Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Sambata 14 Decembrie 2019 - 16132 vizitatori azi
DIMENSIUNI ISTORICE ALE ACTULUI MARTIRIC. SFINTII MARTIRI SI MARTURISITORI NASAUDENI PRIN PRISMA ISTORIEI.

Istoria constituie, fara indoiala, una dintre cele mai fascinante elemente ale existentei omului. Dramatica sau plina de lumina, romantica sau zanganind din arme, corecta sau mai putin demna, memorabila sau anonima, istoria concentreaza-n fiinta ei intregul patrimoniu uman, intregul capital de trecut, prezent si viitor. Istoria a fost, in acceptiunea clasica, mereu asociata politicii, razboiului, personajelor si faptelor exceptionale, trecand mereu peste masa cenusie, anonima a celor care au contribuit la scrierea ei sau i-au suportat consecintele. Ultimele decenii au insemnat insa revalorizarea acestui urias bazin istoric, oamenii simpli, modul lor de viata cotidian, credintele si sensibilitatile lor au inceput sa fie studiate, analizate si interpretate, descoperind in fapt adevarata istorie, nu doar acea istorie a exceptionalului si a unicitatii pe care secolele o consacrasera ca atare. Faptele reprobabile, fenomenele incarcate de dramatism au inceput sa fie scoase de sub covorul gros ce le acoperea imaginea si urletul. Omul a inceput sa-si dea seama ca este responsabil si trebuie sa-si asume si latura mai putin placuta si demna a istoriei sale. Un aspect dramatic al istoriei il reprezinta si martirajul: dramatic prin aspectul exterior, sublim prin ideal, exemplu si mostenire. Atunci cand vorbim despre martiri, despre martiraj ne gandim fara indoiala la primele secole crestine, la perioada de permanenta transformare a unui imperiu care reusise sa inglobeze o diversitate uimitoare de culturi, popoare si credinte printr-un model de cultura extrem de atractiv. Crestinismul avea sa schimbe radical acest imperiu, in profunzime, si dupa cum istoria ne-a obisnuit, schimbarile majore sunt mereu facute cu sange, sangele celor nevinovati. Dar nu despre martirii primelor secole crestine vom vorbi caci despre ei istoria bisericeasca a scris sute si mii de tomuri. Vom vorbi despre martirii unei epoci mult mai apropiate, despre martirii unor realitati mult mai palpabile noua, vom vorbi despre Martirii Nasaudeni. Nu vom povesti viata lor ci vom incerca sa-i percepem in actul lor martiric.

Istoria este dubla, cereasca si pamanteasca, divina si umana, cele doua dimensiuni intersectandu-se uneori, in cazul multora o singura data, al altora de mai multe ori, in cazul martirilor si sfintilor...definitiv. Ei sunt cei care prin sfintenie si prin jertfa trec dintr-o dimensiune in alta fiind insa conectati la cea din care au plecat si incercand sa traga la sfintenie pe cat mai multi. Dar istoria are un caracter profan in cotidianul acestei societati si, din pacate, tinde sa devina profanatoare prin atitudinea celor care nu-i inteleg mesajul si exemplul. Martirii sunt asociati, dupa cum deja aminteam, unor timpuri stravechi, ca si cum pasamite sfintenia a incetat de mult sa-si plimbe pasii prin lumea globalizata si secularizata. Martirii sunt priviti adeseori cu mila si ironie, cu mila din pricina mortii lor si cu ironie din pricina mortii pentru idealul crestin, caci astazi sa mori pentru un ideal este fara indoiala o chestiune stupida si absurda. Actul martiric este perceput in genere ca un dictat, o condamnare la moarte pe care este imposibil sa o ocolesti si, in consecinta, nu-ti ramane decat sa o accepti fara a putea scapa. Dar oare acesta este martirajul? Oare putem pune un semn de egalitate intre un martir si un condamnat la moarte de drept comun? Cu siguranta nu. Actul martiric are trei dimensiuni pe care le putem lesne identifica si-n cazul Sfintilor Martiri Nasaudeni, in special la Tanase (Atanasie) Todoran, figura centrala nu datorita celor 104 ani pe care-i avea, ci a destinului si mostenirii sale.

Un prim element il reprezinta cauza marturisitoare. Martirul este arestat, inchis, batut, ucis, batjocorit din pricina unei marturisiri constiente si liber asumate. Cu siguranta au fost in istorie destui cei care au murit din pricina credintei crestine fara a fi crestini sau fara a crede o secunda in Hristos, dar moartea lor va fi valorizata de Dumnezeu cu dreptate la momentul potrivit. Noi vorbim insa de martirii care au patimit in urma crezului lor, a lipsei de frica cu care au marturisit ceea ce salasluia in inima lor. Tanase Todoran nu a pregetat sa-si manifeste deschis, direct si fara teama crezul. Credinta stramoseasca era pentru el sfanta si in clipa in care a vazut ca fratii lui din aceste tinuturi sunt persecutati nu a intarziat sa se intoarca si sa ia atitudine. A facut acest lucru in vazul tuturor, a exclamat si clamat dreptul somesenilor la credinta ortodoxa strabuna.

Al doilea element il reprezinta asumarea actului martiric. Un martir este constient in clipa in care marturiseste crezul sau ca poate muri pentru acest lucru. Stiind el nu se opreste ci-si asuma posibilitatea mortii. Este o forma de sinucidere? Este o simpla dorinta de a muri? Nu credem aceasta. Niciun martir nu-si marturiseste crezul si credinta avand ca ultim scop moartea in sine, si permiteti sa ma indoiesc de nobletea si sfintenia unui asemenea gest. Asumarea mortii ca o consecinta a marturisirii, primirea ei intr-un mod demn, bucuria faptului ca prin moarte ajungi la vederea lui Dumnezeu este cu totul altceva. Sfantul Atanasie Todoran in clipa in care s-a intors pe valea Salautei dupa zeci de ani de instrainare a stiut ca se supune pedepsei pentru dezertare. Si a facut inchisoare. In momentul in care a clamat in fata Generalului Bucow dreptul nasaudenilor la credinta ortodoxa, in momentul in care a cerut sa fie alungati cei pe care el ii numea pagani a stiut, fara doar si poate, consecinta gestului sau. Nu a fugit, nu s-a ascuns, a primit judecata si moartea cu seninatate si cu o demnitate care noua astazi ne este straina. Tragerea pe roata este extrem de dureroasa si doar spectrul unei asemenea morti ne-ar face pe multi sa abjuram si sa strigam asemenea lui Petru: "Nu stiu cine este acesta!". Tanase Todoran nu si-a dramatizat moartea, nu a cerut clementa, ci a sperat ca moartea sa sa nu fie in zadar ci sa ramana un exemplu, o pilda a determinarii si staruintei in credinta. Se spune ca cel mai rau lucru legat de batranete este acela ca, pe masura ce timpul trece, devine din ce in ce mai greu sa protejezi, sa aperi valorile de baza in care crezi: onoarea, credinta, libertatea, familia, neamul. Aceste lucruri sunt sacre pentru om. A-ti da viata pentru ele, pentru ceea ce reprezinta ele este finalitatea unui mod de a fi, a unui cod si set de valori care guverneaza intreaga viata, un Ethos care se implineste in moartea martirica. Tanase Todoran a facut acest lucru si posteritatea nu a uitat sacrificiul sau ci a perceput, afirmat si asumat sfintenia sa.

In fapt, al treilea element al actului martiric il constituie tocmai imortalizarea lui, fixarea lui in constiinta colectiva. Un act martiric nu ramane consemnat doar intr-o carte, doar pe un calendar, doar intr-un lung sir de nume. El se fixeaza in inima si fiinta Bisericii. Tocmai de aceea Biserica-i cinsteste pe martiri, fie ca le este sau nu cunoscut numele, fie ca povestea si moartea lor este una anonima sau extrem de cunoscuta. Actul martiric nu tine cont de varsta, de sex, de rasa, martirajul este acelasi pretutindeni si-n tot timpul. Un martir al primelor secole nu este mai martir decat Tanase Todoran si nici acesta mai martir decat cei care au murit in inchisorile comuniste. Actul martiric este fixat in inima oamenilor si asumat ca model al virtutii si dragostei supreme fata de Hristos. Memoria Martirilor Nasaudeni s-a pastrat tocmai prin faptul ca ei au fost marturisitori ai crezului lor, au asumat moartea si au primit-o bucurosi stiind ca jertfa lor nu va fi in zadar.

In istoria pamanteasca, umana, martirii sunt doar nume, cifre, cazuri, nu sunt personaje epocale, figuri marcante. In istoria cereasca, divina, ei sunt cei care au scris istoria.  

 

 

Drd. Paul-Ersilian Rosca    

 Facultatea de Teologie Ortodoxa - Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca

 

 


Material prezentat la AL XI-LEA SEMINAR DE MEDICINA SI TEOLOGIE BISTRITA 07-08 MAI 2012.

0 comentarii5012 vizualizări08 mai 2012




rss 2.0
rss 2.0