Istorie Luni 20 August 2018 - 10174 vizitatori azi
SANGEORZENII SI MAREA UNIRE.

Marele act al Unirii romanilor savarsit in ziua de 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia, cetate sfanta a Neamului, este impletit cu o importanta contributie a luptatorilor sangeorzeni. Ivirea soarelui libertatii si infaptuirii Romaniei Mari s-a petrecut in ziua de 28 octombrie 1918 cand a venit la conducerea tarii guvernul condus de generalul Coanda. In aceeasi zi noul prim-ministru a remis, la Iasi, reprezentantilor Puterilor Antantei si telegrafia in acelasi timp si legatiunilor Romaniei din Paris, Londra si Roma o nota, in care declara: Romania, atat din punctul de vedere moral, cat si politic, are dreptul la infaptuirea revendicarilor ei. Ea stie ca aliatii ii recunosc acest drept in virtutea principiilor, ai caror reprezentanti sunt, si care au fost formulate de presedintele Wilson atunci cand a declarat ca solutiunile razboiului izvorasc din insasi natura lui si din imprejurarile razboiului. Tot ce pot face oamenii de stat sau adunarile, a zis atunci presedintele Wilson, este de a le infaptui.

Intr-adevar, chestiunea romanilor din Ungaria s-a impus prin insasi natura ei in ziua in care principiile de justitie, de independenta si de libertate a popoarelor cand prin tratatul de la 4 august 1916 aliatii s-au obligat sa asigure unitatea lor nationala[1].

Starile de lucruri din Transilvania erau urmarite cu mare incordare in capitala Moldovei, indeosebi de catre romanii ardeleni. Noi cei de origine din Ardeal - nota Halita - aveam zilnic consfatuiri si parerea predominanta era ca trebuie sa ne convingem in mod pozitiv de starea reala a lucrurilor, de intentiile pe care le au Comitetul Partidului National si capii bisericii romane, deoarece stirile vehiculate de catre refugiati raspandeau faptul ca se intentioneaza proclamarea autonomiei Ardealului sau a republicii[2].

Pe la sfarsitul lunii octombrie, o delegatie din Transilvania, compusa din Ioan Boieru, Gavrila Petri (ambii fosti voluntari in armata romana) si locotenentul Isidor Popovici, a sosit la Iasi cu un mesaj din partea lui Teodor Mihali, prin care se cerea guvernului roman sa intervina cu armata in Transilvania pentru a face ordine, intrucat in tot Ardealul sunt razvratiri si autoritatile vechi au disparut, iar organizatiile noastre sunt la inceput, fara sa aiba la spatele lor un scut sigur, adica o armata regulata[3]. Ajunsi la Iasi, membrii  delegatiei  au  fost  condusi, printre  altii, si  de  catre  Solomon  Halita, in  Piata  Cuza-Voda, unde, acesta, a tinut o vorbire fulminanta[4], prezentandu-i multimii ca pe niste eroi, dupa care s-au intalnit cu primul-ministru si cu Ionel Bratianu[5].

Solomon Halita era un apropiat colaborator al lui Ion I. C. Bratianu, pe care-l informa zilnic despre situatia din Transilvania. La sfarsitul lui octombrie 1918, el s-a decis, in urma unei intrevederi cu Ionel Bratianu, sa plece in Transilvania pentru a se pune in contact cu membrii Comitetului National, cunoscandu-se personal cu multi dintre ei, si  a-i determina sa nu intarzie pregatirea lucrarilor pentru proclamarea Unirii Ardealului cu Statul Roman[6].

In urma unei consfatuiri ce a avut loc intre prim-ministrul, generalul Coanda, Ion I. C. Bratianu, generalul Arthur Vaitoianu si Solomon Halita, factorii conducatori ai statului roman au hotarat sa trimita o delegatie in Transilvania pentru a intra in contact cu fruntasii Partidului National Roman si pentru a indeplini rolul de observator si organ de legatura intre acestia si guvern[7]. Delegatia compusa din Solomon Halita, dr. Ion Bordea din Brasov, Ion Boieru din Turda, Gavrila Petri din Nepos (astazi in judetul Bistrita-Nasaud) si Isidor Popovici din Dej, carora li s-a adaugat si Laurentiu Oanea din Sangeorz-Bai, recent sosit cu un alt mesaj din partea lui Mihali, avea si aprobarea Legatiei Franceze in Romania, care ii pune la dispozitie o legitimatie in limba franceza, eliberata de generalul Lafont, atasatul militar al Frantei pe langa Marele Cartier General al Guvernului roman de la Iasi[8].

In 1/14 noiembrie, delegatia - careia i s-au pus la dispozitie doua automobile - a pornit spre Transilvania. Misiunea delegatiei era precizata in scrisoarea presedintelui Consiliului de Ministri, generalul Coanda, datata 31 octombrie/13 noiembrie 1918, pe care Solomon Halita, seful acesteia, trebuia sa o inmaneze conducerii Partidului National Roman. Domnul Solomon Halita - se arata in scrisoare - aflator de mai mult timp la noi si care a dat probe de sincer devotament pentru cauza nationala si de loialitatea sentimentelor sale, este insarcinat a se pune in raporturi cu Comitetul National al Romanilor din Transilvania si Ungaria pentru a stabili, in intelegere cu Domniile-voastre, fiind sigur ca va corespunde in toate misiunii sale pentru binele obstesc[9].

Totodata, Halita a dus si scrisoarea lui Ion I. C. Bratianu catre Comitetul Partidului National Roman, prin care marele om politic isi exprima pozitia fata de viitorul Transilvaniei. Cea mai sfanta aspiratie a neamului - scria Bratianu - se implineste. Peste suferintele trecatoare, generatiile vor ravni la zilele pe care le traim.

Fara mirare am vazut ca despartiti in cele mai grele imprejurari ne-am regasit in aceeasi simtire si cu acelasi gand. Grabnic, acum, este stapanirea incercarilor vrajmase ale ungurilor ale  anarhiei, ale  demagogiei, prin  organizatie, prin  propaganda, prin  forta. In continuare, autorul scrisorii indeamna comitetul sa acorde <libertate si  dreptate  pentru toti

de orice neam si religie> pe baze larg-democratice: reforme electorale si agrare, conditiuni de viata pentru muncitorime, care sa le asigure legitimele lor revendicari si parte de folosinta rodului muncii lor[10].

La 6/19 noiembrie 1918, in urma unor peripetii dramatice, membrii delegatiei au ajuns la Bistrita, oprind in fata  cazarmii, la  sediul  Garzii  Nationale Romane (sediul actualului Muzeu Judetean Bistrita-Nasaud)[11]. La Bistrita au luat contact cu Gavril Tripon, presedintele Consiliului National Roman al comitatului Bistrita-Nasaud, cu Victor Onisor, Vasile Pahone si cu alti fruntasi ai romanilor de aici. Apoi s-au inspectat cateva garzi nationale din comitat, constatandu-se ca acestea sunt bine pregatite si, la nevoie, pot opune rezistenta garzilor nationale maghiare[12]. Insotiti de catre Gavril Tripon si Victor Onisor, membrii delegatiei au plecat la Nasaud, unde s-au intalnit cu principalii organizatori ai luptei pentru unire din aceasta localitate: Iulian Martian, Virgil Sotropa, Ion Pacurariu, vicarul Alexandru Halita (fratele lui Solomon), dupa care se indreapta spre Dej, unde ajung la casa lui Theodor Mihali in noaptea de 7/20 noiembrie[13]. Chiar in acea noapte, delegatia, impreuna cu Theodor Mihali, pleaca la Olpret, pentru a-l contacta pe Alexandru Vaida. Dupa o consfatuire cu cei doi membri marcanti ai Partidului National Roman la care participase si avocatul Micsa, presedintele Consiliului National Roman Dej, s-a intocmit un memoriu, adresat prim-ministrului Coanda, iar cu  inmanarea  lui  la  Iasi Halita desemnase pe avocatul Boeru, insotit de locotenentul Isidor Popovici[14]. Memoriul, care cuprindea 8 puncte, insista in mod deosebit pentru interventia armatei romane in Transilvania. Dupa descrierea odioaselor crime comise de catre jandarmii maghiari impotriva romanilor, autorii memoriului aratau ca fruntasii romanilor din Transilvania sunt amenintati. In  punctul  3  al  memoriului  se  arata  ca  armata  maghiara  a expediat in Ungaria valorile si arhivele, iar pentru salvarea lor este nevoie de interventia romaneasca. In punctul urmator al memoriului s-a consemnat o stare de fapt a populatiei romanesti si anume ca nimeni nu mai vrea sa stie altceva decat de o tara romaneasca si de o administratie romaneasca. In ultimul punct al memoriului se solicita interventia Romaniei pe langa tarile din blocul Triplei Intelegeri ca acestea sa protesteze contra activitatii subversive ale lui Rakovski, ministrul Rusiei, care lucreaza contra romanilor[15].

Dupa trei zile de discutii si analize la Dej, delegatia se indreapta spre Cluj, intalnindu-se si cu episcopul Iuliu Hossu intr-un scurt popas la Gherla. La Cluj a luat contact cu Emil Hatieganu, presedintele Consiliului National Roman al comitatului, si cu Iulian Pop, primarul orasului[16]. Constatand ca existau pozitii diferite in privinta modalitatilor de actiune in vederea realizarii unirii, Solomon Halita a insistat ca fruntasii Partidului National Roman din nordul  Transilvaniei  sa  se  puna  de  acord  cu  cei  din  Blaj, Sibiu  si  Arad  in  privinta organizarii Marii Adunari Nationale de la Alba-Iulia. In acest scop, un furier a fost insarcinat cu inmanarea unei scrisori la Arad, prin care membrii Consiliului National Roman Central erau asigurati ca Manifestul lor din 18 noiembrie 1918 a fost primit pretutindeni cu cea mai mare multumire si insufletire. Ne aflam in fata unui fapt implinit - se specifica in scrisoare. Solidaritatea neamului intreg a fost in mod stralucit manifestata prin gruparea intregii suflari romanesti din Ungaria si Transilvania pe langa Consiliul National Roman Central[17].

De la Cluj, Solomon Halita a plecat la Alba-Iulia, unde in preziua Adunarii Nationale s-a intalnit cu membrii C. N. R. C. Aici a insistat, pana noaptea tarziu, sa convinga pe acestia sa renunte de a face sa se aclame o proclamatie cu tot felul de angajamente fata de minoritati[18], aratandu-le ca nu e logic ca o provincie ca parte din viitorul intreg, sa ia angajamente pentru intreg, ca nu e nici politic, deoarece nu se poate prevedea daca acele angajamente vor conveni viitorului politic al statului intregit[19].

Solomon Halita a participat, ca observator al guvernului roman, la discutarea proiectului de rezolutie al Marii Adunari Nationale, iar la 1 Decembrie s-a aflat alaturi de cei peste 100.000 de participanti. De asemenea a luat parte la sedintele Marelui Sfat, care a ales Consiliul Dirigent.

Despre cele intreprinse in misiunea sa, Halita a intocmit un raport pe care l-a trimis, in graba, la Iasi primului-ministru, printr-un curier special. Raportul consemneaza starile de lucruri din Transilvania, masurile intreprinse si toate evenimentele principale la care a participat pana in ziua de 2 decembrie 1918[20]. Alaturi de Raport este trimis si textul Proclamatiei de la Alba Iulia, votata de unanimitatea celor 1.228 delegati oficiali[21]. Raportul continea si informatii privind alegerea Marelui Sfat National si a Consiliului Dirigent. Intrucat curierul trebuia sa plece fara intarziere, Halita scrie sefului guvernului roman ca va relata verbal despre modul in care au decurs marile serbari ale neamului romanesc la care am avut fericitul prilej sa luam parte[22]. Totodata il informeaza ca telegrama catre regele Ferdinand, prin care i se aduce la cunostinta savarsirea marelui act, va fi trimisa pana la hotare de un curier special, apoi transmisa la Bucuresti prin primul oficiu telegrafic postal roman[23].

Dupa Unire, Solomon Halita a fost numit prefect al Iasiului, avand greaua sarcina de a reface orasul zdrobit de atatea mizerii si suprapopulat in timpul refugiului. Apoi, dupa patru decenii de activitate peste Carpati, revine in Ardealul sau iubit, ajungand prefect al judetului Nasaud, functie ce o exercita intre anii 1922-1926[24].

In zilele urmatoare, Laurentiu Oanea a ramas la Arad, la dispozitia   C. N. R. C., dupa care, la  30  noiembrie, cu  trenul  special, a  plecat  la  Alba-Iulia, unde   a   ajuns  la  ora  14. Memoriile sale contin pagini interesante consacrate conferintei tinuta de fruntasii politici romani in ziua de 30 noiembrie 1918.

Laurentiu Oanea a fost unul din cei opt notari ai Biroului Marii Adunari Nationale de la Alba-Iulia. In aceasta calitate figureaza si in lista celor 250 membri ai marelui Sfat National. De la 3 decembrie 1918, Laurentiu Oanea a fost retinut de Stefan Cicio-Pop la Alba-Iulia, pentru a conduce secretariatul cabinetului sau, insarcinat cu resortul armatei si sigurantei publice.

Conformandu-se ordinelor date de catre Consiliul Central National al natiunii romane cu sediul in Arad, condus de catre dr. Stefan Cicio-Pop si executand ordinele Comandamentului Suprem al Garzilor Nationale din Ungaria si Transilvania, de sub comanda maiorului Aurel Vlad, cu sediul in Arad, in toate comunele judetului Nasaud    s-au organizat chiar din zilele de 28 octombrie - 11 noiembrie, Consilii nationale, precum si 51 Garzi Nationale.

Consiliile nationale erau constituite din 8-12-24 membri, dupa importanta comunei. Comunele numarau cate 8-120 gardisti.

Comandamentele comunale, cele de plasa si cel judetean au functionat cu o regularitate exemplara. Comanda garzii locale din Sangeorz i-a fost incredintata invatatorului Iustin Sohorca (sublocotenent in rezerva) care la data de 26 noiembrie 1918 a intocmit un raport catre Comandamentul Garzii Nationale Romane din Nasaud asupra situatiei din Sangeorz, in care se specifica:

- garda veche a fost schimbata in totalitate;

- s-a organizat o adunare populara in care s-au ales doi insi, cinstiti, in care s-a avut toata increderea;

- s-a reorganizat si Sfatul National Roman local, din 12 membri, a caror menire era sa hotarasca si sa ia masuri in cazuri urgente;

- garda era neinarmata si n-aveau resursele necesare pentru plata acestora;

- ruga Comandamentul sa le puna la dispozitie macar zece pusti cu munitia necesara cu ajutorul carora sa poata dezarma persoanele inarmate pentru a nu se deda la fapte rele;

- s-au intamplat ceva furturi mici, inspaimantari cu vorbe ale evreilor pentru a infrica pe romani;

- starea comunei era linistita[25].

Spre a deschide granitele catre Moldova si Bucovina, chiar din primele zile ale functionarii garzilor, s-a procedat la dezarmarea posturilor de jandarmi unguri si, in special, a punctelor intarite din Calimani, Tihuta, Magura Calului, Rotunda, etc.

Comanda judeteana a garzilor nationale din Bistrita a fost dotata cu mitraliere, cu doua tunuri, cu mijloace mecanice  de  transport  ca  sa  intervina  la  chemarea  vecinilor, precum s-a si facut pentru dezarmarea ungurilor din Nimigea, din Reteag, din judetul Mures.

Pentru Comandamentul Regional din Cluj am dat pe compatriotul nostru,               dr. Octavian Utalea, fost avocat in Rodna, primarul de mai tarziu al Clujului. El a fost ajutat de un alt tanar ofiter sangeorzan, Victor Iepureanu.

Participantii nasaudeni la Alba-Iulia au fost foarte numerosi, fiind organizati in echipe de tineri si batrani, care au fost imbarcati in doua trenuri.

Printre delegatii oficiali la Adunarea Nationala, cu mandat de a reprezenta judetul, au fost si sangeorzenii Alexandru Halita, vicar greco-catolic, dr. Laurentiu Oanea           (greco-catolic), preotul greco-catolic Aurel Chintauan, Ioan Marcu, reprezentand Reuniunea invatatorilor greco-catolici "Mariana" din Nasaud[26], inginerul Emil Buia si subprimarul Artenie Alexi (amandoi greco-catolici)[27].

         

DOCUMENT

Comandamentului Garzii Nationale Romane Nasaud

 

Raportez ca in Sangeorgiul-roman garda nationala romana veche care a fost compusa din elemente dubii si de putina incredere, platita cu 10 coroane la zi, s-a desfiintat, iar in adunarea poporala tinuta la 24 decembrie s-a reorganizat, alegandu-se 20 insi, toti oameni cinstiti in care avem toata increderea. Plata lor, de aici incolo, este de 20 coroane pe ziua in care indeplinesc serviciul.

Afara de aceasta garda, s-a reorganizat si Sfatul National Roman. Din acest sfat s-a ales o comisiune permanenta, constatatoare, din 12 membri, a caror menire este sa pertracteze si hotarasca in cazuri urgente si zilnice.

Raportez mai departe ca e nedumerire in ceea ce priveste plata gardistilor, nedispunand comuna nici de bani, nici de izvor din care s-ar putea acoperi aceste cheltuieli.

Garda e neinarmata. Nu dispunem nici de-o arma. In comuna, ce e drept, sunt arme, dar cei ce la au nu se invoiesc sa le predea.

Rog cu toata increderea Comandamentul Garzii Nationale Romane din Nasaud sa binevoiasca a-mi lua acest raport la cunostinta, iar in ceea ce priveste platirea gardistilor, a-mi da informatiunile si indrumarile de lipsa. Rog apoi Comandamentul sa binevoiasca a-mi pune la dispozitie barem 10 pusti cu munitia de lipsa, cu ajutorul carora sa putem purcede la adunarea armelor din sat si la dezarmarea unor persoane care, inarmati fiind, se dedau la fapte rele.

Afara de cateva furturi mici si inspaimantarea cu vorbe a jidanilor, in comuna noastra nu s-au intamplat lucruri mai mari.

Starea comunei, in general, este linistita.

Sangeorgiul-roman, la 26 noiembrie 1918.

Iustin Sohorca

Comandantul Garzii Nationale Romane[28].

 

 

ALEXANDRU DARABAN

 

 



[1]                  Ion Rusu Abrudeanu, Pacatele Ardealului fata de sufletul Vechiului Regat - fapte, documente si facsimile, Bucuresti, Cartea Romaneasca, fara an, p. 156.

[2]                  Serviciul Judetean Arhivelor Nationale Bistrita-Nasaud (S.J.A.N.B.N.), Fond Solomon Halita, dos. 88, fila 2.

[3]                  Pavel Tofan, Memorii din 1918, manuscris, Muzeul Judetean Bistrita-Nasaud, inventar 13285, f. 63.

[4]                  Ibidem.

[5]                  Ibidem, ff. 67-68.

[6]                  S.J.B.N.A.N., Fond Solomon Halita, dos. 88, f. 3.

[7]                  Ibidem.

[8]                  Ibidem, f. 97.

[9]                  Ibidem, f. 1.

[10]                Ibidem.

[11]                Pavel Tofan, op. cit., f. 70.

[12]                Laurentiu Oanea, Nasaudenii si Unirea Ardealului, in "Plaiuri Nasaudene", Anul I, 1943, nr. 8, p. 1 si p. 4.

[13]                Ibidem.

[14]                S.J.A.N.B.N. Fond Solomon Halita, dos. 88, f. 4.

[15]                Ibidem.

[16]                Pavel Tofan, op. cit., f. 71.

[17]                S.J.A.N.B.N., Fond Solomon Halita, dos. 88, f. 30.

[18]                Ibidem.

[19]                Ibidem.

[20]                Ibidem, f. 54.

[21]                Ibidem.

[22]                Ibidem.

[23]                Ibidem.

[24]                Ibidem.

[25]                Idem,  Fond Iulian Martian, dosar II6/2 Consiliul National Roman Nasaud, f. 9.

[26]                Gazeta Oficiala, Sibiu, 1919, nr. 10, p. 49.

[27]                Mircea Vladica, Sangeorz-Bai. Veche vatra de credinta si cultura romaneasca, Editura Napoca Star,         Cluj-Napoca, 2003, p. 306.

[28]                S.J.A.N.B.N., Fond Iulian Martian, dosar II6/2 -  Consiliul National Roman Nasaud, f. 9.

 

 

0 comentarii3836 vizualizări22 martie 2018




rss 2.0
rss 2.0