Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Joi 14 Noiembrie 2019 - 5820 vizitatori azi
100 ANI DE LA INFIINTAREA SOCIETATII MORMINTELE EROILOR CAZUTI IN RAZBOI.

 Primul Razboi Mondial a desenat o noua harta politica a batranului continent, care corespundea mai bine decat in trecut repartizarii nationalitatilor si revendicarilor identitare ale popoarelor, in acelasi timp, in Europa au fost profund zdruncinate structurile economice, sociale, politice, institutionale, pe care razboiul le provocase sau le accelerase. Complexitatea problemelor, dar mai ales interesele si revendicarile Marilor Puteri au provocat dispute aprige, "cei patru" infruntandu-se pentru obtinerea de avantaje teritoriale, despagubiri de razboi, hegemonie ori impunerea unor puncte de vedere si solutii.

 Razboiul a lasat in urma o societate ruinata pe plan material, zdruncinata pe plan politic si pe plan moral; toate valorile traditionale au fost puse sub semnul intrebarii de uriasul masacru si imensele cheltuieli materiale.

 La toate acestea si la altele, cum ar fi problema invalizilor de razboi, a urmasilor celor morti sau disparuti, a vaduvelor si orfanilor de razboi si a eroilor, statele beligerante au trebuit sa gaseasca rezolvari.

   In semn de recunostinta pentru sacrificiul suprem al ostasilor cazuti la datorie in timpul Marelui Razboi, Tratatul de la Versailles, semnat de fostele tari beligerante, in 1919, prevedea, printre altele, obligativitatea intretinerii mormintelor ostasilor ingropati pe teritoriile statelor respective, precum si a operelor comemorative de razboi dedicate acestora. In Romania, care a pierdut in aceasta conflagratie aproape un milion de militari si civili, prevederile Tratatului s-au concretizat prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, care a stabilit ca Ziua Eroilor sa fie sarbatorita cu prilejul Zilei Inaltarii Domnului Iisus Hristos, data decretata sarbatoare nationala a poporului roman. Tara noastra a devenit, astfel, primul stat care i-a asimilat pe eroii straini celor nationali. La 4 mai 1920, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, pentru prima data, ca Ziua Eroilor sa fie celebrata la praznicul Inaltarii Domnului. Ziua Eroilor trezeste astfel, in mod firesc, in constiinta tuturor romanilor, emotia profundei recunostinte fata de toti fiii poporului nostru care s-au ridicat, de-a lungul veacurilor prin jertfa vietii lor, la inaltimea supremei generozitati a pretuirii datoriei fata de semeni si fata de patrie, mai presus decat insasi pretuirea propriei existente pe pamant.

 Un rol important in omagierea Eroilor cazuti la datorie l-a avut Societatea "Mormintele Eroilor Cazuti in Razboi" care a fost infiintata la 12 septembrie 1919, prin semnarea de catre regele Ferdinand I a Inaltului Decret-Lege Nr. 4106, decret prin care a fost adoptat si statutul societatii.

 Societatea a functionat sub "inaltul patronaj" al reginei Maria, iar Comitetul sau Central era compus din: regina Maria — presedinta de onoare; cinci doamne ale caror soti erau generali si care cazusera in razboi sau savarsise acte de bravura; I.P.S. Mitropolitul Primat — in calitate de presedinte activ; ministrii de la Razboi, Interne, Culte, Lucrari Publice, Munca si Ocrotiri Sociale; seful Statului Major al Armatei; comandantul Corpului Jandarmeriei Rurale; comandantul Corpului Granicerilor; secretarul general al Ministerului de Razboi; Un profesor universitar ales de colegii sai.

 Reglementata, asadar, prin Statut si intarita prin Legea "Pentru cinstirea memoriei eroilor cazuti", din 24 august 1920, societatea a functionat pana in 1948, sub diferite titulaturi: Societatea "Cultul Eroilor" — din 2 iunie 1927; Asezamantul National "Regina Maria" pentru Cultul Eroilor — din 1 august 1940; Asezamantul Cultul Eroilor — dupa 30 decembrie 1947. In urma Decretului nr. 48 al Marii Adunari Nationale, din 29 mai 1948, si a deciziei Consiliului de Ministri nr. 297 din 8 iunie 1948, asezamantul a fost desfiintat iar intregul sau patrimoniu a fost trecut la Ministerul Apararii Nationale. Muzeul Militar National a primit arhiva societatii  si atributiile pentru continuarea operei "Cultului Eroilor". Astfel  s-a creat Serviciul Operelor Comemorative Militare de Razboi, la 1 septembrie 1951,  serviciu care a functionat pana la 19 iulie 1952, cand, prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 984, a fost desfiintat, cu specificarea ca: "cimitirele eroilor ostasi romani, precum si cimitirele eroilor ostasi ai armatei sovietice cazuti in razboiul antifascist" si aflate "pe teritoriul Republicii Populare Romane" sa fie "ingrijite si administrate de catre comitetele executive ale sfaturilor populare sau orasenesti, in raza carora se gasesc".

 
 In timpul de 29 de ani de functionare, societatea reusise sa realizeze: 118 cimitire definitive, 84 de cripte, 13 mausolee, 508 troite, identificarea si amenajarea a 529.713 morminte, din care 72.870 in strainatate. Dupa Revolutia din Decembrie 1989, reinvierea Societatii "Cultul Eroilor" s-a realizat in 1991, prin initiativa Comitetului National pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirelor Eroilor, alcatuit dintr-un grup de ofiteri in rezerva si retragere. Astfel, prin Hotararea nr. 664/19 noiembrie 1991, Judecatoria Sectorului 1 din Bucuresti decidea "calitatea de persoana juridica" a Asociatiei Nationale "Cultul Eroilor" si preluarea de catre aceasta a obiectivelor fostului Asezamant National pentru "Cultul Eroilor", desfiintat in 1948.
Noua denumire de Asociatia Nationala Cultul Eroilor "Regina Maria" a fost stabilita prin Statutul din 2013, aprobat cu dosarul nr. 20496/299/2013, din ziua de 20 mai 2013, de catre Judecatoria Sector 1, Bucuresti. Documentul precizeaza ca Asociatia "functioneaza sub patronajul de onoare al Ministerului Apararii Nationale si al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane si colaboreaza cu Oficiul National pentru Cultul Eroilor (infiintat in 2004), cu institutiile din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, din invatamant, cultura si culte, precum si cu organizatii, asociatii, fundatii si institutii care au preocupari similare"

  In scopul identificarii, restaurarii si ingrijirii operelor comemorative de razboi, ridicate pe teritoriul judetului Bistrita-Nasaud, la 20 decembrie 1991, in cadrul filialei judetene a Asociatiei Nationale a Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere "General Grigore Balan" Bistrita-Nasaud, s-a ales primul Comitet judetean pentru Restaurarea si Ingrijirea Monumentelor si Cimitirele Eroilor.

  Dupa Unire, transilvanenii au urmarit legiferarile de la Bucuresti in ceea ce priveste eroii. Eroii celorlalti sunt acum si eroii Romaniei. Tiparul eroului are in vedere personaje sacrificate intereselor nationale, scopurilor Romaniei in razboi. Daca in alte spatii ce fusesera supuse razboiului, eroul este artizanul victoriei, ale liberarii etc., ceea ce conteaza in Romania este unificarea nationala, posibila ca urmare a razboiului. De aceea, cei aflati sub arme, mai mult sau mai putin distinsi prin fapte marete, devin eroi ai intregirii. Recunoasterea ultima, in aceasta cheie a raportului individului cu scopul razboiului, transpare chiar din Rezolutia Unirii, actul suprem al indeplinirii telului razboiului. Punctul VIII al acesteia este dedicat eroilor frontului: "Adunarea Nationala cu smerenie se inchina memoriei acelor bravi romani, care in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea si unitatea natiunii romane". Cum implinirea dezideratului "intregirii" obtine prim-planul, eroizarea, cu aceasta ocazie, vizeaza pe toti cei ce sunt considerati a fi luptat pentru atingerea acestuia, cu sau fara finalizarea dorita, adica extinzand conditia de erou si asupra celor care au luptat in alte razboaie sau revolte, de-a lungul secolelor. Eroii cei multi ai Primului Razboi Mondial sunt pusi langa toti eroii neamului, din toate timpurile, care au suferit si si-au jertfit viata pentru existenta neamului romanesc, langa Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Horea, Closca si Crisan, Avram Iancu, Regele Carol I s.a.

  In anul 1920, Arhidieceza greco-catolica romana de Alba-Iulia si Fagaras a anuntat in Transilvania, printr-o circulara, proxima infiintare a Societatii "Mormintele eroilor cazuti in razboi": "Pentru cautarea si grija acestor morminte scumpe fiecarui roman, s-a infiintat sub inaltul patronat al Majestatii Sale Regina noastra Maria "Societatea: Mormintele eroilor cazuti in razboiu" cu nobilul scop de a conserva, infrumuseta si eterniza prin impozante monumente si gingase ingrijiri aceste morminte, spre care scop se cere sprijinul si obolul tuturor."

 Prin eroi se inteleg si aici cei cazuti pe diferite campuri de lupta, iar acestora urmeaza sa li se ridice monumente. Monumente inchinate eroilor din Primul Razboi Mondial ridicate peste tot in Transilvania  fac trimitere la eroismul celor cazuti pe campurile de lupta. Nu s-a putut face distinctia intre cei care au luptat in Armata romana si alte armate. Pentru ardeleanul care si-a pierdut pe cineva din familie, o ruda, un consatean, s-au cunoscut si pentru comunitate, acesta era un erou. In afara Transilvaniei, monumentele nu fac distinctia intre versantii Carpatilor, singurul lucru care conteaza fiind implinirea scopului razboiului. Arcul de Triumf, ridicat in 1922, poarta inscriptia "glorie celor ce prin lumina mintii si puterea sufletului au pregatit unitatea nationala". Monumentul "Leul" din Bucuresti, dezvelit in 1926, puncteaza: "Spuneti generatiilor viitoare, ca noi am facut suprema jertfa, pe campurile de batalie pentru intregirea neamului!". La fel, la Monumentul eroului necunoscut: "Aici doarme fericit intru Domnul Ostasul Necunoscut, savarsit din viata in jertfa pentru unitatea neamului romanesc. Pe oasele lui odihneste pamantul Romaniei Intregite. 1916-1918".

  Pe acest fond, eroizarea a capatat o nuanta paradoxala: pe de-o parte, pozitia oficiala a parut a fi foarte indulgenta cu toti beligerantii, lasand usa deschisa si noilor cetateni ai Romaniei ce luptasera impotriva viitoarei lor patrii, pe de alta parte erau opinii care sustineau atribuirea etichetei de erou, doar celor care au luptat de partea Antantei, a invingatorilor, pentru "intregire". Totusi, regula tinde sa devina uneori discreta, nemaicontand de partea cui au luptat eroii. Exista un fel de cod al tacerii fata de romanii din armata austro-ungara, care nici nu au dezertat, nici nu s-au revoltat impotriva propriei conduceri. Aceasta raportare s-a pastrat si continua chiar si in ziua de azi.

 Ramane noua si generatiilor viitoare, uneori tributari a unei istorii selective, obligatia sa-i asezam pe toti romanii in randul eroilor neamului, chiar daca unii, fara vointa lor, au luptat in armate potrivnice romanilor. Trebuie sa intelegem ca in Transilvania romanii si-au lasat  familia si avutia si au plecat in suflet cu speranta ca vor trai intr-o Romanie Mare. Multi dintre acestia, atunci cand Romania le-a cerut, si-au dat viata pentru infaptuirea Marii Uniri.

  Comemorarea eroilor in perioada interbelica  era sarbatorita cu mult fast si cel care simtea romaneste depunea o floare la mormantul eroilor, la troitele de la raspantia drumurilor, cat si la monumente. Absolut toata suflarea romaneasca sarbatorea.  Probabil comunitatea romaneasca se simtea obligata si in acelasi timp fericita ca poate sarbatori aceste zile. Serbarea eroilor era intotdeauna intrerupta de un moment in care sufletele celor de fata se identifica cu fiecare erou, caru-ia ii datoram acest pamant, libertatea si unitatea noastra de azi. "Mort pentru Patrie", era raspunsul asistentei dupa fiecare nume de erou, citit cu voce tare.

 Nu se poate inchipui o mai mare maretie a sufletului omenesc ca intelesul cuprins in acest raspuns, in cele trei cuvinte, "Mort pentru Patrie". Rostirea lor ne arata, mai mult decat orisicare carte de istorie, toate idealurile poporului roman de-a lungul zbuciumatei sale existente pe aceste meleaguri.

 In sedinta consistoriala tinuta in Blaj la 8 mai 1920, Arhidieceza greco-catolica romana de Alba-Iulia si Fagaras a dispus ca "serbarea Eroilor sa se anunte inca din Dumineca precedenta poporului, cu provocarea de a se prezenta in numar complet si in mod sarbatoresc la Sf. Liturghie; asemenea vor fi de fata si scolarii dela toate scolile de ori ce categorie.

  Preotul in predica dela Sf. Liturghie ori la servirea "Parastasului" va vorbi despre cultul eroilor, cari s-au jertfit pentru patrie si binele obstesc. Parastasul se va oficia in biserica dupa Sf. Liturghie, iar unde sunt inmormantati eroii in cemiteriu, respectiv la mormantul lor, mergand poporul la procesiuni pana acolo.

  Este de dorit, ca in fiecare scoala sa se aseze cu deosebita solemnitate un tablou lucrat de elevii scoalelor cu numele tuturor mortilor in razboiu din comuna, tot asa si in biserica, sau sa fie sapate numele lor pe placa de piatra ori marmura spre a se da dovada, ca in Romania intregita se cinsteste dupa regulele celei mai inalte recunostinte  memoria si faptele tuturor cetatenilor, cazuti la postul de onoare.

 Caracterul serbarii sa fie patriotic fara a jigni insa sentimentele populatiunei neromanesti."

 Societatea "Cultul Eroilor", a emis "Program si directive pentru sarbatorirea Zilei Eroilor, Inaltarea Domnului - 9 mai 1929", zi care trebuie sa patrunda in constiinta intregului romanism, ca fiind cea mai desavarsita a sufletului nostru national. Prin acest program s-a indemnat la unitatea tuturor romanilor, indiferent de nationalitate, etnie si confesiune si comemorarea tuturor celor cazuti pe campul de lupa, fara a face diferenta intre eroii nationali si cei care au luptat in armatele inamice. 

"Sunt sarbatoriti prin aceasta zi, toti eroii neamului romanesc din vremuri strabune si pana in timpul nostru, precum si toti eroii cazuti pe teritoriul statului nostru, fara deosebire de nationalitate sau confesiune….

 Populatiunea de confesiune sau nationalitate deosebita nu trebuie sa vada in aceasta sarbatoare mareata o manifestare de sovinism romanesc, ci mai mult, un prilej de apropiere intre cetatenii romani pentru consolidarea Statului, precum si o dovada a nazuintelor spirituale si umanitare ale poporului roman…

 Va fi glorificat pentru virtutile mari, pe cari le-a avut dintotdeauna, fara a micsora nimic din calitatile pe cari le-au avut neamurile, cu cari noi am fost in lupta, fapt care le da dreptul la consideratia noastra."

In garnizoana Bistrita, incepand cu 1921 pana 1923, ceremonialurile dedicate eroilor s-au desfasurat cu ocazia sarbatoririi patronului spiritual al Regimentului 84 Infanterie, "Sfintii Petru si Pavel", in cazarma regimentului, prin cuvantarile comandantului si confesorului regimentului, care au vorbit despre eroii din campania de pe Tisa, citindu-i in fata trupei.

 Pe 17 mai 1924, s-a celebrat eroul necunoscut la cimitirul militar, prin serviciul religios si  cuvantarea comandantului, cu participarea ofiterilor delegati la serviciul divin din biserici.

  Incepand cu anul 1926, ceremonialele s-au tinut in oras si cimitirul eroilor.

  In anii urmatori ceremonialul a devenit unul mai amplu prin numarul participantilor.

 Ziua Eroilor din anul 1928, s-a sarbatorit in Bistrita cu toata maretia cuvenita celor care si-au jertfit viata pentru infaptuirea idealului nostru national, intregirea Romaniei Mari. In Piata "Regele Ferdinand" s-au adunat trupele Regimentului 84 Infanterie, Batalionului 8 Vanatori de Munte, Divizionului 4 Tunuri Munte, cu Drapelele de lupta, muzicile militare si o compania de jandarmi. In multimea adunata se aflau invalizii si vaduvele de razboi, urmasii celor cazuti pe campurile de lupta si elevii tuturor scolilor din oras. In tribuna instalata au luat loc oficialitatile locale, reprezentantii Reuniunilor "Femeilor Romane", "Meseriasilor", "Plugarilor".

 Procesiunea spre Cimitirul Eroilor a fost impozanta si pioasa, cum rar le-a fost dat bistritenilor sa vada. In fruntea procesiunii mergea clerul din toate confesiunile, urmat de autoritatile locale si de o nesfarsita coloana de militari si elevi. Muzica militara, pe tot parcursul, a intonat imnuri religioase si marsul "Eroului Necunoscut".

 De-a lungul Carpatilor, pe vale Oltului, a Jiului si a Siretului, sunt o multime de morminte date uitarii; numai cate o cruce de lemn sau o piatra ne mai aminteste locul unde au cazut si unde se odihnesc eroii cunoscuti sau necunoscuti ai poporului roman. Asa e si pe meleagurile straine, sute de astfel de morminte, cu  simpla inscriptie "Aici odihneste un soldat roman necunoscut" sau "Aici odihnesc prizonieri romani", ne amintesc de jertfa lor pentru alte imperii sau pentru Romania. Dar cel putin stim ca am trecut pe langa un mormant de erou.

Dar, sunt morminte ale strabunicilor, bunicilor si parintilor nostri, lasate in paragina si nimic nu ne mai aminteste despre jertfa de sange a  cestor eroi cunoscuti sau necunoscuti, ca cei care trec pe langa ele sa se opreasca, sa se inchine si sa rosteasca un "Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!".

 Eroi, care prin faptele lor au ajuns nepieritori, sa nu zaca in negura uitarii, suntem datori noi, urmasii, sa inchinam memoriei acestora o zi pe an, zi in care sa le aducem prinosul nostru de recunostinta.

 

            Prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale Cultul Eroilor "Regina Maria",

filiala jud. Bistrita-Nasaud "Colonel Liviu Rusu", 

         col. (r.) Gheorghe TANCO

0 comentarii1547 vizualizări15 septembrie 2019




rss 2.0
rss 2.0