Adevarul umbla cu capul spart.          -          Cine cuteaza sa spuna adevarul poate lesne umbla batut, ca marul.          -          Adevarul invinge orice.          -          Copiii ?i nebunii spun adevĂrul.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Duminica 21 Octombrie 2018 - 7850 vizitatori azi
Investigatii arheologice pentru descoperirea mormintelor detinutilor politici morti la Tirgu Ocna.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) organizeaza incepand cu data de 7 iunie 2018 a treia campanie de investigatii arheologice in orasul Tirgu Ocna, jud. Bacau. Actiunea urmareste cautarea si descoperirea mormintelor detinutilor politici morti in penitenciarul din localitate. 

Dupa instaurarea regimului comunist, prin frauda electorala si amenintare cu forta, conducerea politica a tarii a initiat un vast program de anihilare a oricarei forme de opozitie, iar metodele utilizate pentru indepartarea tuturor celor care se impotriveau noului regim au fost condamnarea pentru infractiuni politice la pedepsa cu moartea sau incarcerarea in penitenciare, lagare si colonii de munca, internarile administrative, fara proces, ori executarea sumara a oponentilor, fara existenta unor sentinte judecatoresti.

Conform unei evidente provizorii bazate pe surse documentare, in perioada 1950-1964 in penitenciarul din Tirgu Ocna au fost incarcerate, pe diferite termene de timp, un numar de 841 de persoane condamnate pentru delicte politice, dintre care 71 au decedat in timpul detentiei. Mortii au fost inhumati intr-un cimitir parohial situat in apropierea penitenciarului, langa biserica ortodoxa cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Parohia Poieni, pe str. Crizantemelor. Inmormantarile au fost practicate atunci intr-o zona mai libera a cimitirului, trupurile defunctilor fiind depuse, fara sicriu, in gropi individuale sau comune, iar mormintele nu au fost marcate cu cruce sau cu alte semne de identificare. Intre anii 1977 si 1997, timp in care imobilul penitenciarului a adapostit un Sanatoriu pentru bolnavi psihici, unii dintre pacientii decedati aici au fost ingropati tot in aceasta zona a cimitirului. In ultimele decenii, terenul unde au fost ingropati detinutii a fost cedat treptat credinciosilor din parohie pentru locuri de veci. Ca urmare, gropile ulterioare au afectat, partial sau integral, multe din mormintele detinutilor.

Evolutia situatiei din ultimii ani a facut ca in portiunea de cimitir unde s-au ingropat detinutii sa mai ramana libere doar cateva suprafete restranse de teren. Aceasta situatie obiectiva a determinat efectuarea in cursul anilor 2011 si 2013 a unor cercetari arheologice pentru verificarea acelor suprafete care erau vizate sa fie ocupate in scurt timp de morminte. In cursul acestor cercetari au fost identificate un numar de 22 de morminte dintre care 10 apartineau unor fosti detinuti. Datorita faptului ca in prezent si ultimele parcele ramase libere au fost sau vor fi repartizate pentru locuri de veci, s-a impus efectuarea de urgenta a unei noi interventii arheologice care sa elibereze respectivele locuri de sarcina istorica care o poate contine.

Ramasitele pamantesti care au fost recuperate in cursul cercetarilor anterioare, asupra carora s-au efectuat deja examinari de specialitate, la care se vor adauga si cele care se vor descoperi in urmatoarele interventii, vor intra in circuitul legal care trebuie sa conduca la stabilirea identitatii acestor victime. Din pacate, reamintim ca multe din mormintele detinutilor politici au fost distruse in decursul timpului de inmormantarile ulterioare, iar pentru recuperarea acestora nu se mai poate face nimic. Multe dintre victimele care au murit in acest penitenciar au rude si urmasi care, de la caderea oficiala a regimului comunist, asteapta din partea autoritatilor statului adoptarea unor masuri reale si efective care sa conduca la descoperirea si recuperarea osemintelor acestor oameni, care au zacut zeci de ani in morminte anonime. Actiunea de la Tirgu Ocna are o dimensiune recuperatorie, memoria fiind, asa cum se stie, ultima forma de justitie omeneasca posibila.

                Cercetarile vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER si institutiile muzeale colaboratoare (Muzeul National de Istorie a Transilvaniei Cluj, Muzeul National al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie si Stiintele Naturii Aiud, Muzeul de Istorie Turda), alcatuit din Gheorghe Petrov, Paul Scrobota, Marius Oprea, Gabriel Rustoiu si Horatiu Groza.

Investigatiile se vor desfasura in prezenta unui procuror militar de la Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, institutie care a fost sesizata in prealabil de IICCMER in privinta acestui caz. Actiunea este sustinuta de Arhiepiscopia Romanului si Bacaului si se desfasoara in colaborare cu Televiziunea Romana, fiind sprijinita in plan tehnic si logistic de Primaria orasului Tirgu Ocna si Scoala Nationala de Pregatire a Agentilor de Penitenciare Tirgu Ocna. 

  • Relatii suplimentare se pot obtine de la d-nul Gheorghe Petrov, expert IICCMER, organizatorul si responsabilul santierului arheologic (tel. 0721 400396). 
  • IICCMER lanseaza un apel catre rudele si urmasii victimelor care au decedat in penitenciarul de la Tirgu Ocna, pentru a contacta pe orice cale Institutul sau direct pe responsabilul actiunii, pentru a putea fi indrumati catre autoritatile care au in sarcina identificarea osemintelor recuperate. 

 

Penitenciarul de la Tirgu Ocna

Scurt istoric.

In perioada comunista, penitenciarul de la Tirgu Ocna a servit pentru detentia persoanelor bolnave de TBC, fiind caracterizat in literatura de specialitate drept o adevarata Bastilie sanitara a Romaniei comuniste.

Conditiile climaterice deosebite ale zonei geografice au contribuit la infiintarea aici, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unei inchisori. Initiativa i-a apartinut domnitorului moldovean Grigore Ghica, care fusese impresionat de conditiile grele in care lucrau detinutii de la salina din localitate, unde acesta avea in proprietate un conac. Lucrarile la constructia inchisorii au fost incepute in anul 1851 si au fost finalizate in 1855, in tot acest interval de timp detinutii fiind cazati, din dispozitia domnitorului, in cladirea conacului. Edificiul, in forma de potcoava, a fost ridicat langa conacul domnesc, iar intrarea se facea prin poarta conacului, care a devenit cladire administrativa. Inchisoarea propriu-zisa era destinata exclusiv condamnatilor, dar numai pe timp de noapte, deoarece ziua acestia erau dusi la munca din ocna. Pana in anul 1931, denumirea oficiala a penitenciarului a fost aceea de Inchisoare Centrala de Munca Silnica. In acel an s-a constatat ca majoritatea condamnatilor de la Tirgu Ocna sufereau de tuberculoza pulmonara si, ca urmare, s-a dispus incetarea folosirii acestora la munca din salina. De atunci, inchisoarea a fost transformata in loc de detentie exclusiv pentru bolnavii de TBC. Detinutii considerati sanatosi au fost transferati la alte penitenciare din tara, iar cei bolnavi de TBC din alte inchisori au fost adusi la Tirgu Ocna. In anul 1936 s-a inceput construirea unei noi cladiri cu profil de sanatoriu TBC, un edificiu cu trei nivele, care a fost dat in folosinta in 1939, an in care s-a inceput si demolarea treptata a vechii inchisori, mai putin a cladirii administrative sau a fostului conac domnesc. Piatra rezultata din demolari a servit ulterior la construirea zidului imprejmuitor al noii inchisori.

In perioada 1851-1930, la Tirgu Ocna au fost incarcerati detinuti de drept comun, criminali si talhari, condamnati la munca silnica pe viata si pe termen limitat. In timpul Primului Razboi Mondial, infractiunile care predominau au fost dezertarile de pe front sau refuzul de a satisface serviciul militar. Dupa 1930 aici au fost adusi si detinuti comunisti. Dupa 23 august 1944, comunistii aflati in detentie au fost eliberati, iar imobilul a servit temporar drept spital de campanie.

In perioada comunista, penitenciarul-spital din Tirgu Ocna a gazduit detinuti cu grad sporit de periculozitate. Penitenciarul a functionat cu specificul de spital pentru bolnavi de TBC pana in anul 1977, cand penitenciarul a fost desfiintat. Intre 1977 si 1997 stabilimentul a functionat ca si camin pentru bolnavi psihici cronici. Printr-un ordin al ministrului Justitiei din 1997, penitenciarul-spital de la Tirgu Ocna a fost reinfiintat.

Perioada comunista a inchisorii a consemnat mai multe categorii de detinuti: contrarevolutionari, detinuti de drept comun, barbati si femei, precum si detinuti minori, insa numai baieti. In diferite perioade ale regimului comunist, numarul celor internati la Tirgu Ocna a variat intre 350 si 550 de detinuti. In cursul anului 1950, la Tirgu Ocna au fost transferati de la inchisoarea din Pitesti cateva zeci de fosti studenti suferinzi de TBC. In perioada 1949-1952, la Pitesti, conducerea Ministerului de Interne si a Securitatii, in complicitate cu o echipa de tortionari selectati din randul condamnatilor aflati atunci in penitenciarul de la Suceava, a initiat si aplicat un experiment inuman, care a vizat reeducarea si demascarea prin metode de tortura a detinutilor. Acest fenomen a vizat si alte penitenciare din tara, printre care si Tirgu Ocna. Aici, datorita conditiilor speciale de detentie, a faptului ca inchisoarea se afla amplasata in oras, dar si din cauza unor inabilitati ale Securitatii, reeducarea s-a dovedit a fi un esec. In cele din urma, toata actiunea planuita a se desfasura dupa normele testate la Pitesti a fost suspendata. La Tirgu Ocna nu s-a putut aplica un experiment de reeducare, ci dimpotriva, se poate spune ca ceea ce s-a intamplat aici a fost tocmai opusul Fenomenului Pitesti. La acest lucru a contribuit mult si faptul ca detinutii erau suferinzi cu totii de o boala contagioasa, iar personalul inchisorii era rezervat in a veni in contact direct cu condamnatii. In perioada comunista, pana in anul 1968, penitenciarul a fost condus de urmatoarele persoane: Ioan Ionescu (1945), Constantin Stirbu (1945), Nicolaeiu Costescu (1946), Stefan Daniliuc (1946-1950), Anton Bruma (1950-1952), Petru Calin (1952-1953), Gheorghe Ciurcanu (1953-1966), Stefan Vasile (1966-1968).

 

 

                                                             *   *   *   *   *

 Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc este o structura guvernamentala infiintata in 2005 si aflata in coordonarea Primului Ministru. Rolul sau rezida, inainte de toate, in gestionarea si analizarea din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare si a consecintelor sale. In al doilea rand, IICCMER sprijina crearea si implementarea unor instrumente educationale cu finalitate memoriala, contribuind astfel la articularea contextului in care valorile si drepturile fundamentale sa fie receptate de societatea noastra post-totalitara. Nu in ultimul rand, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva si publica documente referitoare la memoria exilului romanesc.

 

 

0 comentarii1568 vizualizări06 iunie 2018




rss 2.0
rss 2.0