Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Vineri 29 Martie 2024 - 14587
Inca o marturie despre morosanul Gheorghe Pasca.

A fost primar al orasului Sangeorz- Bai si viceprimar al municipiului Bistrita in anii 1970.In prezent este presedinte al Fundatiei ‚’Regna’’ Bistrita si militeaza pentru cultivarea memoriei parintelui sau sufletesc colonelul Liviu Rusu, participant direct la marea unirea din 1918 din partea judetului nostru si decorat cu ordinul Mihai Viteazul prin decretul regal 2886 din anul 1941.Pentru el si alti trei cavaleri ai acestui ordin : colonelul Romulus Sirca, colonelul Ioan Eitl,colonelul Gheorghe Mares si generalul  Grigore Balan, valori militare ale Armatei Romane, oameni patrioti care si-au jertfit viata pentru neam si tara, luptand pentru Romania Mare ,a ridicat impreuna cu Filiala Bistrita-Nasaud  a Asociatiei Cultul Eroilor un necesar si edificator monument, pe o alee, in livada pe sa din  Dealul Targului.

         A aflat despre demersul meu de a scrie viata morosanului Gheorghe Pasca,cel care a rezistat opt ani de zile inaintea batalioanelor Securitatii si m-a sunat in aceasta saptamana pentru a ne intalni si a-mi incredinta marturia sa despre Gheorghe Pasca pe care l-a cunoscut indeaproape.

 

-Domnule Gheorghe Santa cum l-ati cunoscut pe Gheorghe Pasca?

 

-Eu m-am angajat la I.F.E.T-ul din Nasaud ca muncitor si am fost repartizat de aceasta intreprindere la parchetul din fundul Rebrei care era o exploatare mare deschisa atunci in anii 1950,fiind deservita de calea ferata forestiera Fiad-Telciu-Valea Secii de unde lemnul era adus cu funicularul din fundul Rebrei peste munte.Aici erau multi muncitori forestieri si am fost si eu angajat acolo de catre seful de sector  inginerul Napeu care mi-a spus urmatorul lucru :’’Tu ai 18 ani si inca nu ai lucrat la padure ,de aceea eu nu pot sa te bag intr-o echipa.Ca sa poti sa te angajezi aici sa iti cauti tu o echipa care sa te accepte sa lucrezi cu ei’’.Am discutat cu mai multe echipe care erau angajate la lucrarile de fasonare si si corhanire a lemnului de acolo si m-au acceptat in mijlocul lor o echipa de ucrainieni din Poienile de sub Munte care aveau nevoie de un om.In cele din urma m-au luat dar    mi-au spus urmatorul lucru: ‚’Tu ai niste obligatii in plus fata de noi care lucram efectiv la fasonat ‚’ (de exemplu doborarea lemnului se facea cu toporul si cu fierastraul de mana pentru ca nu erau alte mijloace ) asadar trebuia sa trag de fierastrau la un capat iar el de partea cealalta dar salariul meu era jumatate din salariul lor,acestea erau conditiile in care m-au angajat.In plus aveam si alte obligatii : sa fac focul in coliba de pamant in care dormeam noaptea  la parchetul acesta in care lucram.Trebuia si sa aduc apa in ceaoane pentru prepararea mancarii seara,dimineata si la amiaza.Acestea erau conditiile si le-am acceptat.

Lucrand in zona asta,in fundul Rebrei,am aflat ca pe acolo umbla acest haiduc Gheorghe Pasca care era fugit pe paduri din cauza unei arme.Mai tarziu ne-am intalnit cu el si ne-a povestit despre situatia lui.El venea destul de des prin zona noastra prin padurile unde lucram noi acolo.Intr-o zi a aparut la echipa noastra.S-a prezentat cand ne-a gasit si ne-a intrebat pe fiecare: cine si de unde suntem.Pasca ne-a povestit situatia lui,ca a fugit sa se ascunda pe paduri pentru ca a fost chemat la postul de Militie sa predea pusca.El avea o pusca cu luneta la care tinea foarte mult.Ne-a aratat-o.Pe patul pustii avea gravata stema regala.Ne-a spus ca a primit-o de la regele Carol al -II- lea in perioada in care a fost in exil la Bistrita.In aceasta perioada mergea la vanatoare prin partile noastre si l-a luat cu el si pe Pasca ca unul dintre marii vanatori care erau in zona asta.In scurt timp intre rege si Pasca s-a legat o stransa prietenie iar regele i-a daruit aceasta pusca.Cand dupa anul 1946 li s-a cerut tuturor sa predea armamentul Pasca nu a vrut sa predea aceasta pusca de aceea Militia a vrut sa il aresteze.El a fugit  si s-a ascuns in paduri.Asa a ajuns el haiduc.Nu a facut nici un lucru rau inainte de fuga sa dimpotriva,a fost un om asezat.

 

-Cum era imbracat Pasca ? Purta armele la vedere ?

 

Avea doua pusti si un pistol ce il tinea agatat la centura.De centura mai avea agatate niste grenade.Avea la el doua ranite : una mai mare in care  tinea diferite obiecte personale si una mai mica in care tinea cartusele.Mi-a povestit cum a fost urmarit de Militie prin padurile unde se ascundea el.Pe urma lucrurile s-au complicat pentru ca au vrut sa il impuste,el s-a aparat si a impuscat patru din militieni.Apoi a inceput Securitatea sa il urmareasca.In acest scop s-a deplasat la Telciu o unitate militara de marimea unei companii care avea domiciliul langa Caminul Cultural din Telciu.De aici umblau pe toti muntii si incercau sa il prinda.

Noi il intrebam pe Pasca :’’Ce se intampla cu tine ?’’ iar el ne raspundea: ‘’ Am speranta si astept sa vina americanii.Nu mai dureaza mult ,vin la primavara.Atunci ma voi putea intoarce acasa si voi putea sa pastrez pustile mele.Avea aceasta speranta si ne povestea despre tot felul de evenimente politice de care noi nu stiam pentru ca eram izolati.El avea sursele lui de informare si ne tot repeta :’’La primavara vin americanii !’’

 

-Despre luptele lui cu Securitatea v-a povestit ?

 

Ne-a povestit mai multe episoade printre care unul petrecut la Tibles cand a fost incercuit  si a tinut trupele Securitatii la distanta doua zile si doua nopti.Acolo era insotit de Gheorghe Vlad al Imparatului.Au scapat de acolo dar dupa asta intre ei a aparut o ruptura,o cearta.Cand a venit la noi Pasca era singur.

Intr-o zi cand a aparut la noi in fundul Rebrei ne-a intrebat ce se intampla cu platile salariilor noastre.Toti muncitorii eram adunati in acea zi acolo,asteptandu-l pe casier sa ne dea salariile.A coborat casierul din funicularul  cu care a trecut muntele la noi iar Pasca il astepta.I-a luat toti banii si statele de plata si i-a platit el pe oameni apoi i-a strigat casierului:    ’’Esti un bandit care tragi din salariile oamenilor si trebuie sa incetezi cu asta ! ‘’

 

-I s-au plans muncitorii lui Pasca?

 

-Da.Oamenii i s-au plans ca acest casier le retine din bani.Retinea din salarii mai ales carausilor care aveau salarii mai mari de aproape 1000 de lei.Eu castigam in acea vreme doar 120 de lei pe luna.Pasca i-a atras atentia : ’’Le-ai retinut bietilor oameni si cate 25 de lei fara sa fie ei de acord ! O sa te invat eu cum sa iti faci datoria ! Daca te mai prind ca iei din banii oamenilor o sa te impusc !  ‘’Ne-a dat Pasca banii ce ni se cuveneau dar pentru el nu si-a tinut nici un ban.De atunci a intrat o spaima in casier si nici un leu nu a mai retinut nimanui.

 

-Oamenii se temeau de Pasca ?

 

-Noi nu ne temeam de el pentru ca era prietenos cu noi dar le atragea atentia celor care se laudau prin crasmele din Telciu ca o sa il prinda ei pe Pasca.Asa era padurarul Vasilica Dumitru care s-a laudat ca o sa il dea pe Pasca pe mana Militiei.Pasca a aflat si a venit intr-o zi la el la brigada in fundul Rebrei .A strigat la el sa iasa afara din brigada.Era intr-o sarbatoare.Ne-am adunat toti sa vedem ce se intampla.L-a culcat pe padurar la pamant, pe burta si i-a pus teava pustii dupa cap.Sotia padurarului urla si striga la Pasca sa nu ii omoare barbatul.Si alti oameni care erau acolo il rugau la fel.S-a auzit dintr-o data o bubuitura dupa care s-a lasat o liniste de mormant.

 

-L-a impuscat ?

 

-Nu.A tras pe langa capul padurarului.Dupa impuscatura Pasca  l-a prins de ceafa si l-a ridicat in sus.Padurarul era galben ca ceara,spaima a fost atat de mare incat Vasilica padurarul si-a invatat lectia pentru toata viata.

 

-Securitatea va cerea sa il denuntati pe Pasca?

 

-Pe la noi trecea Militia si Securitatea.Ne interogau daca l-am vazut pe Pasca,daca a fost pe acolo.Spuneam ca a fost dar nici unul dintre noi nu le indica directia exacta din care el venea si apoi pleca pentru a nu cunoaste traseele folosite de Pasca.Dar si Pasca ne intreba de controalele Securitatii si ii spuneam de fiecare echipa de sapte pana la zece militieni si securisti si directia in care au luat-o sa il caute.Cat am stat eu acolo nu stiu sa il fi prins ei pe Pasca.In anul urmator am aflat ca in luna februarie l-au impuscat pe valea Bichigiului.I-au expus apoi trupul fara viata in curtea Liceului Pedagogic din Nasaud sa il vada lumea ca este mort.

 

-Noaptea venea Pasca acolo la exploatarea de pe valea Rebrei?

 

-Intr-o noapte Pasca a intrat in coliba noastra sapata in pamant si acoperita cu busteni.Noi dormeam in coliba pe cetina de brad, nu aveam paturi.Faceam foc in mijlocul colibei iar eu fiind cel mai tanar din echipa  aveam datoria sa intretin focul toata noaptea.Pe la ora 2 dimineata a intrat Pasca in coliba la noi.Ne-a salutat si ne-a spus ca se culca si el cu noi.S-a asezat langa mine.Pe la 5 dimineata a sarit in picioare,si-a luat ranita si pustile si a plecat in graba.Dupa zece minute am auzit afara zapada scartaind si am vazut cum intra un militar in coliba intrebandu-ne daca nu a fost cumva Pasca pe aici.I-am spus adevarul ca a plecat cu putin timp inaintea venirii lui.M-a impresionat faptul ca Pasca avea un simt animalic,de om al padurii.A simtit ca se apropie un pericol pentru el,ca se apropie Securitatea si s-a trezit brusc din somn.

 

-Despre casa lui din Saliste v-a povestit ceva ?

 

-Mi-a spus cateva lucruri despre familia lui.Pe sotia lui o chema Anisia.Ea venea prin padure si ii aducea mancare.Militia a inceput sa o urmareasca pentru a ajunge la Pasca.El,Pasca, ne povestea ca stie acest lucru dar ca de fapt el ii urmarea pe ei.Apoi i-a cerut sotiei sa ii trimita mancare pe o copila din Saliste ,una Ioana.

 

-Pusca aceea vestita ati vazut-o vreodata la el ?

 

-Desigur.Era o carabina cu teava nu prea lunga si avea luneta la ea.Am tinut pusca asta in mainile mele.Pasca ma stima pentru ca si pe mine ma chema Gheorghe ca si pe el.

 

-Era un om bland la vorba ?

 

-Foarte placut  si agreabil,un om de care te apropiai foarte usor.Pusca avea o magazie cu 5 cartuse iar un cartus intra pe teava.Am pipait emblema regala ce era gravata pe patul pustii,era dintr-un metal galben ce stralucea puternic.

 

-In urma participarii sale la partidele de vanatoare cu familia regala credeti ca a ajuns sa iubeasca monarhia?

 

-Sunt sigur ca avea o simpatie pentru regele Carol al -II- lea.Era consilierul lui in materie de vanatoare.Stia unde se gasesc cerbi si mistreti prin toate padurile astea.Era un tintas extraordinar,vanatul nu ii scapa de obicei.Vreau sa va mai spun ca nu l-am vazut niciodata beat pe Pasca dar avea intotdeauna la el o sticla cu bautura.Cateodata  ne mai da si noua cate un paharut sa gustam.Avea o bautura foarte cautata atunci,buna la gust : Arascurum se numea.

 

-Se ruga lui Dumnezeu ?

 

-Imi aduc aminte ca inainte de a se culca cu noi in coliba s-a asezat in genunchi si a spus o rugaciune.La plecare era foarte speriat,si-a luat lucrurile si a fugit in graba.Cred ca era un om credincios.

 

-A facut abuzuri fata de dumneavoastra si fata de muncitorii care erau atunci pe valea Rebrei?

 

-Nu.El declara ca este prietenul nostru,al muncitorilor,un justitiar care ne face dreptate.Nu am auzit pe nimeni sa fi fost ostracizat de Pasca.Nu a luat de la nici unul dintre noi bani sau alimente,avea el oamenii lui care il alimentau.Vara se alimenta de la stani.Ne spunea ca Securitatea a pus de panda oameni la stani si sunt deghizati acolo ca si ciobani dar ceilalti oameni de la stani erau prietenii lui pe care ii cunostea cu multi ani inainte si afla de fiecare data de strainii Securitatii ce ascundeau in turmele cu oi.

 

-Merita sa vorbim despre curajul lui Gheorghe Pasca de a rezista aproape noua ani in fata batalioanelor Securitatii ?Doar Ogoranu a rezistat mai mult ca el pana in anii 1970 fiind salvat prin interventia americanilor.

 

-Pasca avea credinta ca cineva are grija de romani ,ca cineva nu ne lasa pe mana acestei noi oranduieli care se instala dupa anul 1946,o oranduiala care care ii lua omului avutia sa.Satele romanesti pana atunci au fost libere si erau straine de acest duh venit din Rasarit.Romanii din zona Bistritei si a Maramuresului au dovedit in decursul istoriei ca sunt atasati de ideile de libertate.As vrea sa mai adaug,eu, care l-am cunoscut pe Gheorge Pasca,si mai tarziu am aflat despre un alt mare luptator Gavrila Ogoranu si faptele lui, ca lui Pasca i s-a facut  o mare nedreptate pentru ca nu au fost scoase la lumina paginile lui de lupta impotriva oranduirii comuniste si multe lucruri nu s-au stiut pana acum.De aceea e un lucru mare pentru dumneavoastra ca veniti si incercati sa reconstituiti viata lui Gheorghe Pasca  care a fost un om extraordinar,un mare erou national.

 

-Domnule Santa unii si astazi spun ca Pasca a fost un bandit care   si-a aparat pusca,ca a fost un infractor care nu a respectat legile statului bolsevic din acele vremuri,ca pe langa pusca si-a aparat moara si stupina care au fost confiscate de comunisti si desigur,si-a aparat dreptul la libertatea cuvantului pe care l-a pierdut alaturi de cel al proprietatii.

 

-E o intelegere falsa si profund gresita a ceea ce au insemnat acesti oameni ca Pasca,Susman,Dabija sau Ogoranu si faptele lor.In fond Pasca isi apara avutul sau,agoniseala lui.Ce e rau in asta ? Atunci cand altii i-au luat moara si stupina ,chiar si pusca care era a lui si tinea la ea atat de mult, a avut curajul sa le apere.Daca neamul romanesc era mai curajos si mai aproape de ce au fost acesti oameni soarta acetei tari era alta.

 

-Credeti ca ar fi fost posibil in anii grei ai bolsevismului sa ne recastigam drepturile pierdute daca poporul roman se ridica si era solidar cu Pasca si cu Ogoranu ?

 

-Din pacate soarta tarii nu putea fi modificata prea mult pentru ca soarta Romaniei a fost fixata de marile puteri,targurile au fost facute iar noi si daca ne opuneam acestor intelegeri nu ne mai lua nimeni in seama.Dar daca cea mai mare parte a neamului romanesc s-ar fi opus nu se putea ajunge la nenorocirile din aceasta tara,la distrugerea ideii nationale care    s-a promovat in anii de dupa razboi cand au fost incarcerati nu doar politicienii romani ci si fostii primari din sate si oamenii simplii care tineau la randuiala lor,practic natiunea romana a fost decapitata de ideile impuse de sovietici dar facute cu mana romaneasca.Aici e durerea mea cea mare cand spun ca toate aceste nedreptati s-au facut cu procurori romani,cu militieni si securisti romani,cu judecatori romani.

 

-Si atunci cum ramanem in final ? Merita sa vorbim despre Pasca,Susman sau Ogoranu?Sa ne aducem aminte de lupta lor ?

 

-Nu as spune ca merita ci mai degraba as spune ca e o datorie a fiecaruia dintre noi care stim aceste lucruri sa le scriem sa stie si urmasii nostri ca au fost dintre noi oameni curajosi care si-au aparat avutia si libertatea lor cu arma in mana chiar cu riscul de a-si pierde viata.Pasca a stiut cand a plecat pe acest drum ca e un drum fara intoarcere,sfarsitul lor a fost dupa uzantele Securitatii de la acea vreme: uciderea  fara judecata si fara respectarea drepturilor.In acest sens e si suferinta parintelui meu sufletesc, colonelul Liviu Rusu care a fost luat de acasa si trimis la Canal fara nici o condamnare.

 

-Sau cum e cazul bunicului meu Toader Dumitru,primarul din Rebra,ucis fara judecata de vrednica Securitate in anul 1949 in Dealul Crucii.

 

-Asa este.

 

-La aproape 70 de ani de la curajul lor oare noi astazi am mai putea trai fara libertate si sa ne ia cineva truda muncii noastre ?

 

-Cred ca astfel de lucruri nu se mai pot intampla dar trebuie sa recunoastem ca si in anii acestia s-au intamplat lucruri rele:oameni condamnati pe baza unor simple denunturi,practici care amintesc de vremurile in care erai inchis pentru ca ascultai Vocea Americii sau faceai o gluma despre Stalin.

-Pentru ca blestematiile unor astfel de dictaturi sa nu se mai repete niciodata !

-Exact !

-Va multumesc domnule Santa !

-Cu mare placere !

 

 

A consemnat preot Rus Vasile.

0 comentarii3493 vizualizări11 iulie 2018




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0