Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Sambata 19 Octombrie 2019 - 5212 vizitatori azi
DRUMUL SPRE ALBA IULIA IN AMINTIRILE UNOR PARTICIPANTI.

Martorii directi ai evenimentului de la 1 Decembrie 1918 sunt trecuti in lumea umbrelor, dar memoria  acestui ceas astral al Romaniei a ramas in amintirile sau in jurnalele lor de familie scoase la lumina, doar in momentele aniversare. Zilele premergatoare Unirii Transilvaniei cu tara "Mama’’, au fost innobilate de bucuria si entuziasmul de care era cuprinsa populatia romaneasca din acea vreme. Ca un rau revarsat s-au pornit oamenii din orase si sate, din munti si din vai, din campiile Transilvaniei si din toate colturile tarii, sa mearga la Alba Iulia pentru a a semna actul unei impliniri atat de mult asteptate. Cu trenul, caruta si chiar pe jos, mii de oameni au plecat spre Cetatea Unirii sa inlature nedreptatea impusa de o imparatie straina.       

Nasaudenii, entuziasmati de importanta actului care avea sa se implineasca,  au pornit cu trenul, impreuna cu toti delegatii comunelor graniceresti. "Vagoanele aratau ca niste mirese, povestea Silviu Cocis, cu multi ani in urma. S-au pus peste tot, la ferestre, crengi de brad, drapele, stergare nasaudene, pancarte pe care scria : "Traiasca Romania Unita’’. Prin statii, trenul era luat cu asalt, ca pe front. Navaleau nasaudenii cu mic cu mare (.. ) Pe acestia ii mana insa nu spaima, ci un ideal sfant, dorinta de a fi partasi la marea sarbatoare a unirii’’.       

 Poetul Gavril Crisan surprinde intr-un mod deosebit peisajul uman al acestui moment : "Veneau nasaudenii cu palarii cu boruri late, maramuresenii cu caciuli scunde, mitoase, bihorenii cu camasi inflorate, cei din Zarand cu sumane seine si opinci cu nojite infasurate pana sub genunchi, motii lui Avram Iancu, cei de pe Valea Muresului, a Tarnavelor, marginenii sibieni in straie albe, banatenii hategani, Valea Jiului, Turda si Clujul, Salajul cu delegatiile lor numeroase si altii…si altii…’’        

Sublocotenetul Pavel Tofan, intors de pe front si ales membru in Sfatul National Roman din Bistrita, incredintandu-i-se sarcina de-a infiinta Garzile nationale de pe Valea Somesului, scrie in "Memoriile’’ sale: "In trenul care pleca din Bistrita spre Alba Iulia, bistritenii erau gatiti "taraneste si cu cusme lungi" .Era animatie si mare bucurie.        

Poetul Lucian Blaga pleaca cu caruta impreuna cu fratele sau si inca o mie de sateni din Lancram : "Era o dimineata rece de iarna. Respiratia se intrupa in invizibile cristale. Pe de o parte a soselei se duceau la Alba Iulia, scartaind prin fagasele zapezii, carutele romanesti, buchete de chiote si bucurie, alcatuind un singur sir, iar pe cealalta parte se retragea, in aceeasi directie, armata germana ce venea din Romania, tun dupa tun, ca niste pumni stransi ai tacerii. Soldatii germani, fumegand linistiti din pipe, se uitau mirati dupa carutele noastre mai grabite’’.         

Lucian Blaga n-a putut intra in sala istoricei adunari, dar s-a strecurat in mijlocul multimii, simtind prin prezenta lui fizica, "ce inseamna entuziasmul national, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv…Era ceva ce te facea sa uiti totul, chiar si stangacia si totala lipsa de rutina a oratorilor de la tribuna’’. La intoarcere spre casa, trecand pe langa cimitir, unde isi dormea somnul sub radacinile plopilor, tatal sau, Isidor Blaga, ii spuse fratelui sau : "ah, daca ar sti tata ce s-a intamplat !’’ La iesirea din sat a auzit dintr-o curte, in plina noapte, un strigat de copil : "Traiasca Romania dodoloata !"          

O alta marturie, facuta de un martor ocular si preluata de catre un ziarist contemporan, descrie atmosfera incendiara  a evenimentului  :"Drumul pana la Alba Iulia a fost un alai. In tren, pe sosea, pe cararile paralele, multimea curgea intr-un sir nesfarsit. Delegatii mergeau in fruntea coloanelor, iar feciorii si fetele in haine de sarbatoare, cantau "Desteapta-te romane !, Pe-al nostru steag’’ si  altele. Vazduhul vuia de acordul cantecelor patriotice’’.        

Avem insa putine imagini cu cei prezenti la Alba Iulia. Singurul fotograf care a reusit sa imortalizeze cateva momente de la istorica adunare, a fost soldatul  Samoila Marza din comuna Galtiu, jud. Alba. Din motive tehnice, n-a putut sa realizeze decat 5 fotografii, dintre care, trei cu multimile venite si doua, cu  oficialii de la tribune. El a ramas in istorie, ca singurul fotograf al  Marii Uniri, iar cei peste o suta de mii de participanti, semnatarii actului de nastere a statului national unitar roman.

 

Mircea Darosi.

0 comentarii3262 vizualizări21 februarie 2018




rss 2.0
rss 2.0