Motto: "Suflati colbul de pe cronici si faceti sa renasca virtutile batranilor de atunci, in sufletele tinerimii de azi." Al. Vlahuta, Ganduri, p.1. Putini oameni cunosc faptul ca, muzica in sine, se poate dovedi ca o arma devastatoare in arsenalul psihologic, Acest aspect a fost explicat de catre Herbert Friedman, care a lucrat in armata SUA si care a studiat subiectul.

            Are doua scopuri, spune Friedman. "Unul este acela de a creste moralul soldatilor, sa ii incurajeze sa lupte."

            In acelasi timp, ea poate ingrozi inamicul.

            Il poate tine treaz, ii poate submina moralul.

             Daca muzica e suficient de ciudata, il poate face pe om sa devina confuz.

             Militarii americani au pus muzica la maximum prizonierilor irakieni pentru a-i dezorienta inainte de interogatorii.

            Alegerea judicioasa a unei melodii se poate dovedi o buna forma de aparare.  Sunt destule exemple ce pot fi prezentate intr-o viitoare expunere.

            Muzica este folosita ca arma de multa vreme si tot muzica se spune  ca este folosita si ca metoda de tortura, prin ai priva de somn pe prizonieri si pentru a-i ofensa cultural.

             Natiunile Unite si Curtea Europeana a Drepturilor Omului au interzis folosirea acestor tactici in interogatorii..

            Ca o concluzie, trebuie retinut aspectul urmator: Muzica are scopul de a insufla curaj soldatilor, aspect dovedit in primul si al doilea razboi mondial. 

            Un moment de seama in istoria poporului roman il constituie Primul Razboi Mondial, sau Razboiul cel Mare  (1916-1918/1919) in urma caruia, prin eroismul fara seama al romanilor, s-a infaptuit si consolidat Romania Mare de la 1 Decembrie 1918.

            In cadrul unei mobilizari generale de 11% din populatia tarii, pentru ca in anul 1918 sa ajunga la 13%*, au plecat pe front si s-au acoperit de glorie, pentru infaptuirea maretului ideal, in crancenele batalii de pe Valea Jiului, in localitatile din nordul Targu-Jiului, la Marasti, Marasesti si Oituz, in Pasul Ghimes, Pasul Tihuta, in luptele pentru eliberarea  Transilvaniei, precum si in razboiul romano-ungar.

            In aceste lupte insa, foarte multi si-au dat viata eroic .

• Cand discutam de istorie, trebuie tot timpul sa ne gandim la adevar, la adevarul istoric;
• Cand discutam despre istorie, trebuie tot timpul sa ne gandim la patriotism;
• Cand discutam despre istorie, trebuie tot timpul sa ne gandim la morala:

            Atunci cand vorbim de muzica, care nu este altceva decat arta combinarii sunetelor,  cu scopul de a cunoaste lumea care ne inconjoara, putem aprecia ca, elementul care ne confera noua romanilor identitate in domeniu muzicii, in spatiul nostru geo-cultural, este doar traditia romaneasca.

                        Se stie de cand lumea, faptul  ca, pentru noi "cantecul este cel mai drag prieten  al Romanului, de la leagan pana la mormant".

            Prin el, omul isi traieste  cele mai frumoase clipe ale vietii si tot prin el da glas simtirii sale.

            Botezul, nunta, militaria si toate intamplarile de seama se oglindesc in cantecul minunat romanesc.

            Intamplarile mari din istoria noastra, precum si eroii sai de seama, sunt preamariti prin cantece.

            Fie vremuri bune, sau rele, la tristete ca si la bucurie, romanul canta.

            Cantecele compuse si aflate pe buzele romanilor, , in timpul Marelui Razboi, au mobilizat populatia sa se inroleze, sa accepte mai usor tragediile si costurile razboiului, au alungat plictiseala si au ridicat moralul soldatilor de pe front, dar si al civililor ramasi acasa.

            Ca moment al realizarii si ca tematica, cantecul ostasesc imbraca doua aspecte:

            1. Cantecele celor recrutati, ori mobilizati, precum si cantecele de razboi, cu descrierea circumstantelor si consecintelor fenomenelor in cauza, creatorii si interpretii lor sunt barbatii, ca persoane implicate direct in actiunea respectiva.

            2.Creatii ale persoanelor ramase acasa, in calitatea lor de membrii ai familiei soldatului, s-au mobilizatului  plecat, in special mama cu copii, sotia, tatal, surori sau frati, copii si nu in ultimul rand a fetei iubite.

            Dar, sa nu uitam ca,  in vremurile cele mai rele, s-au plamadit cele mai frumoase cantece, pe buna dreptate afirmandu-se ca, cele mai frumoase cantece sunt cele izvorate din durere.

            Epocile de grea cumpana istorica, de lupte crancene  pentru unitate nationala, pentru limba si credinta, ne-au lasat cantece deosebite.

            Doinele cele mai frumoase, sunt din vremurile cele mai mohorate ale trecutului nostru, iar marsurile cele mai frumoase, sunt cele scrise tocmai in locurile unde robia strainului a fost mai aspra.

            Asa se explica de ce, cantecele de libertate si mandrie nationala, care rasuna pe intreg cuprinsul tarii, sunt create de poetii asupritului Ardeal.

            Astazi,  noi avem o adevarata comoara a cantecelor si poeziilor create la durere, asuprire nationala si razboi.

            Din cauza valului de civilizatie moderna din zilele noastre, care se pare ca vine, mult prea rapid peste noi , precum si din cauza vremurilor framantate pe care le-au trait generatiile trecute, comoara cantecelor noastre, in care zace simtirea neamului nostru romanesc, ramane prea mult in umbra. Pacat, mare, mare pacat.

            Unul dintre laitmotivele cantecelor de razboi, inspirate din luptele din 1916-1919, este muntele.

            Frecventa cu care apare muntele in lirica populara, este legata atat de faptul ca simbolul muntelui este unul de factura mioritica, prezent in literatura populara din intreg spatiul romanesc, cat si de faptul ca trecatorile, vaile si muntii Carpatilor au fost teatrul de razboi intre armata romana si armata germana dar si cea austro-ungara si ulterior cea bolsevica a lui Bella Khun.

             Moartea soldatului, ("Intre munti si intre brazi") este cantata cu jale, bocetul si intreg ceremonialul de inmormantare fiind desfasurat in natura. Sfarsitul soldatului, este redat cu aceleasi mijloace ca si sfarsitul pastorului, " scaldat de ploi",

            Moartea survenita, "langa roata tunului" este foarte des mentionata in cantecele populare.

            Moartea si distrugerea, cauzate de razboi, au fost acceptate ca fiind jertfe, facute pentru patrie  si au fost integrate ciclurilor folclorice mioritice, specifice plaiurilor romanesti.

            Influente ale Mioritei si ale vechilor cantece de jale, se resimt in lirica de razboi, astfel incat, aceiasi nepasare si resemnare in fata mortii isi face simtita prezenta si in aceste creatii.

            Infratirea cu natura, exprimata atat de des prin referire la padurile de brad, la ciripitul pasarilor, la stele si la luna, se petrece chiar si in conditiile exceptionale ale razboiului.

             Soldatii se simt la adapost, in pamantul in care au sapat transee adanci, se simt feriti de bataia focului in padurile de brad, iar moartea, atunci cand survine, ii gaseste in sanul aceleiasi naturi protectoare.

            Primul Razboi Mondial a presupus, pe langa binecunoscutele decizii si consecinte de ordin politic, si o serie de drame pentru nationalitatile europene.

             In cadrul acestor drame se inscriu si cele ale soldatilor romani, aflati sub dominatie straina, care, au fost obligati sa participe in acest razboi, luptand pentru interesul statului din care faceau parte: militarii romani aflati in armata austro-ungara sau cei incadrati in armata tarista, provenind din Basarabia.

            Prizonierii romani, din armata austro-ungara, isi vor constitui insa, dupa cum vom vedea, propriile formatiuni de lupta pentru alipirea teritoriilor lor la Romania. 

            Din acest motiv, m-am gandit ca este benefic, ca in cadrul acestui simpozion, sa prezint un material dedicat acestor comori ale cantecului neamului romanesc.

            Si, fiindca am vorbit de muzica, de cantec, noi cei care am trait, s-au traim in armata, nu putem asocia acest cuvant decat cu fanfara militara, fiindca fanfara militara are varsta armatei romane, are istoria armatei romane, face parte din cultura neamului romanesc.

            Activitatea unei fanfare, cu multiple posibilitati de manifestare artistica, de larga accesibilitate si o deosebita forta mobilizatoare, se sprijina pe o bogata traditie, ale carei inceputuri se pierd in negura vremurilor.

            Fanfara, a facut sa rasune, inca de la inceput si fara intrerupere, ecourile buciumelor, trambitelor si cornurilor care,  in veacuri vechi si stravechi, chemau ostirile la bataliile ce au pastrat fiinta poporului si vatra strabuna.

            Armata, a stiut sa foloseasca posibilitatile lor de influentare asupra oamenilor, mai ales ale instrumentelor de suflat din metal (alama).

            Intr-adevar, istoria n-ar fi scris unele dintre cele mai reprezentative pagini ale ei daca, vestita  goarna, a  ostasului incremenit pe buza transeei, ca sa sune atacul, n-ar fi patruns in sufletul luptatorului, stimuland curajul si spulberand din om teama de moarte.

            In calitatea mea de persoana, care am rasfoit multe arhive istorice, civile si militare, am depline temeiuri sa afirm ca, in istoria lor, fanfarele militare, prin oamenii ce le-au compus, nu au avut doar acei talanti ai culturii muzicale, ci au avut in randul lor oameni care au slujit, cu daruire si pasiune, gloria armatei, gloria tarii si gloria progresului muzicii romanesti.

            Este destul sa dau ca exemplu, participarea fanfarei alaturi de regimentele din care au facut parte, pe toate fronturile, mentionate in jurnalele de operatii ale acestora, inclusiv in marea batalie dusa impotriva bolsevismului maghiar, la fortarea Tisei si la ocuparea Budapestei.

            Deci, prin munca lor, fanfarele militare au facut si ele istorie..

            In cele ce urmeaza, am sa va prezint un cantec ostasesc, mult indragit de catre totii romanii.

            Este vorba de cantecul "Treceti batalioane romane Carpatii", aparut sub numele de "Marsul batalioanelor romane" in "Cartea de cantece", aparuta in trei editii, intocmita de prof. Nicolae A. Rosu, in colectia Biblioteca gazetei "Poporul Roman!" nr. 1, la Timisoara, in anul 1942.

            Despre cantecul "Treceti batalioane romane Carpatii", ce este des cantat si in zilele noastre, impresia mea este, ca nu avem prea multe informatii in mod particular:

• Cand a aparut acest cantec?
• Cine este autorul versurilor?
• Cine este autorul muzicii (compozitorul)?

            Cantecul in forma actuala a aparut, mai mult ca sigur si prin continutul versurilor, in Primul Razboi Mondial, in momentele de trecere  peste Carpati  a Armatei Romane, in timpul campaniei din 1918-1919, ultima strofa fiind adaugata melodiei dupa actul de la 1 Decembrie 1918.

            Sub forme diferite se poate sa fi circulat inainte de aceasta campanie, ceea ce este pre putin probabil.

            Cautand prin documente si carti vechi, am aflat din marturia unui profesor, Ion Rotaru, ca tatal sau a participat la cele doua campanii de eliberare a Ardealului , iar intre ele a luptat la Marasesti.  Mai avea cateva bancnote emise de Bella Kuhn, dar le-a pierdut. Erau bune acum pentru un muzeu.

            Pe timpul marsului in campania din 1919, de inabusire a revolutiei rosii (bolsevice), condusa de Bella Kuhn si de eliberare a Transilvaniei si de infaptuire a Marii Uniri, rosiorii nostri cantau marsurile: Eroi au fost, eroi sunt inca, Hora de la Plevna, Treceti batalioane romane Carpatii s.m.d., precum si o serie de romante militare.

            In memoriile sale, Virgil Alexandru Dragalina, fiul generalului Ion Dragalina, ar fi afirmat ca, inca din 1915, in scoli, baraci si pe strazi, se puteau auzi cantece care cereau razboiul impotriva Puterilor Centrale. Pe atunci 3 din primele 4 strofe ale cantecului erau aceleasi ca cele de azi ( (prima poate a fost adaugata-post facto):

            Se observa o diferenta in actuala versiune, primul vers al strofei a 4-a este, "Nainte, nainte spre marea Unire".

            Sintagma "Marea unire" probabil nu era folosita pe atunci (in 1916), versul original fiind probabil "Nainte Nainte cu sabian-n mana"

            O versiune noua se canta in zilele noastre, cu putine diferente melodice, ex. Nicolae Furdui Iancu .

            Referitor la cele spuse pana acum, am putea face o prima concluzie:

• 3 strofe ale cantecului dateaza inca din Primul Razboi Mondial (1914-1918). Este posibil ca celelalte strofe sa se fi adaugat ulterior (6 strofe).

Intrebarea de la inceput ar trebui reformulata astfel :

 De cand dateaza actuala forma a cantecului "Treceti batalioane romane Carpatii" ?

O posibila modificare a cantecului ar fi avut loc in timpul Cenaclului Flacara a lui Adrian Paunescu -1973-1985, cel care a redescoperit acest cantec si la exploatat din plin.
           
            "Dar dac-ar veni vreun blestem

Carpatii si fratii sari-vor ca unul

Urmand comandantul suprem."

Cine a fost comandantul suprem, daca nu capul ostirii, adica Regele, nicidecum Ceausescu. A fost o cenzurare clara a Majestatii Sale Regele Ferdinand.

Despre compozitor, unele din numele vehiculate este Iosif Romulus Botto, care a avut multe interferente in activitatea sa muzicala cu armata.

Studiile muzicale le-a inceput in cadrul fanfarei Regimentului 93 Infanterie din Oradea, intre 1918-1922. Instructor-dirijor la Fanfara Centrului de Instructie nr.12 din Oradea-1932-1936, sef de muzica militara la Regimentul 93 Infanterie Arad-1936-1947.

Apar de la inceput doua mari probleme:

            1.In decembrie 1918, I.R.Botto, de abia incepuse studiile muzicale in cadrul fanfarei Regimentului 93 Infanterie din Oradea-si de aici, vine intrebarea: Ar fi putut compune aceasta piesa muzicala atunci ? Avea doar 14 ani.
            2. Mai vine apoi intrebarea: de ce "Treceti batalioane romane Carpatii" este datat *1942*

In incheiere doresc sa mai adaug doar urmatoarele:

Legat de partea muzicala, unele persoane a gasit asemanari intre cantecul *Treceti batalioane romane Carpatii* si Imnul national al Poloniei * Mazurek Dabrowskiego* - Mazurca lui Dabrowski. 

Cert este faptul ca, acest cantec, aflat pe buzele soldatilor romani, in timpul Marelui Razboi, a mobilizat armata si populatia civila, sa accepte mai usor tragediile si costurile conflagratiei, au alungat plictiseala si au ridicat moralul soldatilor de pe front, dar si al civililor ramasi acasa.

Autor, col.(r.) Ioan Cordovan

.

Foto - Marius Chiuzan

.