Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Luni 18 Noiembrie 2019 - 6562 vizitatori azi
75 de ani de la deportarea evreilor din B-N. Inaugurarea Memorialului Vietii. Marturii privind deportarea.

"Iata ca implinesc 75 de ani de la deportarea evreilor din Bistrita-Nasaud in lagarele mortii de la Auschwitz si Birkenau, un moment de trista amintire, o perioada in care omenia si normalitatea a fost inlocuita de genocid, ura si ignoranta. Este momentul in care reflectam la supliciul pe care evreii, batrani, femei, copii, l-au suportat, cazand victime politicilor rasiale, antisemite, discriminatorii si criminale. In judetul nostru, peste 6000 de evrei au fost supusi la umilinte in perioada holocaustului.

 

Monumentul "Memorialul vietii" ne va aduce aminte in fiecare zi cand vom trece pe langa el momentul in care istoria cazut prada urii si violentei, oferindu-ne posibilitatea de a ne bucura de faptul ca traim intr-o lume libera, mult mai sigura, in care putem coabita indiferent de rasa sau nationalitate.

Comemorarea de astazi nu poate da inapoi atrocitatile care au avut loc in atatea familii, dar aceasta poate servi ca o avertizare, poate servi ca un omagiu sau ca o lectie.

Asadar, azi comemoram speranta ca aceasta atrocitate a starnit si a trezit, oferind speranta de a trai intr-o lume pasnica, speranta ca nicio persoana nu poate fi din nou batjocorita, insultata, exclusa, amenintata, abuzata, distrusa.

Memorialul vietii ne va indemna sa ne reamintim cu piosenie de cei care au disparut. Speram ca asemenea evenimente tragice prin care a trecut poporul evreu sa nu mai aiba loc pentru nimeni si niciodata!"- Prefectul Ovidiu Victor Frent

 

"Oamenilor li s-a luat numele si au fost transformati in numere, in neoameni. Acum, oamenilor li s-a redat numele in "Memorialul Vietii". Numele le-a fost dat inapoi, a fost inscris.

Daca vrem ca istoria sa nu se repete, cel mai important lucru pe care trebuie sa il tinem minte este ca omul este om. Acesta este mesajul transmis de monument.

Daca vom privi omul ca om, avem toate sansele ca Holocaustul sa nu se repete."- Prim Rabinul Rafael Shaffer

 

 

"Marturii documentare privind deportarea evreilor de pe teritoriul actual al judetului Bistrita-Nasaud.

In urma cu trei sferturi de veac, in lunile mai si iunie ale anului 1944, a avut loc unul din cele mai tragice si rusinoase evenimente din istoria omenirii, ghetoizarea intregii populatii evreiesti de pe teritoriul Ungariei, inclusiv din cele 11 judete din N-V Transilvaniei cedate prin sentinta Dictatului de la Viena, din 30 august 1940 de catre Romania si deportarea la Auschiwitz si Bikernau.

Inca din toamna anului 1940, impotriva populatiei evreiesti din Ungaria au fost declansate primele masuri represive, care au continuat cu intensitate in perioada urmatoare. Astfel prin art 9 din Legea XV din 1941 era "interzisa casatoria intre neevrei si evrei,... evreii fiind socotiti persoanele care au cel putin 2 bunici membrii ai confesiunii israelite, precum si persoanele membre ale acestei confesiuni fara deosebire de origine."

Numerosii cetateni evrei din teritoriile romanesti cedate, sub diverse pretexte privind cetatenia ungara, au fost supusi unor masuri represive. Ei nu au fost expulzati in Romania, asa cum era normal, ci pe teritoriul Guvernamantului Poloniei, predati politiei germane SS si internati in lagarul de concentrare din localitatea Kamenetz-Podolsk, unde majoritatea au fost exterminati.

La 22 martie 1944, s-a format un nou guvern condus de Sztojay Dome, care inca de la numire arata ca pentru guvernul actual, chestiunea evreilor are un caracter urgent.

Legile Holocaustului adoptate intre 27 martie-28 august 1944, au totalizat 36 de Decrete-Legi si 37 Decrete sau Ordonante ministeriale cu efecte directe in teritoriul N-V al Transilvania, printre care Decretul-lege 1240/1944 al Consiliului de Ministri Regal Ungar cu privire la chestiunea stabilirii semnului distictiv pentru evrei,potrivit acestuia "fiecare persoana care a implinit varsta de 6 ani - fara deosebire de sex - este obligata sa poarte in afara casei, pe partea superioara a imbracamintei, in stanga si la vedere o stea de culoare galbena, in format de 10X10 cm confectionata din materiale, precum stofa, matase sau catifea."

Decretul care a avut urmari si consecinte fatale a fost Decretul-Lege nr. 1610/1944 cu privire la reglementarea anumitor chestiuni in legatura cu locurile de casa si cu locuintele evreilor. Practic, prin continut si prin punerea in practica a insemnat, in fapt sentinta generala de condamnare la moarte a tuturor evreilor din acest teritoriu. Documentul fost completat de Ordonanta Ministerului de Interne nr. 6163 din 1944, care prevedea ca evreii fara considerare de sex si varsta vor fi transportati in lagarele de concentrare.

Aceste prevederi au fost aplicate si la nivelul teritoriului judetului Bistrita-Nasaud. Astfel la 28 aprilie 1944, autoritatiile locale: Szomlenschi Lazslo, subprefectul judetului, Kuales Norbert, primarul orasului, Pastohi Ernest, comandantul Legiunii de Jandarmi, impreuna cu prefectul judetului, Bethlen Bela, au fixat lagarul de concentrare pe terenul fermei agricole "Stamboli", la 3 km. de Bistrita.

In baza Ordonantei, primarul Bistritei a cerut imperativ presedintelui comunitatii evreiesti sa intocmeasca lista tuturor evreilor din oras cu nume, prenume, domiciliu, desi in aceiasi zi ii asigurase pe reprezentantii comunitatii ca nu exista niciun plan privind deportarea si ameninta chiar cu trimiterea in fata Curtii Martiale a persoanelor presupuse ca lansatoare de zvonuri.

Imediat, seful politiei orasului Bistrita, a emis Ordinul 9211/1944, prin care se punea in vedere tuturor evreilor ca incepand cu data de 2 mai sa nu paraseasca locuinta si sa-si pregateasca un bagaj de maxim 50 kg. Ordinul a fost facut cunoscut abia in dimineata zilei de 3 mai, imediat echipe paramilitare au descins la locuintele tuturor evreilor, pe care i-au scos in strada, unii neapucand sa-si ia nici cele mai elementare lucruri.

Au fost internati in lagar un numar de 6300 de evrei, din cei 6800 aflati in judet, inghesuiti in cele cateva baraci, in cotetele de porci, iar cei mai multi, sub cerul liber.

Nu exista o fantana pentru apa, nu exista o sursa de tratare a bolnavilor sau de pregatit hrana, nu existau conditii elementare de igiena. Apa era transportata cu o cisterna, in cantitati insuficiente, astfel ca nevoia de apa si hrana s-a transformat intr-o hipnoza. Din cauza conditiilor inumane au murit 300 de persoane.

Paza si ordinea in lagar au fost exercitate de catre Debreczenyi Miklos, seful politiei, avand ca adjuncti pe Smolka Heinrich si Orendi Gustav, agenti SS, care au maltratat fizic si moral populatia internata in lagar prin batai, injurii si diferite interdictii.

Pentru amplificarea terorii a fost trimisa o trupa de jandarmi de la Tg Mures, care a inceput cercetarea si maltratarea oamenilor in regim de detentie. Victimele erau cercetate, dezbracate pana la piele, batute cu bastonul de cauciuc, au fost aplicate tratamente inumane, inimaginabile pentru o minte normala, unii s-au sinucis din cauza terorii, asa cum a fost cazul doctorului Raezner.

In baza Ordinului 10597/RLN/10 mai 1944, Comandantul Corpului IX al armatei maghiare cu sediul la Cluj, la data de 1 iunie, a inceput deportarea populatiei evreiesti din judet la Auschiwitz si Bikernau, care s-a incheiat la 4 iunie. Asupra felului in care factorii de opresiune s-au comportat, aflam din rechizitoriul depus in procesul criminalilor de razboi desfasurat la Cluj-Napoca, dupa incheierea Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

"La iesire, evrei au fost dezbracati la piele, barbatii la dreapta, femeile la stanga in fata portii ghetoului si perchizitionati de catre detectivi, jandarmi si nyilasistii din Bistrita. Femeile au fost perchizitionate nu numai la haine, dar si la toate cavitatile corpului. Cu aceasta ocazie s-au confiscat toate lucrurile, afara de un rand de haine, 2 randuri de lenjerie de corp, 2 batiste, o patura, ½ kg de paine de persoana si o galeata de apa de vagon. Vagoanele au fost inchise cu lacate si ferecate cu sarma ghimpata. Trenurile au fost pazite pana in orasul Kosice de catre armata ungara, iar de acolo paza a fost preluata de catre Gestapo, pana la Auschiwitz."

Din cei aproximativ 150000 de evrei deportati din N-V Transilvania au supravietuit doar 27455, adica 16,80%.

Si fiindca reprezint institutia Arhivelor, iar importanta arhivelor ca marturii ale ororilor a fost recunoscuta inca din timpul Holocaustului, cand in Ghetoul din Varsovia, un grup care includea numerosi scriitori, savanti si oameni obisnuiti, condus de istoricul Emanuel Ringelblum, a inceput sa conserve documente, articole si cercetari ale comunitatii evreiesti, voi prezenta cateva documente aflate in fondurile gestionate de institutia noastra, marturii ale Holocaustului, deoarece grija manifestata pentru a conserva aceste urme ale istoriei arata nu numai gradul de civilizatie si cultura ale unui popor, dar si profunzimea memoriei colective, iar prin Declaratia Universala privind Arhivele, adoptata de catre UNESCO in 2011, s-a recunoscut "rolul unic al acestora pentru edificarea memoriei individuale si colective, pentru intelegerea trecutului si documentarea prezentului, cu scopul de a indruma actiunile viitoare."

La Bistrita conservam marturii ale suferintelor populatiei evreiesti din timpul Holocaustului, in fondurile Primariei orasului Nasaud si Bistrita unde se pastreaza listele cu evreii intocmite de autoritatile horthyste, in perioada 1941-1944, exista listele-bilant intocmite de autoritatile romane dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial cu populatia evreiasca si roma deportata sau ucisa la Auschiwitz si Bikernau, dar cele mai cutremuratoare marturii sunt declaratiile date de supravietuitori in dosarele privind mortile prezumate, pastrate in fondurile Judecatoriei Bistrita si Beclean. Si permiteti-mi sa dau citire a doua astfel de marturi:

"Subsemnata Haimann Miriam... declar urmatoarele:

Pe la sfarsitul lunii mai 1944, impreuna cu toti evreii am fost ridicata si internata in ghetou, de unde am fost deportata in lagarele germane din Auschiwitz. Aici am ajuns la 8 iunie 1944, unde am fost repatriata impreuna cu alte femei intr-un bloc, unde locuiam. Aici am stat impreuna cu numita Rosenthal Berta, casatorita Pollatsek, care imbolnavindu-se a fost transportata in stare muribunda dupa obiceiul din Auschwitz in crematoriul spre a fi gazata. Precizez ca imi aduc aminte ca aceasta s-a intamplat cu numita in ziua de 18 iulie 1944. Mentionez, totodata ca aveam cunostinta sigura, ca acei transportati in crematoriu nu s-au mai intors niciodata, asa ca pot sa afirm ca si numita a fost gazata sigur in asa fel."

A doua declaratie este data de Lowinger Magdalena, la data de 20 aprilie 1947 - "in anul 1944 unchiul meu Hirsch Samoila cu domiciliul in comuna Spermezeu, jud. Somes a fost deportat de catre autoritatile fasciste maghiare din ghetoul Dej in lagarul de exterminare Auschwitz, acolo a fost repatriat intre cei capabili de munca.

Ultima stire o am despre dansul ca a fost selectionat pentru exterminare la data de 15 august 1944, unde a fost ridicat din lagarul de munca si gazat.

Aceasta declaratie o sustin si semnez propriu."

Inchei prin a spune ca bilatul pierderilor de vieti omenesti din randul populatiei evreiesti sub ocupatia Ungariei ramane inscris ca unul dintre acele tragice evenimente din istorie. Amploarea si distrugerea unei colectivitati umane si etnice, pe baza politicii si ideologiei rasiale nu-si au echivalent, in oricare din secolele precedente si ar trebui ca promovarea respectului fata de valorile celuilalt, a tolerantei si voluntariatului sa reprezinte principii esentiale pentru noi toti."- Sef serviciu Arhivele Nationale Bistrita-Nasaud dr. Cornelia VLASIN

 

Institutia Prefectului Bistrita-Nasaud·Marti, 4 iunie 2019

0 comentarii3283 vizualizări04 iunie 2019




rss 2.0
rss 2.0