Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Marti 18 Decembrie 2018 - 19226 vizitatori azi
O jumatate de veac de la infiintarea Regimentului 221 Mecanizat "NASAUD".

Anul 1968 este considerat de analistii militari straini si romani ca un an vital pentru insasi existenta blocului socialist in Europa si a organizatiei sale de forta, Tratatul de la Varsovia, infiintat in 1954, urmare si raspuns la Tratatul Atlanticului de Nord-N.A.T.O., infiintat in 1949. Incepand cu luna martie 1968, conducatorii tarilor loiale Moscovei: Ungaria, Polonia, Bulgaria si Republica Democrata Germania, facusera chemari pentru invadarea si aducerea pe "calea dreapta"a Romaniei si Cehoslovaciei. Presedintele URSS, Leonid Brejnev, in luna iunie declara in fata Comitetului Central al P.C.U.S. ca "regimul Ceausescu s-a grabit sa se disocieze de actiunea colectiva a partidelor fratesti. Conducerea Romaniei a depasit demult limita si joaca un rol dubios."

            Insa, nici conducerea Romaniei nu a stat in genunchi, acceptandu-si soarta. In consecinta, in scop preventiv s-a format un grup de criza, alcatuit din membrii marcanti ai Comitetului Central al P.C.R., condus de insusi presedintele tarii, Nicolae Ceausescu. Grupul pentru situatii de criza a adoptat urgent o serie de masuri militare si specifice serviciilor de informatii, pentru a pregati mijloacele de reactie la o eventuala interventie militara, incluzand atat actiuni organizatorice interne, cat si abordarea posibililor aliati, in speranta ca vor impiedica Moscova sa recurga la interventia armata pe teritoriul Romaniei. In acest scop s-au revazut si intarit relatiile cu China, o serie de state occidentale, dar si cu S.U.A. si Canada. S-au facut schimburi reciproce de delegatii, informandu-se de politica militara externa pentru prevenirea unei agresiuni prin surprindere.

            Trebuie scos in evidenta faptul ca pana la acea data, Romania a reusit incepand cu anul 1960 sa-si pregateasca singura cadrele armatei si serviciilor de informatii, iar conducerea superioara a armatei romane nu mai era loiala Moscovei. Din 1965 nu au mai fost trimisi ofiteri la Moscova si alte orase ale URSS pentru specializare la institutiile militare sovietice de invatamant superior. Desi Kremlinul mai avea o oarecare, influenta asupra armatei romane, nu putea exercita control asupra ei, iar acelasi lucru era valabil si pentru Departamentul Securitatii Statului.

            Romanii si Romania nu aveau precum alte state socialiste legaturi etnice sau motive de ordin emotional pentru a colabora cu Moscova, iar politica de "de rusificare" inceputa in 1960, coroborata cu problemele Basarabiei si Bucovinei si, de ce nu si a Tezaurului Romaniei, a dus la privarea K.G.B.-ului si G.R.U. de oportunitati importante de recrutare de agenti fideli. La acestea se adaugau cele 12 invazii ale rusilor asupra Tarilor Romane din secolele XVII-XIX.

Fortele armate romane erau deja independente in ceea ce priveste recrutarea, pregatirea si politica de cadre, precum si in privinta planificarii strategice si a desfasurarii de forte. In aprilie 1968, Bucurestiul, printr-o actiune indrazneata, a pus capat dependentei de echipamentele de lupta sovietice, care fusese declarate nu numai "incompatibile" cu pozitia militara independenta, ci chiar a interzis-o, deoarece "furnizorul exclusiv al tarii era din intamplare potentialul agresor". Astfel, achizitiile armatei romane s-au reorientat catre surse non-sovietice: Marea Britanie, Franta, Germania Federala, China si Iugoslavia.

Schimbarile din organizarea si strategia militara initiate in primavara anului 1968, au amplificat si mai mult aceasta diferenta. Trebuie evidentiate acum si eforturile conjugate pe plan politic si diplomatic ale conducerii tarii pentru a atrage de partea sa statele occidentale precum: SUA, RFG, Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia. Dar cea mai mare realizare in acest sens a constituit-o sprijinul direct declarat al Chinei, care prin vocea premierului ZHOU EN LAI sublinia faptul ca "Romania se confrunta cu pericolul unei interventii si agresiuni straine si ca poporul chinez este ferm hotarat sa sprijine lupta dreapta a poporului roman".

Grupul de criza roman a emis imediat ordine pentru infiintarea mai multor mari unitati pentru a beneficia de o rezistenta sustinuta in fata atacului posibil din partea URSS care erau un fel de hegemon in toate chestiunile militare ale Tratatului de la Varsovia. Dicta aproape totul. A inceput punerea in practica a ordinelor de mobilizare in caz de urgenta si s-au luat masuri pentru imbunatatirea vitezei de reactie a trupelor. S-au format noi unitati de vanatori de munte, au fost pregatite liniile de retragere catre munti. S-au luat masuri speciale pentru aparare in Dobrogea, zona cea mai expusa atacului sovietic de pe mare si uscat. De asemenea, Romania prin organelle specializate ale statului au pus bazele infiintarii unei forte militare interne separate-opt batalioane de securitate pentru organizarea unor rezistente in cadrul marilor orase si pentru combaterea fortelor de desant inamice. S-au pus bazele si s-au infiintat Garzile Patriotice-nucleul unei armate populare de gherila pentru timp indelungat de rezistenta in munti si anumite zone, stabilite prin planuri speciale.

Armata romana a inceput sa isi dispuna in formatie de lupta majoritatea fortelor si mijloacelor, astfel incat sa se poata apara impotriva unei ofensive venite din trei directii  in jurul granitelor sale: la est dinspre URSS, la vest dinspre Ungaria si la sud dinspre Bulgaria, tarile fratesti si aliate, atunci cu Uniunea Sovietica, foarte "buni executanti" ai ordinelor primate de la Moscova..

Avand la dispozitie un timp extrem de scurt, de doar cinci saptamani si o zi pentru implementarea acestor masuri, operatiunea s-a dovedit dificil de finalizat la termen. Cu toate acestea, la sfarsitul lunii august 1968, unitatile si personalul erau in miscare si nu mai erau "acolo unde ar fi trebuit sa fie" complicand si mai mult sarcina strategilor militari sovietici si ai Tratatului de la Varsovia.

Masuri de prevedere importante s-au luat in ceea ce priveste serviciile de informatii prin schimbarea tuturor codurilor de stat a cifrului, precum si punerea urgenta pe microfilm si mutarea arhivei in munti, unde a ramas ascunsa pana la sfarsitul lunii noiembrie 1968. A fost acordata prioritate maxima dosarelor de spionaj si de contraspionaj privind retelele cunoscute de agenti sovietici care intre timp si-au concentrat atentia pentru cunoasterea potentialului militar real al Romaniei.

Prin urgenta si seriozitatea cu care au fost puse in practica aceste masuri, importanti observatori occidentali au fost convinsi ca intentia Romaniei de a se impotrivi este sincera si foarte ferma. Acest lucru a capatat consistenta dupa invadarea Cehoslovaciei pe 21 august 1968, cand conducerea P.C.R. a hotarat sa se opuna interventiei militare si sa mobilizeze poporul in vederea apararii securitatii Romaniei, condamnand public invazia Cehoslovaciei. Romania era hotarata sa aduca aceasta pozitie si la "cunostinta ONU", ceea ce a si facut.

"Daca se ajunge la o confruntare militara, forta poate birui in cele din urma, dar nu se pune problema sa cedam si sa acceptam subjugarea tarii", declara Nicolae Ceausescu in sedinta Comitetului Executiv al P.C.R. in noaptea invaziei Cehoslovaciei. Ceausescu a recunoscut ca nu isi face vreo iluzie cu privire la reusita, datorita fortei potentialilor invadatori, dar sub nici o forma nu vom ceda fara lupta totala, suveranitatea tarii.

             In cateva zile, Romania s-a mobilizat cu mic cu mare pentru a se opune cu orice pret interventiei militare a U.R.S.S. Au fost mobilizati, in locuri precise, in circa 72 de ore peste 500.000 de barbati, dar si femei, fiecare primind arme, munitii si uniforme din depozitele militare, asa cum raporta tarii generalul-colonel Ion Ionita, ministrul Apararii Nationale, ceea ce i-a pus pe ganduri pe analistii militari si generalii sovietici.

In aceste conditii de nesiguranta si incertitudine pentru viitorul tarii, conducerea superioara de partid si de stat din acea vreme a facut un efort colosal prin infiintarea intr-un timp extrem de scurt a doua divizii mecanizate si una de tancuri, care alaturi de celelalte forte armate si elemente ale sistemului national de aparare sa faca fata cat mai bine unei eventuale invazii. De asemenea s-au luat masuri de infiintare a mai multor batalioane de vanatori de munte si alte unitati pe linie de protectie antichimica, servicii (logistica), transmisiuni, divizioane de artilerie, s.a.

Respectand prevederile doctrinei Tratatului de la Varsovia, Romania nu avea mari unitati ale armatei  in zonele cu frontiera comuna cu statele socialiste: Ungaria, Rusia, Bulgaria. Tocmai de aceea Divizia 81 Mecanizata cu Comandamentul in garnizoana Dej si-a dispus unitatile pentru a inchide in cooperare cu Divizia din Oradea, Poarta Somesului, directia de atac dinspre Ungaria frateasca, avand regimentele mecanizate in Zalau, Dej, si Bistrita, regimentul de tancuri in Baia Mare, artileria in Simleul Silvaniei.

Cealalta divizie mecanizata s-a infiintat avand Comandamentul in Braila, regimentele mecanizate in Focsani, Galati si Ramnicu-Sarat, regimentul de tancuri in Galati si artileria in Braila. Aceasta mare unitate in cooperare cu divizia existenta la Iasi inchidea granita de est dinspre URSS.

Divizia de tancuri infiintata la Bucuresti era destinata in principal actiunilor dinspre Bulgaria cu posibilitati de interventie si in Moldova, stiindu-se faptul ca in Ardeal era o divizie puternica de tancuri la Targu Mures. Acestea sunt in esenta caracteristicile situatiei politico-militare din anul 1968 si contextual international favorabil Romaniei, fapt ce a condus la anularea invaziei tarii noastre de catre Moscova si aliati.

Regimentul 221 Mecanizat cu sediul in garnizoana Bistrita s-a infiintat incepand cu data de 1 octombrie 1968 prin Ordinul Ministrului Apararii Nationale nr.M-61 din 28.08.1968. In anul 1991 a primit denumirea de Regimentul 221 Mecanizat "Nasaud", amintind tuturor de traditiile Regimentului 2 romanesc de granita din Nasaud. Regimentul nu avea traditii de lupta, fiind unitate nou infiintata. Cu toate acestea, intr-un timp relativ scurt a devenit unitate bine structurata a armatei romane, fiind primul regiment care a obtinut in anul 1984 titlul de "UNITATE DE FRUNTE" si l-a mentinut trei ani consecutiv, ceea ce nu a reusit niciun regiment mecanizat din Armata Romaniei.

Cazarma in care a functionat Regimentul 221 Mecanizat a fost preluata in mare graba de la Scoala Agricola Bistrita de catre vrednicul cazarmar originar din localitatea Liviu Rebreanu, capitanul Aurel Pop. Prin eforturi umane enorme, sacrificii si daruire, cazarma a devenit repede functionala, asigurandu-se conditii cat mai bune de instructie si cele necesare traiului zilnic al militarilor.

Corpul de cadre si trupa, precum si tehnica de lupta au afluit intr-o ordine desavarsita in principal din "Anexele" diviziilor din Oradea si Timisoara. Au fost mutate la cerere multe cadre nascute pe plaiurile Bistritei si Nasaudului, din toate zonele tarii si care au activat in aceasta unitate pana la pensionare. Acestea au primit locuinte in perioada 1969-1974 de la organele locale de partid si de stat ale orasului Bistrita, in cazarma au ramas cazati doar ofiterii, maistri militari, subofiterii primiti din promotie. Pana in 1978 s-a rezolvat problema locuintelor pentru toate cadrele militare si salariatilor civili.

Primul comandant, cel care a pus bazele unitatii a fost locotenent-colonelul Stefan Albu avand ca sef de stat major pe maiorul Gheorghe Ruta. Se impune sa amintim ca din prima garnitura de cadre se mai afla printre noi domnii , capitanul ing. Mircea Campenu-sef de atelier reparatii si intretinere tehnica, maiorul Marin Tritescu-veteran de razboi, la serviciul tehnic, capitanul Vasile Nacu-comandant de companie infanterie, capitanul Aurel Pop-seful cazarmarii, toti colonei in retragere, maistru militar Mihai Runcan si subofiterii: Ilie Bondris, Iacob Dorhoi, Ioan Ver, Grigore Somfelean. Ceilalti, multi la numar au trecut la cele vesnice sau s-au mutat dupa pensionare in alte garnizoane. La scurt timp, respectiv in luna noiembrie sau decembrie 1968, au venit in unitate, sergentul major Ioan Cordovan, locotenentul de transmisiuni Alexandru Iakab, capitanul Gheorghe Parghie, capitanul Stefan Bohus, locotenentul major Petre Relischi, plutonierul major Nicolae Flamand, sosind tot in aceasta perioada si tinerii ofiteri din promotia 1968 (numita de toti militarii ca "promotia Brejnev"), printre care: locotenentul Stefan Andreica, locotenentul Ioan Abrudan, locotenentul Dumitru Prodea, locotenentul Stefan Nistor, locotenentul Constantin Panait si altii.

In lunile ianuarie si februarie 1969, unitatea nou infiintata avea un nucleu bine conturat, fiind incadrat pana si cu fanfara militara. Ulterior unitatea a fost bine incadrata cu personal asa incat pe timpul cat a functionat, am putut numara dupa statele de incadrare la pace si razboi peste 450 de ofiteri, 45 de maistri militari si peste 300 de subofiteri.

Referitor la armamentul si tehnica de lupta din dotare putem afirma ca acestea s-au situat la nivelul cerintelor campului de lupta modern si raportat la posibilitatile economice ale tarii. Pe parcurs au fost inlocuite tipurile de tehnica invechite, cu tehnica noua, performanta ca de exemplu tancul T-34 cu tancul romanesc T.R.800, armament de artilerie de ultima generatie, autocamioanele S.R.132, autoturismele de teren M.462 s.a.

Regimentul, prin priceperea si daruirea cadrelor sale a obtinut constant rezultate foarte bune si bune la toate activitatile: aplicatii tactice cu si fara trageri de lupta, trageri cu armamentul de infanterie, artilerie si de pe tanc, exercitii de mobilizare, alarme, tabere de instructie la munte si la apa, inclusiv la lucrarile din economia nationala. Ne amintim cu emotie despre participarea cu oameni si tehnica adecvata la salvarea de vieti omenesti si bunuri materiale la inundatiile catastrofale din luna mai a anului 1970, dar si la toate fenomenele naturale pe tot parcursul existentei sale, dezapezire, stingerea incendiilor la padurile din zona, spargerea calotelor de gheata pe unele rauri, alunecari de teren si alte catastrofe naturale. Din pacate acestea s-au soldat cu moartea sergentului Octavian Popa, devenit Erou si avansat post-mortem la gradul de Sergent major.

Din ordinul conducerii tarii, Armata Romana a participat cu efective si tehnica la constructia marilor edificii ale vremii. Unitatea noastra a fost prezenta peste tot unde se puneau bazele statului roman modern, desi de tip comunist, dar in folosul omului. Astfel amintim pe scurt participarea la construirea:

  • Transfagarasanului;
  • Canalul Dunarea-Marea Neagra;
  • Casa Poporului;
  • Minele din Valea Jiului;
  • Termocentrala de la Turceni si hidrocentrala de la Portile de Fier 1 si 2;
  • Refacerea tarii dupa cutremurul devastator din 1977;
  • Munci agricole de vara si de toamna pana spre sfarsitul fiecarui an;
  • Munci industriale, lucrarile de irigatii.

Unitatea a pregatit , ca sarcina de instructie, an de an sute de militari pentru munca in economia nationala, asa numitele D.L.E.N., iar o perioada importanta si militari pentru paza obiectivelor speciale din aria de responsabilitate a Armatei a 4-a (Cluj-Napoca).

Regimentul 221 Mecanizat "Nasaud" a fost demn si onorabil, caci a lasat mostenire actualelor unitati din garnizoana o baza materiala de exceptie. A fost singura unitate din armata romana care avea poligoane de instructie si de trageri, sali de specialitate conform "Normativelor".

            Toate realizarile de succes al acestei unitati sunt meritele personalului care de-a lungul timpului si-a desfasurat activitatea in regiment. Bineanteles au fost si evenimente mai putin placute, din vina anumitor persoane sau din cauza serviciului militar, care s-au soldat cu morti si raniti. A sosit momentul sa trecem peste toate lucrurile neplacute, putine ca numar si sa ne amintim de tot ce a fost frumos, pozitiv si bine facut, sa ne regasim si in paginile acestei carti cu fruntea sus, ca intre camarazi care au contribuit fiecare dupa puteri si cunostinte la bunul mers al angrenajului urias, numit Regimentul 221 Mecanizat.

            In anul 2000 prin Ordinul nr.S/SMG-68/25.07.2000, unitatea se desfiinteaza. Aceasta decizie de transformare a Regimentului 221 Mecanizat in Centrul 221 I.D. cu schimbarile ulterioare s-a dovedit total neinspirata. Cel mai bun regiment din divizie, cu o baza materiala de invidiat, cu un corp de cadre foarte bine pregatit, asezat intr-o zona strategica mult mai favorabila pentru actiuni spre rasarit si cu posibilitati reale de actiune in toate directiile a fost desfiintat, preferandu-se infiintarea unei brigazi pe structura Regimentului 223 Mecanizat din Dej. Asa se face ca dupa putin timp, Brigada 81 Mecanizata de la Dej a fost mutata la Bistrita, acolo unde de fapt ii era locul. S-a preferat sa se cheltuiasca inutil sume prea mari de bani, multe cadre sa-si schimbe domiciliul, etc., pentru niste interese pe care nimeni nu le-a inteles la momentul respectiv.

Acum a sosit timpul ca in fosta noastra cazarma sa-si desfasoare activitatea Comandamentul Brigazii 81 Mecanizata "General Grigore Balan ", Batalionul 812 Infanterie, Batalionul 405 Logistic si subunitatile de brigada, utilizand in mod rational baza materiala mostenita, spatiile generoase de cazare, de pregatire si servire a mesei, atelierele de reparatii, parcurile auto.

            Ne bucuram, majoritatea ca militari in rezerva, ca ceea ce noi am realizat cu multa truda este utilizat cu intelepciune de cadrele actuale de la Brigada 81 Mecanizata "General Grigore Balan", marea unitate fanion a armatei romane.

            Asa cum am promis la aniversarea a 45 de ani de la infiintarea regimentului in ziua de 1 octombrie 2013, sub directa coordonare a colonelului (r.) dr. Vasile Tutula, istoric militar, colectivul format din colonelul (r.) Ioan Cordovan, colonelul (r.) Vasile Magerusan si colonelul (r.) Dorin Filip a adunat intr-un volum monografic istoria acestei unitati, atat cat ne-au permis puterile noastre, Legea nr.116/1996 privind arhivele, alte ordine si instructiuni in vigoare. Pe ultimii 30 de ani ne-am bizuit mai mult pe datele oferite de fostii comandanti de regimente, alti ofiteri, maistri militari si subofiteri care au lucrat ani buni in regiment.

            Multumim tuturor celor care ne-au pus la dispozitie informatii, materiale scrise, fotografii si alte documente.

            Multumim in modul cel mai sincer Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud, care a aprobat un proiect de 8.000 de lei, fonduri nerambursabile, pentru ca aceasta lucrare sa poata vedea lumina tiparului.

            Nu in ultimul rand trebuie sa apreciem efortul de memorie si delicatetea cu care cei cinci comandanti in viata ai regimentului, au tratat problematica complexa pe care au gestionat-o cat au putut de bine, din anii cat au avut onoarea sa comande aceasta unitate: general de brigada (r.) Paul-Remus Ghircoias, colonel (r.) Stefan Istrate, general de brigada (r.) Florian Caba, colonel (r.) Vasile Amariei, colonel (r.) Teodor Cotutiu.

Le multumim in modul cel mai respectuos, ca fosti camarazi, urandu-le multa sanatate, putere si indeplinirea idealurilor de mai bine, alaturi de cei dragi si apropiati.

Noi, autorii aducem de asemenea multumiri colonelului (r.) prof.dr. in Istorie Vasile St. Tutula, coordonatorul si redactorul acestui volum, cu care am colaborat si lucrat "Excelent", ajutandu-ne direct, si reciproc intre noi, pe baza unui plan concret de actiune. In acest scop, ne-am intalnit periodic in peste 20 de sedinte de lucru si coordonare.

Multumim tuturor cadrelor care ne-au scris propriile ganduri, amintiri, aprecieri si puncte de vedere, care intregesc si imbogatesc Monografia Regimentului 221 Mecanizat "NASAUD"-o carte de referinta pentru cultura traditiilor militare romanesti pe meleagurile Bistritei si Nasaudului, dar mai ales pentru cunoasterea si valorificarea lor in deceniile ce vor urma, spre linistea si pacea poporului roman, a tuturor cetatenilor indiferent de etnie, apararea ordinii constitutionale, a independentei si suveranitatii Romaniei, in noile conditii, ca membrii cu drepturi egale si depline in N.A.T.O. si Uniunea Europeana, pentru triumful progresului, stiintei, artei, culturii, a nivelului de trai si spiritual.


 

Autorii: Coloneii (r.) Ioan Cordovan si Vasile Magerusan

 

 

n.r.-  In ceas aniversar, capitolul Argument, din cartea R.221 Mc. 

0 comentarii1386 vizualizări04 octombrie 2018




rss 2.0
rss 2.0