a Bucovinei si a tinutului Herta s-a facut cu pretul unui greu tribut de sange si a unor eforturi materiale insemnate. In cele 40 de zile de lupte (pana la 31 iulie 1941), armata romana a pierdut 24.396 militari ( 5.011 morti, 14.898 raniti si 4.487 disparuti), ceea ce inseamna o medie zilnica de circa 610 ostasi. Explicatia poate fi gasita in caracterul aproape continuu al actiunilor ofensive (care au antrenat pierderi mari), experienta de razboi redusa a unitatilor romane, inzestrarea precara cu tehnica de lupta si rezistenta darza a inamicului."  

          Am citat din cartea "Armata Romana in valtoarea razboiului, scrisa de Asociatia Nationala a Veteranilor de Razboi"-editura "Vasile Carlova", Bucuresti, 2002, p.79.

          Onisifor Ghibu scria in martie 1949: " La 22 iunie 1941, Romania s-a vazut nevoita sa intre in razboi impotriva URSS in scopul de a-si reface pe calea armelor, hotarele, care intre timp ii fusese ciuntite si la Rasarit si la Apus si la Miazazi pentru pierderea intregii Basarabii, a Bucovinei de nord, a unei parti a Moldovei de nord, a Dobrogei noua si a Ardealului de nord. In adevar, acesta a fost adevarul si unicul scop al razboiului si trebuia sa calific ca ofensa si calomnie ordinara afirmatiunea ca acest  razboi ar fi fost facut in scopul devastarii Rusiei alaturi de germani." Am citat din cartea "Complot impotriva Romaniei", editura Academiei de Inalte Studii Militare, 1994, p.40, autori, Ioan Scurtu si Constantin Hlihor.

          Pe malurile Nistrului, generalul rasufla usurat si afirma. "Sa termin odata razboiul, sa incep sa fac ordine in Tara si sa pun toata lumea la lucru.!" A doua zi de la atingerea vechilor frontiere romanesti de la Est, generalul Antonescu a dat ordin de demobilizare si inapoierea in tara a primului esalon de forte alcatuit din doua divizii de infanterie.

          Situatia pe front se schimba, in detrimentul Germaniei.

          Ion Antonescu este asteptat urgent la Focsani pentru o comunicare urgenta din partea lui Hitler. In vagonul sau din trenul de campanie "Patria" este primit trimisul lui Hitler, Killinger. Misterul s-a dezlegat dupa aceasta intalnire. Razboiul nu s-a terminat pentru Romania. Hitler il rugase pe Antonescu sa participe mai departe pentru cucerirea Transnistriei si ocuparea Odessei. S-a dat ordin de inaintare. Nistrul a fost trecut. Generalul a condus personal asediul Odessei pana la caderea ei.

          Ca o recunoastere a meritelor generalului Ion Antonescu in eliberarea celor doua provincii romanesti, la 21 august 1941 Regele Mihai l-a avansat pe generalul de armata Ion Antonescu la gradul de maresal si l-a decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasele I si II. - (22 august 1941 - Maresal al Romaniei, avansat prin Inaltul Decret Regal din 21 august 1941).

          La 22 august 1941, pentru merite in eliberarea Basarabiei si Bucovinei de nord, generalilor Eugen von Schobert, comandantul Armatei a 11 germana si Erik Hansen, comandantul Corpului 54 armata german, le-a fost conferit Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a.

          Nu doresc sa continui mai departe derularea ostilitatilor impotriva URSS, fiindca este un subiect deosebit de vast.

          Am sa va dau totusi cateva date statistice referitoare la participarea tarii la cel mai mare razboi mondial, al mortilor din efectivele militare, precum si din cele civile ale Romaniei.

          Armata Romana a parcurs peste 1.700 de km. de la Marea Neagra pana in cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 de km. patrati de sub ocupatia straina (Romania, Ungaria, Cehoslovacia si Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntosi, a fortat 12 cursuri mari de apa si a eliberat peste 3.821 de localitati, dintre care 53 de mari orase. Ostasii romani au provocat inamicului pierderi echivaland cu 15 divizii.

          Pierderile Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial sunt estimate ca fiind peste 800.000, atat civili cat si militari. Cele mai multe dintre pierderi au avut loc dupa 22 iunie 1941, cand Germania, la care s-a alaturat si Romania au purtat razboiul din est impotriva URSS.

          Pierderi militare:  Pierderile militare romanesti au fost de aproximativ 300.000 de oameni.

          Totalul mortilor este de 93.326 (72.291 in timpul aliantei cu Puterile Axei si 21.035 din partea aliatilor).

          Totalul disparutilor si prizonierilor este de 341.765 (283.322 in timpul aliantei cu Puterile Axei si 58.443 din partea aliatilor). Numai 80.000 de prizonieri au supravietuit captivitatii in URSS.

          Sursele rusesti mentioneaza 54.600 de morti din cei 201.800 romani prizonieri in URSS in timpul razboiului. Cifrele nu includ cei 40.000-50.000 de morti in armata ungara.

          Pierderi civile: Pierderile de civili sunt de 64.000 inclusiv 20.000 de morti in timpul ocupatiei ruse a Basarabiei si Bucovinei din 1940-1941 si genocidul populatiei rrome de 36.000 morti.

          Raidurile aliatilor au provocat 7.693 morti in randul civililor.

          La aceste pierderi umane, trebuie puse in calcul obligatoriu si pierderile economice, care din lipsa de timp, le vom prezenta la urmatoarea noastra intalnire.

 

          Col.(r.) Ioan Cordovan              oct. 2017

 

 

0 comentarii9289 vizualizări15 octombrie 2017




rss 2.0
rss 2.0