Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Joi 17 Octombrie 2019 - 4216 vizitatori azi
SALAOANUL NICHITA IGNAT, LUPTATOR LA PLEVNA.

In casa granicerului din Salva, Dumitru Ignat, zis Moldovanu, s-a nascut la data de 14 septembrie 1829, al treilea copil pe nume Nichita. Nici parintii si nici nasii - Isidor si Onita Bodescu n-au crezut ca noul nascut va avea o viata atat de bogata si tumultoasa ca ostean, ca ofiter al "armiei romane". Cum era traditia satului, a urmat scoala primara in satul natal, unde s-a distins printre ceilalti copii de o varsta cu el. A continuat studiile la scoala primara centrala din Nasaud, dupa care se presupune ca a slujit timp de 4 ani ca si cadet la Institutul Militar din Nasaud, bucurandu-se de o stralucita pregatire militara. La putin timp dupa inrolarea lui in Regimentul al II-lea graniceresc, a fost avansat la gradul de caporal, traversand evenimentele anilor 1848-1849, atasat cauzei romanilor din Transilvania care aveau nadejde si reazam in Districtul militar nasaudean.  Tanarului de pe Salauta, i-a fost dat sa traiasca intreaga odisee a Batalionului graniceresc, incepand cu acel 11 iunie 1848, cand fusese pus in mars continuu, pana ce a cazut prizonier de razboi la Budapesta in imprejurarea dezarmarii subunitatii. In vara viitoare a reusit sa evadeze, intorcandu-se acasa, la regimentul din care a plecat. Aici s-au petrecut alte evenimente, printre care si desfiintarea militiei de granita, insotite de toate deziluziile provocate de masurile habszburgice. El a fost alaturi de cei care nu se despartira de regimentul stramutat temporar la Alba Iulia, sub numarul 50. La data de 1 august 1851, fusese avansat la gradul de sergent major. Dupa trei ani, respectiv la 12 iulie 1854, a fost avansat la gradul de sublocotenent clasa a II-a, apoi clasa I si in luna iunie 1859 a obtinut gradul de locotenent. Ofiterul Nichita Ignat a fost nu numai militarul indatorat serviciului si obligatiilor ostasesti, ci si un om de aleasa cultura, incadrandu-se in miscari culturale romanesti din Transilvania, ca de exemplu, Astra si Societatea romana de cultura din Cluj, din anul 1861. A fost partas la conflictul dintre italieni si austrieci din 1866, luand parte la batalia de la Custozza din 14 iunie 1866, fiind chiar in linia intai a celor ce asaltau colina, avandu-l alaturi pe eroul din Lesu, George Pop, cazut la datorie pe aceste locuri, iar ofiterul din Salva a fost ranit.  In semn de recunoastere a meritelor sale in decisiva lupta, fusese avansat la gradul de capitan, chiar a doua zi. Datorita Dualismului din 1867, adica a pactului dintre cele mai reactionare forte din Imperiul austro-ungar, a incoltit in sufletul sau ideea de a trece muntii in tara mama, unde dorea sa-si puna frumoasele aptitudini in slujba neamului si sa-si verse alaturi de alti ortaci sangele pentru idealul romanesc. Trecerea muntilor si stabilirea in Romania se savarsi, ca urmare a unei lungi  corespondente  ce a avut-o cu ministrul de razboi I. C. Bratianu,  ce-i solicita granicerului nasaudean inrolarea in armata romana. Aceasta s-a infaptuit la 2 noiembrie 1868, prin decretul domnitorului care-i acorda cetatenia, repartizandu-l in grad de capitan la Regimentul 8 de linie, din Bucuresti. In anul urmator, Ignat se casatoreste cu Matilda, fiica colonelului Emanoil Boteanu, cu care a avut patru feciori frumosi ca brazii: Emanoil, Gheorghe, Nichita si Mihail, care a slujit in armata, ajungand la gradul de general in armata Romaniei intregite. Si pe pamantul romanesc, ofiterul din Salva a avut o comportare demna, s-a dovedit un om plin de cinste si modestie, respectat de inferiori si superiori, fiind solicitat la organizarea tinerei armate, incredintindu-i-se functii de raspundere in instruirea trupelor romane. Dupa avansarea la gradului de maior, a fost numit comandant de batalion in Regimentul III de linie. Aici l-a gasit anul 1877, cand a izbucnit razboiul ruso-turc, fiind integrat in Brigada a III-a, comandata de colonelul M. Vladescu. Trecu Dunarea cu intreaga armata operativa. Divizia lui, care avea in frunte pe colonelul Mihai Cerchez, intra in actiune incercuind Plevna,  remarcandu-se eroismul romanilor, care au luptat alaturi de rusi, lupta incununata de biruinta. Acestei divizii i s-a predat Osman Nuri Pasa. Dupa preluarea prizonierilor si escortarea lor in tara, regimentul lui Ignat se angajeaza in luptele de la pichetul Chiciu, de pe malul stang al Dunarii, urmarind inamicul pana la nimicirea lui, in ianuarie 1878. Pentru meritele sale ostasesti in Razboiul pentru independenta, este rasplatit prin mai multe distinctii: Ordinul "Steaua Romaniei" in grad de cavaler, Virtutea militara de razboi, Crucea trecerii Dunarii, Ordinul rusesc "Sf. Ana", Medalia comemorativa rusa. In 15 februarie 1890, ajunge la gradul de colonel, iar dupa un an, la 15 noiembrie 1891, dupa 44 de ani de ostasie, se lasa la vatra,  predand arma celor patru fii ai sai. Trece in lumea dreptilor la 20 iulie 1899,  fiind asezat in cavoul familiei Boteanu.   

 

  Lucretia Mititean

0 comentarii3675 vizualizări26 ianuarie 2018




rss 2.0
rss 2.0