Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Luni 18 Noiembrie 2019 - 5998 vizitatori azi
OMAGIU: "AM FOST UN VANATOR DE MUNTE." PLUTONIER MAJOR GHEORGHE MARGINEANU.

La data de 7 aprilie 2019 se implinesc 45 de ani de la moartea strabunicul meu, Gheorghe Margineanu,  acest articol scriindu-l ca un omagiu adus lui si pentru a-i face povestea cunoscuta de cat mai multa lume. 

Gheorghe Margineanu are o poveste foarte interesanta, plecand dintr-o familie numeroasa si saraca, a ajuns sa urmeze o cariera militara care l-a purtat prin multe locuri, participand la unele dintre cele mai crancene batalii ale celui de-al doilea razboi mondial, scapand nevatamat, totodata dand dovada de frumoase fapte de arme. Dupa razboi a reusit sa "supravietuiasca" valului mare de dislocari din Armata Romana, cand majoritatea militarilor care au luptat pe Frontul de Rasarit au fost persecutati de autoritatile noului regim instaurat. Cumva, a reusit sa isi ascunda trecutul, informatiile despre importantele decoratii primite in Est si activitatea sa modificandu-le, unele chestiuni fiind omise intentionat tocmai pentru a nu avea probleme. A fost si un impatimit al fotbalului si schiului, pe care le-a practicat cu drag atat cat sanatatea si varsta i-au permis. 

Ca o scurta biografie, Gheorghe I. Margineanu s-a nascut in ziua de 17 decembrie 1909 in Ludus, judetul Mures intr-o familie modesta de tarani. A urmat cursurile Scolii Primare din Ludus intre anii 1920-1924 si ale Gimnaziului de Baieti din aceeasi localitate intre 1925-1929. Pe timpul scolii a avut rezultate foarte bune la invatatura, avand doar calificative de "foarte bine" si "bine" la materiile studiate. Inca din timpul scolii avea note foarte bune la educatie fizica, aptitudini care il vor avantaja in viitoarea sa cariera militara. Datorita posibilitatilor materiale limitate, la 12 decembrie 1930, a plecat la Bucuresti, unde a lucrat ca si vanzator la cantina din Atelierele C.F.R. Bucuresti-Nord pana la 1 februarie 1931, cand se va inrola in armata.

De-a lungul carierei sale, si-a desfasurat serviciul militar in urmatoarele unitati: Regimentul 85 Infanterie Oradea, Batalionul 2 Vanatori de Munte Brasov, Batalionul 3 Vanatori de Munte Brasov, Batalionul 23 Vanatori de Munte Sighisoara, Regimentul 92 Infanterie Graniceresc Orastie, Batalionul 1 Vanatori de Munte Prundu Birgaului, Regimentul 288 Vanatori de Munte Bistrita, Regimentul 122 Mecanizata Turda si Batalionul 135 Disciplinar Bistrita. Pentru meritele sale, a fost decorat cu Medalia Centenarul Nasterii Regelui Carol I, Crucea Serviciul Credincios clasa a III-a, Virtutea Militara de razboi clasa a II-a cu spade, Crucea Serviciul Credincios clasa a II-a cu spade, Medalia Barbatie si Credinta clasa I cu spade, Medalia Serviciul Credincios clasa a II-a cu spade, Medalia Barbatie si Credinta clasa I (fara spade), Medalia Victoria Sovietica, Medalia Eliberarea de Sub Jugul Fascist, iar pentru 15 ani in cadrul fortelor armate ale R.P.R. a fost decorat cu Ordinul Meritul Militar Clasa a III-a.

A plecat pe Frontul de Est alaturi de Batalionul 23 Vanatori de Munte Sighisoara, odata cu intrarea Romaniei in razboi alaturi de armata germana la 22 iunie 1941. Intre 21-22 iunie 1941 si 17 ianuarie 1944 in gradul de Plutonier cu Batalionul 23 Vanatori de Munte in functia de sef al Biroului Adjutanturei-Registraturei si Mobilizarii, a luat parte cu unitatea incepand din comuna Marginea-Radauti si pana in Crimeea, Caucaz, trecand prin localitatile Melitopol, Nicolaev, Simferopol, Upa, Karasubazar, Taractasul Mic, Taractasul Mare pana la Marea de Azov. A luat parte la luptele: Pericop-Nicolaev-Marea de Azov-Karasubazar-Taractasul Mic-Upa, langa Sewastopol. De asemenea, de la 1 Noiembrie 1941 pana la 1 Noiembrie 1942 a comandat Grupa a 2-a de Aruncatoare calibru 81.4 mm, luand parte la luptele de la Capela, apoi la "Apararea de la Tschorgony" cat si la asediul Sevastopolului.

In 1941 sefii sai ierarhici superiori notau: "A luat parte la luptele dela Mihalcea, Camina pentru cucerirea Cernautiului 4-5 Iulie 1941, trecerea Nistrului si fortarea liniei de aparare "Stalin" 17-18 Iulie 1941 si batalia dela Nord de Marea de Azov "Timosewka" 22 Septembrie- 4 Octombrie 1941 unde a savarsit cu una grupa de mitraliere pe care a comandat-o in lupta, frumoase fapte de arme, avand bune rezultate in misiunile de foc incredintate. Pentru faptele sale meritorii si de arme deosebite dela Timosewka a fost decorat cu Virtutea Militara de razboiu clasa a 2-a, iar pentru luptele de la Nistru cu "Crucea Serviciului Credincios" clasa a 2-a. Nu a fost ranit. Se compoarta foarte bine in lupta si poate comanda in bune conditiuni nu numai o grupa de mitraliere, dar chiar un ploton." Pe Frontul de Vest, a luptat alaturi de Regimentul 92 Infanterie Graniceresc Orastie.

Intre 23 august 1944 si 8 februarie 1945 in gradul de Plutonier cu Administratia Companiei a 8-a Mitraliere in Regimentul 92 Infanterie a luat parte la luptele de la: Aiud, Decea, Poiana, Campia Turzii, Turda, Cluj, Mocirla, Bekescsaba, Tisalok si in Cehoslovacia pana in Muntii Tatra, de unde a fost inapoiat in zona interioara, imbolnavindu-se din cauza conditiilor grele de pe front. In luptele de la Buzita a fost decorat cu Medalia Barbatie si Credinta clasa I.

Dupa ce a revenit in tara, a cunoscut-o pe cea care i-a devenit si sotie, Elena Margineanu, o tanara croitoreasa din Orastie, urmand ca la 7 aprilie 1945 sa se casatoreasca.

Intre 1945 si 1947, se va muta din nou la Batalionul 23 Vanatori de Munte Sighisoara, mai apoi urmand sa fie transferat la Batalionul 1 Vanatori de Munte Prundu Birgaului, unde a lucrat 4 ani. In cadrul acestei unitati a indeplinit functia de ajutor al Biroului Informatii, grefier al Consiliului de Disciplina a Batalionului, subofiter cu cantina Batalionului, subofiter la Biroului Adjutanturei, comandant si adjutant al Pietii din Prundul Bargaului. In primavara anului 1950, Gheorghe Margineanu s-a stabilit cu sotia si cei 3 copii la Bistrita, intr-o casa modesta in zona centrala a orasului, ca urmare a mutarii unitatii aici.

A mai lucrat in Armata pana la 1 iulie 1963, cand a fost pensionat pe motive medicale de la Batalionul 135 Disciplinar Bistrita. Dupa trecerea sa in rezerva, fiind in varsta de doar 53 de ani si pentru a-si putea intretine familia, va lucra ca si casier la I.C.I.L. Bistrita, pana la moartea sa subita la data de 7 aprilie 1974.

In incheiere, as dori sa spun ca este foarte important sa ne cunoastem stramosii si eroii. Cei care au luptat pe front, chiar daca s-au intors cu bine acasa sau nu, nu trebuie uitati niciodata. Fara jertfa lor, Romania nu ar fi ceea ce este astazi.  Odihna vesnica!


Vlad-Adrian Pop, elev in clasa a X-a E la Colegiul National "Liviu Rebreanu" Bistrita



Informatii din "Memoriul Original al Plutonierului Major Gheorghe Margineanu" Fotografii din arhiva familiei

0 comentarii5775 vizualizări02 aprilie 2019




rss 2.0
rss 2.0