Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Marti 31 Martie 2020 - 5008 vizitatori azi
ALEXANDRU IOAN CUZA, UNA DIN CELE MAI COMPLEXE PERSONALITATI ISTORICE.

S-a scris mult despre Alexandru Ioan Cuza, atat ca persoana politica, dar mai ales ca persoana privata. Uneori contemporanii sai nu au tinut cont de marile lui fapte intemeietoare, aruncand asupra sa umbre preluate din viata privata. A fost Domnul laudat de unii, criticat de altii, dar gesturile si deciziile sale majore nu au putut fi ignorate. Istoria este singura care a judecat cu egala masura viata si opera acestui Om al timpului sau. Cu atat mai mult a aceluia care a acceptat sa preia functia suprema in stat in numele unor idealuri, animat de sentimentul patriotic mai presus de orice interes personal. Si acre nu a fost pregatit pentru misiunea ce o avea sa o aiba, dar a stiut sa onoreze demnitatea publica pe care natiunea i-a incredintat-o.

 A ramas in posteritate incununat de faima unui ctitor dotat cu o forta coplesitoare, specifica oamenilor inceputurilor de drum nou.

Mari personalitati ale vremii care l-au cunoscut din proximitatea functiei i-au apreciat inteligenta vie, hotararea si spiritul practic, individualitatea puternica si originalitatea conduitei, modestia, bunul simt sinceritatea si taria de caracter.

Alexandru Ioan Cuza a beneficiat de marea iubire si de respectul omului de rand, atat in timpul domniei sale, cat si mai tarziu, in exil. Toate calitatile si realizarile sale au fost raspandite simbolic, din pacate, abia la moartea sa, cand oameni din toate colturile tarii au venit, pentru un ultim bun-ramas.

Asa cum am mai aratat, Cuza nu a fost pregatit si nici educat in mod special, pentru a ocupa functii inalte in stat, dar le-a onorat atunci cand destinul i le-a incredintat. Dusmanii sai redutabili au fost tocmai cei ce si-au dorit sansa sa si nu au avut-o. Pe Cuza l-a inaltat atat vremea sa, pentru care a inteles ca trebuie sa lupte si sa le implineasca. Asa a fost el, Domn din mila lui Dumnezeu si din vointa nationala.

Pozitia pe care tara l-a ales si inaltat nu i-a adus liniste si impliniri. Luptele politice interne si jocurile de interese personale ale adversarilor sai au erodat puternic forta demersului sau innoitor. El trebuia sa realizeze reforme care priveau progresul tarii, dar cale de urmat era plina de obstacole ridicate de interese meschine, egoism si resentimente.  

Toata lupta politica generata de adversari Domnului avea sa duca spre un deznodamant asteptat de unii si chiar urmarit de altii, insa spre regretul unui popor intreg: abdicarea. Speculatii si presupuneri despre noaptea de 10/11 februarie 1966 au fost si probabil vor continua. Domnul a fost pus in fata unor acuzatii grave, printre ele cantarind foarte mult aceea ca intentiona sa instituie o domnie ereditara.

Istoricii au prezentat actul abdicarii in moduri si din unghiuri diferite, iar unii au mers pana intra-colo incat au vrut sa stearga numele lui Cuza din istorie, negand semnificatia zilei de 24 ianuarie 1959.

Dand din nou dovada de un simt politic remarcabil, dupa abdicarea fortata,  Alexandru Ioan Cuza, a cerut sa plece din tara cat mai repede, constient ca prezenta sa ar fi periclitat pacea care era atat de necesara pentru stabilitatea noilor institutii abia create.

Pentru Cuza va urma o perioada de periplu prin Europa, la diferite statiuni balneare, unde s-a ingrijit de sanatatea sa precara, a copiilor, cat si a Principesei. Situatia grea prin care trecea Cuza impreuna cu familia, l-a determinat sa se adreseze principelui Carol, la 25 aprilie 1867, cu rugamintea de a fi lasat sa se intoarca in tara. Raspunsul lui Carol, invocand motive constitutionale, a fost ca ar fi intelept sa-si prelungeasca sederea in strainatate. Acest raspuns denota teama unora ca nu cumva prezenta lui Cuza sa provoace perturbari domniei noi instalate.

Dupa acest refuz, familia Cuza a obligat sa cumpere in anul 1867, o vila langa Viena, azi in ea functioneaza o scoala, si  unde o placa ce a fost asezata pe peretele vilei, ne aminteste de sederea familiei domnitorului si mai tarziu o vila in Florenta.

Elena Cuza va sosi in tara, la Ruginoasa, impreuna cu cei doi copii, in anul 1867. Dar pentru Cuza aceasta dorinta, de a se reintoarce pe proprietatea de la Ruginoasa, ca si simplu cetatean, va fi una imposibil de realizat.

In anul 1870, Cuza a facut un nou demers pentru revenirea in tara, dar raspunsul ave sa fie acelasi. Zadarnice au fost demersurile lui Cuza pentru revenirea in tara, soarta i-a fost pecetluita.

La 2 mai 1873, Cuza moare la Heidelberg, Germania. A fost adus in tara si inmormantat cu mare ceremonial la mosia sa din Ruginoasa. Tumultul vremurilor din Al Doilea Razboi Mondial a facut ca osemintele domnitorului sa fie aduse la Curtea de Arges, apoi depuse la biserica Manastirii Trei Ierarhi din Iasi, unde se afla si acum.

Dupa decesul lui Cuza, Elena, aparent o fire retrasa, aceasta datorita constructiei sale sufletesti, stabilita la Piatra Neamt, a stiut sa daruiasca altora, sa devina o mare si inteleapta organizatoare a operei de caritate si ocrotire sociala. A infiintat "Azilul Elena Doamna" pentru ingrijirea copiilor orfani si spitalul "Caritatea" din Iasi, caruia i-a donat casa ei din oras.  A fost inmormantata pe mosia de la Solesti, alaturi de familia ei.

Cei doi copii, Alexandru si Dimitrie, au fost infiati de familia Cuza. Amandoi, conform actelor de nastere a acestora, s-au nascut din parinti necunoscuti, in Bucuresti.  Fiul mai mic al lui Cuza, Dimitrie, a avut un destin tragic. A urmat studiile la Paris si, intors in tara, s-a stabilit la Palatul Ruginoasa, acolo unde locuiau Elena Cuza si fratele lui, Alexandru, unde s-a sinucis in 1888. 

 Alexandru Cuza, fiul cel mare al domnitorului, este descris drept o fire flegmatica, lipsita de vointa si ambitia tatalui sau. Istoricii il amintesc drept o fire bolnacivoasa, nascut cu o malformatie congenitala la inima. S-a casatorit cu Maria Moruzzi si a murit in 1889, la doar 23 de ani, ucis de boala  de inima, pe vremea cand se afla in luna de miere in Spania. Vaduva fiului lui Cuza, Maria Moruzzi s-a recasatorit cu Ion I. C. Bratianu si a fost mama marelui istoric de mai tarziu George I. Bratianu.

  In cei sapte ani de domnie, Alexandru Ioan Cuza a creat o structura unitara a statului roman, a occidentalizat societatea romaneasca si a realizat numeroase reforme, printre care cea a invatamantului, cea a armatei, cea fiscala si cea agrara.  A seculizarizat averile manastiresti si a creat numeroase institutii, precum universitatile din Iasi si din Bucuresti.

 

 

Presedintele Asociatiei nationale Cultul Eroilor "Regina Maria",

filiala judeteana Bistrita-Nasaud, "Colonel Liviu Rusu"

- col (r) Gheorghe Tanco.




0 comentarii2436 vizualizări21 ianuarie 2020




rss 2.0
rss 2.0