Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Joi 12 Decembrie 2019 - 2634 vizitatori azi
23 AUGUST 1944: JOCUL CU DESTINUL ROMANIEI[1]
Daca n-ar fi fost in esenta lor tragica, faptele relatate ar fi pline de farmec … Si cum sa nu fie astfel, cand luam cunostinta de destinul intr-adevar fericit al unui document  fundamental dintre cele purtand semnatura unui personaj istoric, l-am numit pe Maresalul Ion Antonescu, desemnat categoric de opinia publica nationala in urma cu mai multi ani pe prima pozitie in topul MARILOR ROMANI din toate timpurile, iar integrarea documentului in desfasurarile istorice il plaseaza intr-un moment decisiv al participarii Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial - lovitura de stat de la 23 august 1944. Nu revenim asupra evenimentului, studiat in profunzime si larg comentat de istoricii romani si straini, dar nu numai de ei[2], desfasurarile fiind de-acum binecunoscute in globalitate - premise, declansare, desfasurare si consecinte, imediate ori indepartate, suportate si in prezent[3]. Este motivul pentru care nu revenim cu detalii in privinta faptelor survenite, limitandu-ne a preciza ca, in seara de 23 august 1944, la cateva ore dupa ce au fost arestati in faimosul "Salon galben" al Casei Albe din spatele Palatului Regal din Bucuresti, Maresalul Antonescu si Mihai Antonescu, aflati inchisi sub paza in safe-ul de la etaj al cladirii, au reusit sa-si faca unele insemnari, cu acordul militarilor de garda. Toate notele olografe ale prizonierilor au ajuns, fara dificultate, se intelege, in mainile pucistilor. Cu o singura exceptie, remarcabila: ex-maresalul a avut inspiratia de a asterne pe hartie imprejurarile si consideratiile pe marginea celor survenite, in orele imediat precedente, in "Salonul galben".
 

Din cate cunoastem, relatarea lui Ion Antonescu, surprinzand episodul decisiv al loviturii de stat, declansarea si arestarea celor doi actori principali, liderii regimului doborat, nu numai ca sub raport cronologic continea primele impresii asupra celor petrecute (care ulterior nu mai aveau cum si de ce sa fie modificate), dar excela - functionand primatul incontestabil al pozitiei si calitatii "sursei"! - la capitolul probitate. Valoarea remarcabila a "sursei", in mod sigur, va infrunta cu succes scurgerea nemiloasa a timpului …

Ceea ce ne ofera un nou si temeinic argument pentru situarea Maresalului Antonescu nu atat intre actorii de prima marime ai Istoriei, ci deopotriva intre observatorii ei exemplari! Si care, in privinta faptelor la care au participat ori le-a provocat, au stiut sa "vada" si sa "transmita"!…

Asa dupa cum se poate constata, textul Maresalului Antonescu era adresat Istoriei, chemata "sa judece", fiind semnat, datat - 23 august 1944 si localizat - scris in celula. Tinand seama de consecintele interne catastrofale ale actului din 1944, prabusirea tarii si ocupatia militara barbara a Armatei Rosii, consideram ca disparitia documentului original, in conditiile specifice momentelor din august 1944, a reprezentat implicit, in chip cu totul curios, conditia sine qua non a salvarii sale PENTRU ISTORIE. Iar aceasta in conditiile in care, in ziua urmatoare compunerii lor, Insemnarile din celula s-au pierdut in urma bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucuresti, in contextul represiunilor ordonate de Adolf Hitler drept raspuns la destituirea regimului antonescian pro-german si la schimbarea pozitiei Romaniei in Razboiul Mondial din 1939-1945. Numai in chip miraculos, tot atunci, deci la 24 august 1944, documentul disparut printre daramaturi a fost descoperit de capitanul Gheorghe Teodorescu, din corpul de garda al Palatului Regal, iar acesta, dupa mai mult de 35 de ani, mai precis la 20 mai 1980, l-a prezentat lui N. Ceausescu, chemat sa aprecieze "asupra valorii politice si istorice" (vezi infra anexa I). Apreciind in mod just valoarea exceptionala a Insemnarilor din celula, N. Ceausescu le-a depus spre pastrare in fondurile centrale ale Arhivelor Nationale ale Romaniei din Bucuresti, ele avand sa fie valorificate prin publicare dupa evenimentele din 1989, incepand din 1991.

N. Ceausescu nu a fost un admirator al Maresalului Ion Antonescu. Nici nu avea cum. Sub regimul Antonescu, N. Ceausescu, comunist declarat si recunoscut, s-a aflat in detentie la Jilava, Caransebes sau Tg. Jiu, iar documentele de care dispunem l-au inregistrat consecvent intre opozantii de frunte ai regimului[4]. Dupa 1944-45, N. Ceausescu, ca membru activ al conducerii superioare a UTC si, apoi, a PCR, a avut un rol proeminent, fiind in continua ascensiune, pana la ocuparea pozitiilor supreme pe linie de partid si de stat, in 1965-1967. Fiind investit in martie 1974 Presedinte al Romaniei, N. Ceausescu nu a ignorat la un moment dat, catre sfarsitul anilor ’80, pe atunci cand era preocupat de finisarea proiectului Casei Poporului, ca pe splaiul dambovitean al constructiei sa se ridice un impozant monument[5] - acela al Maresalului Ion Antonescu!

Nu vom incheia acest capitol, fara a ne referi la cazul romanului Delirul.

Dupa cum se stie, un "caz" devenit celebru, intervenit intr-un moment cand N. Ceausescu se afla inca - orice s-ar zice - pe culmile afirmarii sale politice interne si internationale. Celebritatea si-a avut originile in multiple motive: Autorul romanului era Marin Preda, unul dintre marii prozatori romani, iar eroul operei nu era altul decat Maresalul Ion Antonescu. In momentul aparitiei Delirului (1975), Maresalul era inca, dupa exact trei decenii de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial (?!), un nume interzis in Romania, iar cartea lui Marin Preda s-a bucurat rapid de doua editii (ianuarie si august 1975), difuzate intr-un tiraj impresionant. Faptul a provocat neliniste, in anume cercuri intelectualiste de la Bucuresti, obisnuite dupa 1944-1945 cu pagini literare penibile consacrate lui Ion Antonescu, precum pseudo-romanele fabricate de I. Ludo s.a., in URSS ori in Germania "Literaturnaia Gazeta" ori "Der Spiegel" au reclamat "reabilitarea pe cale epica" (sic!) a ex-maresalului. Unele condeie infierbantate au acuzat ca N. Ceausescu in persoana putea fi banuit de reabilitarea lui Ion Antonescu, desi era clar pentru oricine - dupa cum a observat regretatul Mihai Ungheanu - ca Marin Preda, un scriitor de geniu si o constiinta literara profunda, nu trebuia sa fie banuit ca ar fi executat "o comanda politica".

 

ANEXE

 Memoriul lui Gh. Teodorescu, general-maior (r), adresat lui N. Ceausescu, in problema unui document semnat de ex-maresalul Ion Antonescu

 

Cancelaria C.C. al P.C.R. Nr. 2 734/2.VII.1980

 

ARHIVA Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Nr. 3 697/31.XII/1980

 

MULT STIMATE TOVARASE NICOLAE CEAUSESCU,

Secretar General al Partidului Comunist Roman,

Presedinte al Republicii Socialiste Romania,

Comandant Suprem al Fortelor Armate,

 

Va prezint alaturat, in copie, insemnarile facute de maresalul Ion Antonescu, la 3 ore dupa ce a fost arestat la Palatul Regal, in dupa-amiaza zilei de 23 august 1944. Ion Antonescu, presupunand ca va fi omorat chiar in acea noapte, a scris aceste insemnari, ca ultimele lui ganduri, considerand ca ele vor fi gasite si cunoscute candva.

Subsemnatul, sunt general maior in rezerva Teodorescu Gheorghe, care am servit in fortele armate timp de aproape 45 de ani, pana in ianuarie 1976.

La 23 august 1944 aveam gradul de capitan si comandam subunitatea de garda a Palatului Regal, participand direct impreuna cu unii din subalternii mei la arestarea lui Ion si Mihai Antonescu si a principalilor lor colaboratori.

Unul din militarii care facea paza lui Ion Antonescu la etajul Casei Regelui unde era inchis, mi-a raportat a doua zi ca in seara de 23 august in jurul orei 21,00 I. An­tonescu i-a cerut la un moment dat un creion si ca pe cand se credea neobservat a luat la intamplare un caiet cu coperte visinii de pe un raft din camera in care se afla inchis si ca a scris foarte mult in acel caiet, dupa care l-a pus la loc.

In ziua de 24 august 1944, casa regelui unde fusese retinut Antonescu a fost lovita cumplit de cateva bombe in timpul raidurilor aviatiei hitleriste si transformata in ruine.

Intre doua bombardamente, impreuna cu militarul care-l vazuse pe Antonescu scriind, am gasit printre daramaturi o agenda pe anul 1930 a fostului rege Carol al II-lea, in care I. Antonescu facuse aceste insemnari, de fapt testamentul sau politic.

Asupra valorii politice si istorice a acestor insemnari las la latitudinea factorului de decizie sa hotarasca.

Prezentandu-va Dumneavoastra acest document, vreau sa subliniez inca o data atasamentul meu fata de Patrie, Partid si fata de Dumneavoastra, tovarase Comandant Suprem.

Caietul original cu insemnarile maresalului Ion Antonescu se gaseste la mine, urmand ca asupra destinatiei sale sa indeplinesc ordinul Dumneavoastra.

General-maior (r) Gh. Teodorescu

20.V.1980

2 ex. IR/FV

I.R.N. VIII/134/1. VII

 (Gh. Buzatu, Mircea Chiritoiu, eds., Agresiunea comunismului in Romania, vol. II, Documente din arhivele secrete: 1944-1989, Bucuresti, Editura Paideia, 1998, p. 150).

 


 - II -

Documentul Insemnari din celula[6], semnat de ex-maresalul Ion Antonescu in seara de 23 august 1944,  la cateva ore dupa lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucuresti

 

Astazi, 23 august 1944, am venit in audienta la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situatiei frontului si a actiunii intreprinsa pentru a scoate Tara din greul impas in care se gaseste.

Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, pastrand ca de obicei o atitudine foarte rezervata, aproape indiferenta.

La expunerea mea a asistat la audienta Dl Mihai Antonescu.

I-am aratat Regelui ca de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a cautat sa obtina de la Anglo-Americani asigurari pentru viitorul Tarii si i-am afirmat cu aceasta ocazie ca, daca as fi gasit intelegere, si as fi putut gasi intelegere pentru asigurarea vietii, libertatilor si continuitatii istorice a acestui nenorocit popor, nu as fi ezitat sa ies din razboi, nu acum, ci chiar de la inceputul conflictului mondial, cand Germania era tare.

In continuare, i-am aratat conversatia avuta, imediat la intoarcerea mea de pe front, in noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius si Mihalache si in dimineata zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Bratianu.

D-lui Clodius i-am vorbit in fata D-lui M. Ant[onescu] pe un ton raspicat si i-am amintit ca atat prin Dl M. Ant[onescu] de acum cateva luni, cat si in februarie, la ultima intrevedere, am aratat Germaniei ca, daca frontul nu se va mentine pe linia Tg. Neamt-Nord Iasi-Nord Chisinau-Nistru, Romania va cauta solutia politica pentru terminarea razboiului.

I-am aratat D-lui Clodius ca nici o tara, si nici chiar Germania, nu ar putea continua razboiul in caz cand jumatate din teritoriul ei ar fi ocupat si tara total la discretia Rusilor.

I-am cerut ca si Dl M. Ant[onescu] sa arate acest lucru la Berlin, sa roage sa inteleaga pozitia Tarii noastre in fata cataclismului ce o ameninta si a mea in fata Istoriei si a Tarii si sa-mi dea dezlegarea a trata un armistitiu, dorind sa iesim din aceasta situatie ca oameni de onoare si nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Tara si pe conducatorii ei.

Dl Clodius a promis ca va arata exact dorinta noastra; i-am aratat ca noi trebuie sa ne luam libertatea de a ne apara viata viitoare a neamului.

Relativ la conversatia cu Dl Mihalache, desi ea a durat cateva ceasuri, totusi i-ai aratat numai esentialul.

Dl Mihalache mi-a cerut sa ma sacrific si sa fac eu pacea, oricat de grele ar fi conditiile puse.

I-am aratat ca eu, fiind exponentul unei revolutii care m-a adus, fara a [o] fi pus eu la cale sau sa fi avut vreo legatura cu ea, la conducerea Statului, dandu-mi mandatul sa reconstituiesc granitele Tarii, sa restabilesc ordinea morala si sa pedepsesc aducandu-i in fata tribunalului poporului pe acei care …[7] catastrofa granitelor si prabusirea Dinastiei. Cum Tara imi impusese si pe legionari si mai tarziu si razboiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea Tarii pentru faptul ca schimbasem din lupta regimul legionar pentru tradarile sale si pentru ca intrasem in razboi in aclamatiile si, cu asentimentul intregii natiuni, trecusem, fortat de operatiuni, si Nistrul.

Tara, prin cate 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare si a aprobat tot ce eu facusem.

In consecinta, a accepta astazi propunerile Molotov insemneaza:

  1. - a face un act politic de renuntare si pierdere a Basarabiei si Bucovinei, act pe care Romania nu l-a facut pana acum niciodata de la 1812 si pana la ultimatumul Molotov.

I-am adaugat ca dupa parerea mea, facand acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, in care Roosevelt si Churchill s-au angajat printre altele "sa nu recunoasca nici o modificare de frontiera, care nu a fost liber consimtita".

  1. - sa bag Tara pentru vecie in robie, fiindca propunerile de armistitiu contin si clauza despagubirilor de razboi neprecizate, care, bineinteles, constituie marele pericol, fiindca, drept gaj al platii lor, Rusii vor tine Tara ocupata nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, isi poate lua raspunderea acceptarii acestei porti deschise, care poate duce la robia neamului?
  2. - a treia clauza, si cea mai grava, e aceea de a intoarce armele in contra Germaniei.

Cine, am aratat Dlui Mihalache …[8], poate sa-si ia raspunderea consecintelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, cand putem sa iesim din razboi oricand dorim.

Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate si i-am afirmat ca daca …[9] de Dl Maniu, pe care l-am lasat si i-am inlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu stiinta mea, eu nu m-as da la o parte si as da, daca mi s-ar cere concurs, pentru a scoate Romania din razboi, luandu-mi curajul si raspunderea sa spun Führerului in fata ca Romania se retrage din razboi.

  1. - a patra conditie ceruta de Molotov si de Anglo-Americani  este sa dau ordin soldatilor sa se predea Rusilor si sa depuna armele, care ne vor fi puse la dispozitie pentru ca, impreuna cu Rusii, sa alungam pe Nemti din Tara.

Care om cu judecata intreaga si cu simtul raspunderii ar putea sa dea soldatilor Tarii un astfel de ordin care, odata enuntat, ar produce cel mai mare haos si ar lasa Tara la discretia totala a Rusilor si Germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de conditie si ar fi pus-o in practica.

Vecinatatea Rusiei, reaua ei credinta fata de Finlanda, Tarile Baltice si Polonia, experienta tragica facuta de altii, care au cazut sub jugul Rusiei, crezandu-i pe cuvant, ma dispenseaza sa mai insist.

Notez ca, atunci [cand] ni s-au propus acestea, situatia militara a Germaniei, desi slabita, era totusi inca tare.

  1. - In sfarsit, propunerile Molotov mai contineau si clauza care ne impunea sa lasam Rusiei dreptul de a patrunde pe teritoriul Romaniei oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemti din Tara. Adica, sub alta forma, prezenta ocupatiunea Ruseasca cu toate consecintele ei.

Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriza pentru mine, ca trebuie sa marturiseasca ca D[umnea]lor, adica national-taranistii, s-au inselat; au crezut in sprijinul Anglo-Americanilor, insa si-au facut convingerea definitiva ca acestia sunt total nepregatiti pentru a indispune pe Rusi si ca suntem lasati la totala lor discretie, ca si Polonia si, poate, alte tari. In consecinta, trebuie sa ne consideram o generatie sacrificata, sa ne resemnam si sa asteptam.

I-am raspuns Dlui Mihalache ca, intr-o astfel de situatie, este de preferat ca un popor pe care-l asteapta, daca are siguranta ca il asteapta o asemenea soarta, sa moara eroic, decat sa-si semneze singur sentinta de moarte.

Dl Mihalache a insistat inca o data sa fac eu armistitiul si sa semnez pacea, fiindca conditiile puse sunt conditii de pace, nu de armistitiu (este sublinierea D-sale). Bineinteles, am declinat (refuzat) aceasta.

In dimineata zilei de astazi, pe cand eram in Consiliul de Ministri, a cerut sa ma vada Dl. Bratianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat ca vine de la o intrevedere dintre Dnii Maniu si Dinu Bratianu si ca vine cu mandatul formal de la ambii ca sunt de acord si ca isi iau alaturi raspunderea, daca accept, sa fac eu tratative de pace.

I-am raspuns ca accept cu conditia sa mi se dea in scris acest angajament, sa accepte ca el sa fie publicat, pentru ca poporul sa vada ca s-a infaptuit unirea interna si pentru ca strainatatea, aliatii si inamicii, sa nu mai poata …[10], prin dezbinarea noastra.

Dl Bratianu urma sa-mi aduca adeziunea scrisa inainte de audienta mea la Rege, fiindca voiam sa merg la aceasta audienta cu hotararea luata, adica sa-I pot afirma ca, dat fiind faptul ca s-a realizat unirea politica interna, imi pot lua angajamentul sa incep tratativele de pace. Generalul Sanatescu a intervenit in discutii de doua ori si si-a luat angajamentul, fara sa i-l fi cerut, ca-mi va aduce dansul acest angajament, pentru care i-am multumit.

Cum Regele spunea ca aceste tratative sa inceapa imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus ca asteapta raspunsul de la Ankara si Berna pentru a obtine consimtamantul Angliei si Americii de a trata cu Rusii. Aceasta, fiindca Churchill, in ultimul sau discurs, a spus, vorbind despre Romania, ca "aceasta Tara va fi curand la discretia  totala a Rusiei", ceea ce era un avertisment ca vom fi atacati in forta si ca vom fi total la discretia lor si ca va trebui sa tratam mai intai cu Rusii.

Acest "mai intai", legat si de alte indicatii pe care le-am avut pe cai serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu sa arate Regelui ca este o necesitate sa mai astepte 24 de ore, sa primeasca raspunsurile pe care le asteapta si dupa aceea sa continue cu tratativele.

Eu am confirmat ca sunt de acord cu aceste conditii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara si Cairo pentru a duce tratative directe.

In acest moment, Regele a iesit din camera, scuzandu-se fata de mine, si discutia a continuat catva timp cu generalul Sanatescu, revenind cu afirmatia ca va aduce el adeziunea scrisa a Dlor Maniu, Bratianu si Titel Petrescu.

Cand eram in curs de discutiuni si ma plictiseam asteptand revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intra in camera si in spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldati cu pistoale in mana.

Regele a trecut in spatele meu, urmat de soldati, unul din soldati m-a prins de brate pe la spate si generalul Sanatescu mi-a spus: "D-le Maresal, sunteti arestat pentru ca nu ati vrut sa faceti imediat armistitiu".

M-am uitat la soldatul care ma tinea de brate si I-am spus ca sa ia mana de pe mine si, adresandu-ma generalului Sanatescu, in obrazul Regelui, care trecea in alta camera cu mainile la spate: "Sa-ti fie rusine; acestea sunt acte care dezonoreaza un General". M-am uitat fix in ochii lui si I-am repetat de mai multe ori apostrofa.

Dupa aceea, bruscat, am fost scos din camera pe culoar unde o bestie de subofiter mi-a spus sa scot mana din buzunar, ceea ce am refuzat. Dupa aceea, impreuna cu Dl Mihai Antonescu, am fost bagat la ora 17 intr-o camera "Safe" Fichet si incuiati cu cheile.

Camera nu are decat 3 m pe 2, este fara fereastra si fara ventilatie.

Dupa 2 ore s-a deschis usa si ni s-au oferit scaune aduse din afara.

Nu s-a avut nici o dorinta de a se da acestei camere-celula cel putin aspectul curat. Este plina de praf si intr-o dezordine organizata.

Iata cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Tara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prapastie, care a scapat de la o teribila razbunare pe membrii Dinastiei, care a luat juramantul tanarului Rege in strigatele multimii, care imi cerea sa dau pe toti din Palat pentru a fi linsati si care a servit timp de 4 ani, cu un devotament si cu o munca de mucenic, Armata infranta, Tara si pe Regele ei.

Istoria sa judece.

Ma rog lui Dumnezeu sa fereasca Tara de consecintele unui act cu atat mai necugetat cu cat niciodata eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui in[tre] patru ochi si in prezenta Dlui M. Antonescu ca, daca crede ca este un alt om in Tara capabil sa o serveasca mai bine ca mine, eu ii cedez locul cu o singura conditie: sa prezinte garantii si sa nu fie un ambitios sau un aventurier.

M[aresa]l Antonescu  23.VIII.1944  Scris in celula.

23 august 1944 - Maresal Ion Antonescu:

Insemnari din celula (Documente)

 








 Note


[1] Capitol din volumul: Gh. Buzatu, Maresalul Ion Antonescu. O biografie, Iasi, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 589-603.

[2] Gh. Buzatu, Istoriografia si izvoarele, in Istoria Romanilor, IX, Romania in anii 1940-1947, coordonator - Dinu C. Giurescu, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2008, p. XXVII si urm.

[3] Vezi indeosebi Aurica Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei romane din august 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979; Gh. Buzatu si colaboratori, Din istoria unei zile, Iasi, 1979; Gh. Buzatu, coordonator, Actul de la 23 august 1944 in context international. Studii si documente, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984; M. Varia, 23 august 1944. Studiu, Bucuresti, 1993 (xerografiat); Istoria PCR. Sinteza. Documente, 5, Bucuresti, f.a.; Gavriil Preda, coordonator, 23 august 1944. Evaluari si controverse, Ploiesti, Mileniul III, 2006; Gh. Buzatu, ed., Trecutul la judecata istoriei. Maresalul Antonescu - Pro si contra, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2006; Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, I-III, Ploiesti-R. Valcea-Iasi, 2005-2009; editia a II-a, anastatica, Iasi, Tipo Moldova, 2010.

[4] Vezi, de exemplu, Tabelul nominal cuprinzand comunistii din "categoria A" - Cezar Mata, Serviciile secrete ale Romaniei in Razboiul Mondial (1939-1945), Iasi, Casa Editoriala Demiurg, 2010, p. 356 (locul 111 intr-o lista de 793 de persoane).

[5] Informatia ne-a fost transmisa, cu titlu confidential (septembrie 1995), de D-l General Ion Coman.

[6] Gh. Buzatu, Mircea Chiritoiu, eds., Agresiunea comunismului in Romania. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, II, Bucuresti, Editura Paideia, 1998, p. 151-154. Vezi si detalii despre conditiile in care documentul respectiv s-a pierdut dupa bombardamentul german asupra Capitalei, la 24 august 1944, fiind descoperit tot atunci de catre capitan (ulterior, general maior) Gheorghe Teodorescu, comandant al garzii Palatului Regal, care la 20 mai 1980 i l-a trimis lui N. Ceausescu, pentru a fi depozitat la ANIC ale Romaniei, unde se afla si prezent (ibidem, p. 148-150). A fost publicat in repetate randuri cu incepere din 1990 (cf. Procesul Maresalului Antonescu, vol. 1, editor Marcel-Dumitru Ciuca, Bucuresti, Editura Saeculum/ Editura Europa Nova, 1995, p. 49-53; Gh. Buzatu, coordonator, Maresalul Antonescu la judecata istoriei, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2002, p. 289-293); Gh. Buzatu, Maresalul Ion Antonescu. O biografie, Iasi, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 589-603. Insemnarile Maresalului, de departe in top sub raporturile obiectivitatii, preciziei si promptitudinii, trebuie, desigur, coroborate cu relatarile celorlalti "actori" si martori de la 23 august 1944, indeosebi Regele Mihai I, generalii Constantin Sanatescu si Aurel Aldea, colonelul Emilian Ionescu, maiorul Anton Dumitrescu, Mircea Ioanitiu, Ioan de Mocsonyi-Styrcea s.a. (cf. Gh. Buzatu, Stela Cheptea, …Si a fost 23 august, in Maresalul Antonescu la judecata istoriei, p. 267-288). Subliniez in context ca generalul C. Pantazi, in amintirile sale scrise in inchisoare in 1946-1947, relateaza ca, din moment ce "grupul Antonescu" a fost incredintat la 29 august 1944 delegatilor Armatei Rosii din Bucuresti, el a fost a doua zi imbarcat si trimis in URSS, in masini pe traseul Dobresti-Urziceni-Buzau-R. Sarat-Focsani-Tecuci-Barlad-Valui-Iasi-Stanca-Balti, iar mai departe, pana la Moscova, cu trenul. Pe parcurs, in dimineata de 31 august 1944, isi aminteste generalul Pantazi, ex-maresalul s-ar fi destainuit fostilor colaboratori (Mihai Antonescu, C. Pantazi, Mircea Elefterescu) care-l "insoteau" spre destinatia necunoscuta prizonierilor in acesti termeni: "… Ne-a spus ca pe cartonul unei mari icoane, pe contrapagina, a scris din nou toate impresiile sale asupra arestarii, felului cum s-a facut, atitudinea Regelui, a lui Sanatescu etc." (Arhiva CNSAS, Bucuresti, fond 40 010, vol. 134/I, f. 153). Iar referitor la Insemnarile cuprinse in prezenta anexa, relata tot generalul C. Pantazi, ca in seara de 23 august 1944, dupa orele 20,30, ex-maresalul "in saffé a scris reflexiile lui pe o carte [in fond, o agenda legata] ce a gasit-o acolo. A scris doua ore in acea carte, indignarea lui contra atitudinii Regelui si a lui Sanatescu" (ibidem, f. 148).

 





0 comentarii4851 vizualizări06 septembrie 2012




rss 2.0
rss 2.0