Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Miercuri 19 Decembrie 2018 - 16064 vizitatori azi
Actiunea de deshumare a episcopului Grigorie Leu al Husilor, decedat in conditii suspecte la 1 martie 1949.

Bucuresti, 24 septembrie 2017. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) impreuna cu Parchetul Militar organizeaza incepand cu ziua de marti, 25 septembrie 2018, o actiune de investigatii arheologice in municipiul Husi, jud. Vaslui. Obiectivul actiunii il reprezinta deshumarea ramasitelor pamantesti ale fostului episcop de Husi, Grigorie Leu, mort in conditii suspecte la 1 martie 1949.

 In urma unor solicitari venite din partea urmasilor fostului episcop precum si din partea Episcopiei Husilor, IICCMER a initiat un demers legal care urmareste reconstituirea imprejurarilor care au condus la decesul ierarhului si stabilirea cauzelor reale ale mortii sale.

 Grigorie Leu s-a nascut la 2 mai 1881 in satul Tutcani, comuna Malusteni, judetul Vaslui, fiind botezat dupa nastere cu numele de Gheorghe. Parintii sai au fost preotul ortodox Constantin Leu si preoteasa Sultana Leu, nascuta Filiuta, Gheorghe fiind al doilea copil in ordinea venirii pe lume din cei opt pe care i-a avut familia preotului. Tanarul Gheorghe Leu a inceput primele clase primare in satul natal, apoi le-a continuat si terminat la Barlad, in 1894. La staruinta sa, a candidat la Seminarul Sf. Gheorghe din Roman unde a intrat ca bursier pe un loc fruntas. Dupa trei ani de cursuri, in 1897, se transfera la Seminarul Veniamin Costache din Iasi unde a facut anul patru din cursul inferior si primii trei ani ai cursului superior, pe care l-a finalizat in 1901 la Seminarul Central din Bucuresti. Din cauza greutatilor materiale ale familiei nu a putut sa urmeze imediat studiile superioare in teologie, fiind nevoit sa-si asigure singur existenta. Ca urmare, in februarie 1902 a fost angajat cantaret la biserica Sfantul Gheorghe din Galati, indeplinind si anumite servicii de secretariat la protopopiatul din localitate. In toamna aceluiasi an pleaca din Galati in catunul Sipeni, localitate aflata in apropierea satului natal, unde functioneaza ca invatator. In 1903, dupa multe staruinte si asteptari, primeste o bursa de studii la Facultatea de Teologie din Kiev unde nu a stat decat o luna, fiind nevoit sa se intoarca in tara din cauza pierderii corespondentei oficiale dintre Mitropolia Moldovei si autoritatile bisericesti din Rusia. Desi problema s-a rezolvat ulterior, datorita opozitiei familiei, care avea o atitudine antiruseasca, nu s-a mai reintors la Kiev, fiind nevoit sa-si continue activitatea de cantaret bisericesc la Galati. In 1904 hotaraste sa devina preot, casatorindu-se cu Lucretia, fiica preotului Dimitrie Ganea, paroh in satul Oancea. In urma demisiei pe caz de boala a socrului sau, in aprilie 1904 Gheorghe Leu a fost hirotonit si numit preot in satul Oancea, activand si ca invatator la scoala din localitate. Ramane insa vaduv de sotie dupa doar sase ani de viata familiala. Din aceasta casatorie au rezultat doi baieti dintre care unul a murit de copil. In 1906 s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti pe care o termina in anul 1910. Dupa absolvire ramane in Bucuresti, fiind angajat ca preot spiritual si profesor la Seminarul Central unde a lucrat pana in anul 1916. Odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, in august 1916 a fost mobilizat ca preot militar, slujind mai intai la formatiuni sanitare apoi direct pe front, la unitati combatante. Pentru devotamentul si calitatile dovedite a fost avansat la gradul de capitan si decorat cu Coroana Romaniei, fiind demobilizat in iunie 1918.

Dupa unirea Basarabiei cu Regatul Romaniei, a fost trimis in aceasta provincie ca imputernicit guvernamental, unde, prin munca misionara, didactica si carturareasca s-a dedicat consolidarii noului edificiu statal. In toamna lui 1918 a fost insarcinat sa reinfiinteze Seminarul Teologic din orasul Ismail, pe care l-a condus in calitate de director pana in 1924, in toata aceasta perioada implicandu-se in reorganizarea vietii bisericesti din sudul provinciei. In octombrie 1924 a parasit postul din Ismail urmand calea episcopatului. Pentru vrednicia dovedita, in 19 noiembrie 1924, Sfantul Sinod il alege arhiereu, iar in decembrie a fost tuns in monahism cu numele de Grigorie si apoi ridicat la rangul de arhimandrit. Hirotonirea intru arhiereu a avut loc in 28 decembrie la Catedrala Mitropolitana din Iasi, fiind uns vicar al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei cu titulatura de Botosaneanul. La scurt timp a fost numit si egumen al Manastirii Sf. Spiridon din Iasi, indeplinindu-se astfel traditia prin care vicarii Mitropoliei trebuiau sa fie totodata si egumeni ai acestei manastiri. La 4 februarie 1925, episcopul Grigorie a devenit membru al Sfantului Sinod a Bisericii Ortodoxe Romane. In calitate de vicar mitropolitan, impreuna cu patriarhul Miron Cristea, a organizat serviciile religioase ale Armatei si invatamantul teologic din provinciile istorice revenite Romaniei, iar in cea de membru al Sinodului primeste sarcina de a conduce comisia sinodala pentru misiunea Bisericii Ortodoxe Romane in tara si de a coordona activitatea Bisericii pentru romanii din strainatate.

In urma vacantarii scaunului episcopal al Argesului, Colegiul Electoral Bisericesc il alege la 30 aprilie 1936 pe vladicul Grigorie ca episcop titular al acestei eparhii, ceremonia inscaunarii avand loc in 7 iunie la biserica episcopala din Curtea de Arges. Disputa intervenita intre episcop si Regele Carol al II-lea, care dorea transformarea Catedralei din Curtea de Arges in necropola regala si scoaterea intregului ansamblu episcopal din circuitul patrimonial al Bisericii, va duce la situatia in care Grigorie Leu a fost nevoit sa aleaga intre a renunta la episcopat si a se retrage la Manastirea Turnu sau numirea ca episcop la Husi, unde scaunul episcopal ramase vacant in noiembrie 1939 prin alegerea lui Nifon Criveanu ca mitropolit al Olteniei. In fata alternativei, s-a decis pentru a doua formula, astfel ca la 11 iunie 1940 a fost ales prin vot ca episcop al Husilor. A fost inscaunat la 28 iulie 1940 in Catedrala Episcopala din Husi, devenind cel de-al 40-lea ierarh al acestei eparhii.

Grigorie Leu a fost un anticomunist convins, luand atitudine impotriva acestui sistem social-politic bazat pe ateism. Cu precadere, inca din vremea cand era arhiereu vicar, la Iasi, opozitia sa fata de aceasta oranduire sociala o argumenta cu exemple nefaste din tarile unde ea a fost acceptata, dar si cu sustineri si argumentari de ordin teologic si national. Dupa 1944, pe fondul schimbarilor social-politice intervenite in tara, a devenit mai rezervat in exprimarile publice, evitand atitudinile care puteau sa dea impresia de angajare politica in noile conjuncturi. Atitudinile anticomuniste manifestate deschis inainte de 1944, ostilitatea, nemultumirile si reprosurile fata de noul regim politic, exprimate in mod direct sau indirect, l-au adus in atentia Sigurantei si apoi a Securitatii inca din primii ani de afirmare represiva a noului regim. Dupa alungarea Regelui din tara s-au accentuat presiunile asupra episcopului, mai ales cele de natura administrativa, fata de care a mentinut, cat i-a stat in putinta, aceeasi atitudine rezervata, de rezistenta, cu rabufniri de nemultumire si dezaprobare. In august 1947 a fost acuzat public in Parlament ca este un admirator al regimului antonescian, ca a fost sustinator al razboiului impotriva URSS, ca nu s-a incadrat politic si ideologic la cerintele timpului si ca face opozitie fatisa regimului fiind promonarhist si reactionar, pentru toate acestea cerandu-se trimiterea sa in judecata instantelor civile si bisericesti.

Dupa mai bine de trei secole de existenta neintrerupta, in 23 februarie 1949, prin Decretul privind aprobarea statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, promulgat de Prezidiul Marii Adunari Nationale, a fost desfiintata Episcopia Husilor. Anterior emiterii acestui act de stat, printr-o adresa din 26 ianuarie 1949, patriarhul Iustinian cerea ministrului Cultelor rearondarea unor eparhii, mentionandu-se ca bunurile mobile ale Episcopiei Husilor se vor transfera catre Episcopia din Galati, iar fosta catedrala episcopala se transforma in manastire de calugari. Grigorie Leu urma sa fie pensionat din oficiu, primind ingaduinta de a ramane in manastire.

Spre sfarsitul lunii februarie 1949, episcopul Husilor a fost chemat la Bucuresti de patriarhul Iustinian unde a stat mai multe zile, expunandu-si pozitia si prezentand in Sinod nedreptatile care i se faceau. La 25 februarie 1949 a fost invitat la Guvern pentru consultari in problemele incriminate de demersurile sale repetate. In discutia purtata cu presedintele Consiliului de Ministri, Petru Groza, episcopul Grigorie a abordat punctual toate hotararile statutare ale noului decret de functionare a Bisericii Ortodoxe, evidentiind daunele ce se aduc intereselor majore ale Bisericii si ale romanilor in general. A protestat oficial impotriva subordonarii Bisericii romanesti din strainatate Patriarhiei din Rusia, pentru ingerintele unor institutii ale statului in viata Bisericii si incalcarea autonomiei acesteia, a dispozitiilor arbitrare privind pensionarea prea timpurie a preotilor si ierarhilor, impotriva anexarii Basarabiei la Uniunea Sovietica, impotriva cotelor impuse, a cenzurii si epurarii tipariturilor, a jafului si terorii instaurate in tara. Alte probleme abordate au privit desfiintarea fortata a Episcopiei Husilor dar si chestiunea plecarii ilegale din tara, in august 1948, a fiului sau, preotul Victor Vasile Leu, care, prin emisiuni difuzate la posturi de radio straine, ataca sistematic regimul proletar. Petru Groza a avut o pozitie ambigua in cazul tuturor subiectelor discutate si a argumentelor prezentate de inaltul prelat.

Episcopul Grigorie Leu a fost apoi invitat de catre primul-ministru la o masa protocolara unde nu a servit decat o cafea. Imediat dupa parasirea locului a inceput sa se simta rau, dandu-si seama ca a fost otravit. Din marturiile celor apropiati care au stat in preajma sa, rezulta ca episcopul avea o stare buna de sanatate, fiind in integritatea si deplinatatea puterilor fizice si mintale, avand un regim de viata foarte cumpatat. Ierarhul s-a intors cu trenul spre Husi, coborand in gara Crasna din judetul Vaslui unde trebuia sa schimbe garnitura. Pana la sosirea trenului spre Husi a fost gazduit de o cunostinta, Ioan Gh. Huma, care atunci era impegat de statie. Acesta a fost rugat de episcop sa telegrafieze la Medgidia pentru a fi anuntata cumnata sa, Valentina Leu, medic de profesie, ca sa vina de urgenta la Husi. Vadit slabit, ierarhul si-a continuat drumul cu trenul spre casa, iar a doua zi la resedinta episcopala a sosit si doctorita Valentina Leu, care l-a supravegheat si ingrijit pana in ultima clipa a vietii sale. Asistenta medicala a mai fost asigurata si de doctorului Gaitulescu, directorul spitalului din Husi. Inaltul prelat, fiind constient ca va muri in scurt timp, a spus tuturor persoanelor apropiate cu care a venit in contact in acele zile ca a fost otravit prin cafeaua pe care o bause la masa cu primul-ministru. Cu luciditate, in pofida suferintelor provocate de substanta otravitoare, avand manifestari de greata, dureri abdominale si inghinale, slabiciune si sete cumplita, si-a adus la zi testamentul spiritual si pe cel material, iar fiului sau i-a lasat insemnele ierarhice si odajdiile. A cerut sa fie imbracat modest, cu vesminte vechi, si ingropat simplu in latura exterioara a bisericii episcopale. Tot el a precizat ce persoane sa fie chemate la inmormantare, iar carja episcopala ce trebuia sa-l insoteasca in mormant a cerut sa fie facuta din lemn, in acest scop fiind adus fostul primar al orasului, Ioan Patras, un foarte bun sculptor, care i-a si confectionat-o. I s-a pregatit si o mitra episcopala care a fost facuta din carton de catre ieromonahul Partenie Moraru. S-a spovedit la duhovnicul sau, preotul basarabean Nicolae Timus.

In ultima zi a lunii februarie, starea de sanatate a episcopului s-a inrautatit prin aparitia hemoragiei digestive. In dimineata zilei urmatoare, marti, 1 martie 1949, in jurul orei 7,00, dupa ce i se facuse Sf. Maslu, episcopul Grigorie Leu a trecut la Domnul. Langa el s-au aflat in acele momente cativa apropiati si mai multi membrii ai familiei. Inmormantarea a avut loc in ziua de vineri, 4 martie, pe o vreme mohorata, slujba religioasa fiind oficiata de un sobor alcatuit din episcopul Chesarie Paunescu al Tomisului, Antim Nica, locotenent de episcop la Galati, arhimandritul Teoctist Arapasul, viitorul patriarh, preotul Constantin Nonea din partea Mitropoliei Moldovei si de un preot macedonean trimis de Ministerul Cultelor. Multi clerici au fost insa opriti sau intimidati de Securitate sa participe la prohod. Trupul episcopului a fost depus, asa cum ceruse, intr-un mormant amenajat in apropiere de altarul Catedralei Episcopale Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi. La funeralii, guvernul Petru Groza si-a trimis un reprezentant oficial pentru a transmite regretele pierderii unui asemenea ierarh. In realitate, trimisul Guvernului, un anume Farserotu, avea ca principala misiune sa impiedice eventuala autopsiere a cadavrului in cazul in care rudele defunctului, sau altcineva, ar fi incercat sa faca acest lucru. Autoritatile au adus cu forta un fotograf din Husi spre a imortaliza pe pelicula trupul episcopului depus pe catafalc.

A doua zi dupa deces, doctorita Valentina Leu, cumnata episcopului, se adresa printr-o scrisoare medicului Gaitulescu, directorului spitalului local, in care suspecta faptul ca decesul ar fi fost provocat prin otravire deoarece a constatat o evolutie anormala cu reactii fiziologice provocate de factori necunoscuti, iar in sputa eliminata s-au observat urme de arsenic. Odata cu scrisoarea s-a trimis si o proba din sputa recoltata in timpul ultimei hemoragii digestive avute de episcop, rugand analizarea acesteia in laboratorul spitalului. Scrisoarea impreuna cu proba au fost trimise la spital printr-un calugar, care s-a intors inapoi cu ele deoarece doctorul plecase din oras sau fusese indemnat sa faca acest lucru, iar laboratorul de analize medicale era inchis. In aceeasi zi, doi frati si doua surori ai episcopului au intocmit o plangere adresata Procuraturii de pe langa Tribunalul Husi, solicitand deschiderea unei anchete asupra mortii fratelui lor in conditii si imprejurari neclare, insa nici procurorul-sef nu a putut fi de gasit in acele zile. In privinta acestui demers a fost evitat un raspuns imediat din partea autoritatilor judiciare, pe motiv ca pornirea unei anchete ar fi afectat atunci desfasurarea ceremoniei funerare, promisiunea fiind realizarea ei ulterioara. Nu dupa mult timp, cererea familiei de a se cerceta cauzele reale ale decesului a primit "raspunsul" autoritatilor comuniste: au fost arestati de Securitate si condamnati la ani de temnita, sub diferite pretexte, cei doi frati ai episcopului care au semnat cererea catre procuratura, iar alti membri ai familiei si apropiati ai fostului episcop au fost la randul lor arestati, anchetati, torturati si unii chiar condamnati.

Ipoteza bazata pe firul istoric reconstituit de IICCMER: Episcopul Grigorie Leu a murit in urma unui asasinat politic si, odata cu el, o episcopie romaneasca ce dainuia de secole in aceasta parte de tara. Dupa suprimarea inaltului prelat roman, mai multe posturi de radio si agentii de presa din Europa Occidentala anuntau opinia publica internationala despre aceasta crima, infaptuita de cominternisti asupra unui mare propovaduitor al adevarurilor nationale romanesti. In istoria represiunii si a rezistentei romanesti impotriva comunismului, episcopul Grigorie Leu ocupa un loc de cinste, dupa cum o atesta faptele, documentele si marturiile celor care au participat la evenimente. Chiar daca, oficial, nimeni n-a incercat pana in prezent sa dovedeasca ca a fost vorba de un asasinat, marturii importante ale vremii arata ca ultimul episcop al Husilor a fost otravit din dispozitia guvernantilor de atunci ai tarii prin complicitatea Securitatii comuniste. In Romania au existat si alte cazuri asemanatoare, semnalate pe toata perioada regimului comunist, in care mai multe persoane au decedat subit in urma unor astfel de proceduri instrumentate de fosta Securitate la comanda liderilor regimului totalitar comunist.

 

            Cercetarile de la Husi vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER si institutiile muzeale colaboratoare (Muzeul National al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie si Stiintele Naturii Aiud, Muzeul de Istorie Turda), alcatuit din Gheorghe Petrov, Paul Scrobota, Gabriel Rustoiu si Horatiu Groza. Investigatiile se vor desfasura in conlucrare cu Parchetul Militar, care a fost sesizat de IICCMER in privinta acestui caz. Actiunea este sprijinita de Episcopia Husilor si se desfasoara in colaborare cu Televiziunea Romana, fiind sustinuta si de Muzeul Judetean Stefan cel Mare Vaslui.

 

* Relatii suplimentare se pot obtine la tel. 0721400396 (arheolog Gheorghe Petrov, expert IICCMER).

 

Ilustratie foto: Fig. 1-2 / Episcopul Grigorie Leu in timpul activitatii si dupa deces.

 

                                                                       *   *   *   *   *

 

Despre IICCMER. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc este o structura guvernamentala infiintata in 2005 si aflata in coordonarea Primului Ministru. Rolul sau rezida, inainte de toate, in gestionarea si analizarea din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare si a consecintelor sale. In al doilea rand, IICCMER sprijina crearea si implementarea unor instrumente educationale cu finalitate memoriala, contribuind astfel la articularea contextului in care valorile si drepturile fundamentale sa fie receptate de societatea noastra post-totalitara. Nu in ultimul rand, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva si publica documente referitoare la memoria exilului romane

0 comentarii1078 vizualizări24 septembrie 2018




rss 2.0
rss 2.0