Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Sambata 07 Decembrie 2019 - 15472 vizitatori azi
Avram Iancu - craiul muntilor.

Avram Iancu, n.1824, Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Cris-Hunedoara, a fost un avocat transilvanean si revolutionar roman pasoptist, care a jucat un rol important in Revolutia de la 1848 din Transilvania. A fost conducatorul de fapt al Tarii Motilor in anul 1849, comandand armata romanilor transilvaneni, in alianta cu armata austriaca, impotriva trupelor revolutionare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth.

Originea si studiile

S-a nascut in Muntii Apuseni intr-o familie de moti instariti. Tatal sau, Alexandru Iancu, a fost padurar, apoi jude domenial. Avand o situatie materiala buna, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului si Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Incepand cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist la Targu Mures. Isi ia examenul de avocat in anul 1848.

 

Activitatea politica

Avram Iancu, avocat la Tabla Regeasca (Curtea de Apel) Muras-Osorhei (Targu-Mures)

In preajma izbucnirii revolutiei facea parte dintre fruntasii intelectualitatii romanesti transilvanene, luptatoare pentru emancipare sociala si nationala de sub unguri si imperialii austrieci. A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848 si conducatorul cetelor inarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni, in randurile carora si-a castigat o mare popularitate.

Punerea greoaie in practica a legii privitoare la desfiintarea iobagiei in Transilvania, refuzul lui Kossuth si al guvernului revolutionar ungar de a acorda drepturi politice si libertati nationale romanilor transilvaneni si votarea, in contra dorintei majoritatii romane, a unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea revolutionarilor pasoptisti transilvaneni si la ridicarea taranimii romane la lupta pentru rezolvarea problemei sociale si a celei nationale. Acest curs al revolutiei romane in Transilvania a fost influentat si de recunoasterea de catre austrieci a romanilor transilvani ca natiune politica, fapt refuzat de guvernul revolutionar maghiar de la Budapesta al lui Kossuth. Avram Iancu a devenit conducatorul ostilor taranesti romane contra revolutiei maghiare in Transilvania, care urmarea aici anexarea ei. In fruntea acestei osti si in colaborare cu autoritatile militare austriece a organizat apararea in Muntii Apuseni si a respins numeroasele atacuri ale trupelor revolutionare maghiare trimise de guvernul revolutionar ungar (Comitetul maghiar de aparare a tarii (Országos Honvédelmi Bizottság)), superioare ca numar si ca armament, castigandu-si renumele de "craiul muntilor".

Pe 4 mai 1849 a dat o noua organizare civila Muntilor Apuseni. In vara anului 1849 a stat timp de 10 luni la Viena, unde a tinut legatura cu autoritatile imperiale austriece.

Luptele din Muntii Apuseni slabisera atat fortele revolutionare unguresti cat si pe cele ale romanilor. Armata tarista, chemata in ajutor de imparatul Austriei, Franz Joseph, a infrant armata revolutionara ungara la Sighisoara. Coplesite de armatele austriece si de cele rusesti, trupele revolutionare maghiare au capitulat la Siria pe 13 august 1849.

"Fratiloru! Credeti noa, quo noi préluminatu vedem, si présolide credemu quo in esse dóa patrie sorori Magiarulu de esistentia [existenta, n. ed.] si venitoriu [viitor, n. ed.] nu pote vorbi fara Romanu, nici Romanulu fara Magiaru."

—Scrisoarea lui Avram Iancu catre ofiterul revolutionar maghiar Iosif Simonffy, Campeni, 27 iunie 1849.[1]

 

Articol principal: Masacre in Transilvania, 1848-1849.

 

Statuia lui Avram Iancu din Cluj-Napoca

Dupa 1848

Mormantul lui Avram Iancu de la Tebea, jud. Hunedoara

In anul 1852 tanarul imparat Franz Joseph a intreprins o vizita in Transilvania, agenda calatoriei fiind stabilita de primul ministru Felix zu Schwarzenberg si de varul acestuia, Karl Borromäus zu Schwarzenberg, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei. La cererea lui Avram Iancu imparatul a modificat traseul vizitei, a mers in Muntii Apuseni, a pranzit la Gaina, a trecut prin Vidra si a innoptat pe 21 iunie 1852 la Campeni. Avram Iancu s-a prezentat seara tarziu la cartierul imparatului, dupa ce acesta se culcase, obosit de calatorie. Nemultumit ca nu este primit pe loc in audienta, Avram Iancu a iscat o altercatie cu seful de cabinet al imparatului, motiv pentru care a fost dat afara de jandarmi. Ulterior a refuzat sa primeasca decoratia acordata de imparat pentru meritele sale din timpul luptelor contra revolutionarilor maghiari.

Viata privata

Iubita cu care a avut cea mai indelungata relatie a fost Johanna Farkas, cunoscuta ca Háni, o tanara maghiara din Abrud.[2] Tatal Johannei Farkas locuia in Abrud, unde activa fie ca preot[3], fie ca avocat[4]. Se numea Tamás Farkas si era protestant de confesiune unitariana. Mama Johannei era de religie romano-catolica. Potrivit datinii, Háni a fost botezata in confesiunea mamei. Tanara se nascuse in 1834 si era cu zece ani mai tanara decat Iancu. O marturie orala consemnata de Ioan Lupas[4] mentioneaza ca Háni l-a salvat pe iubitul ei in cea mai periculoasa clipa din viata acestuia, in luna mai a anului 1848, cand maiorul Imre Hatvani intra pe neasteptate in Abrud pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla in casa avocatului Tamás Farkas, tatal Johannei. Afland ca trupele revolutionare unguresti se apropie de oras, Háni l-a instiintat pe Iancu, l-a rugat sa plece numaidecat pentru a-si salva viata si l-a condus prin gradina din spatele casei. Astfel Iancu a parasit Abrudul in ultima clipa si s-a indreptat spre Campeni, unde a organizat contraofensiva impotriva lui Hatvani.

Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea.[5]

Sfarsitul vietii

 

Mormantul lui Avram Iancu de la Tebea, septembrie 2011

In ultimele doua decenii ale vietii sale a suferit de o boala psihica. A ramas in memoria colectiva ca umbland din sat in sat innebunit.[6] In dimineata zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost gasit mort, cu privirea incremenita spre cer, sub streasina unei claie de fan, in ograda brutarului Ioan Stupina, zis Lieber, din Baia de Cris.[7] A fost ingropat pe 13 septembrie 1872 la Tebea, jud. Hunedoara, langa "Gorunul lui Horea". La prohod participasera 23 preoti, in frunte cu protopopii Miheljianu (ortodox) din Brad si Balint (unit) din Rosia Montana. La mormant s-a distribuit o oda dedicata memoriei lui Iancu, scrisa de Gheorghe Secula.

2 commentarii5166 vizualizări10 septembrie 2012




rss 2.0
rss 2.0