Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Vineri 13 Decembrie 2019 - 4628 vizitatori azi
Ceausescu-Nixon, o vizita in SUA cum nici un sef de stat roman nu va mai avea.

In perioada 4-7 decembrie 1973, Nicolae Ceausescu, la vremea respectiva presedinte al Consiliului de stat, functie echivalenta celei de presedinte al Republicii, intreprinde o vizita oficiala in SUA la invitatia presedintelui Richard Nixon. Azi, cand avem in fata ochilor acrobatiile la care se dedau politicienii romani postdecembristi - de la lideri ai Opozitiei pana la premieri si presedinti - pentru smulgerea unei strangeri de mana absolut protocolare de la un presedinte al SUA, o scurta trecere in revista a vizitei lui Nicolae Ceausescu din 4-7 decembrie 1973 se impune.

Se impune si pentru ca dupa decembrie 1989, sub semnul naravului bolsevic de rescriere a trecutului, perioada Ceausescu din Istoria Romaniei a fost simplificata tendentios prin exagerarea esecurilor si micsorarea succeselor. Un neam trebuie sa-si asume din trecut nu numai succesele - spun istoricii intelepti. Da, dar un neam trebuie sa-si asume din trecut nu numai caderile, asa cum se intampla azi cu epoca Nicolae Ceausescu.

Calatoria din 1973 e una dintre cele patru intreprinse de Nicolae Ceausescu in cei 24 de ani de domnie. Vizitase America in 1970, la invitatia lui Richard Nixon. Avea s-o mai viziteze si in 1975 (la invitatia lui Gerald Ford) si in 1979 (la invitatia lui Jimmy Carter).

La ora 24 (ora Bucurestiului), in noaptea de 3 spre 4 decembrie 1973, avionul prezidential aterizeaza la baza aeriana Andrews, din apropiere de Baltimore. Conducatorul Romaniei e intimpinat de o delegatie condusa de Marion Smoak, seful Protocolului de la Casa Alba. La scara avionului, il asteapta, aliniata, o garda militara de onoare. Nicolae Ceausescu si sotia se deplaseaza apoi cu elicopterul pana la complexul prezidential Camp David, unde stau pana marti, 4 decembrie, dimineata.

Marti, 4 decembrie, la ora 10,25 (ora locala), elicopterul cu cei doi aterizeaza la Washington. Suiti intr-o limuzina, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu strabat aleile Parcului Casei Albe, strajuite de ofiteri in uniforma de gala, cu steagurile roman si american la banduliera, pana la intrarea de Sud a Casei Albe. Aici oaspetii sunt intampinati de Richard Nixon cu sotia. Seful statului roman e condus de presedintele american pana la podiumul de onoare, drapat in catifea rosie. Apoi il asteapta oficialitatile federale si locale, printre care: secretarul Departamentului de Stat al SUA, Henry Kissinger, generalul Paul Abrams, seful Statelor majore reunite, John Nevius, primarul Washingtonului. Garda de onoare, constituita in cinstea oaspetelui, prezinta onorul. Se intoneaza cele doua imnuri, in timp ce se trag 21 de salve de artilerie. Un grup de militari plasat in spatele Garzii de onoare inclina, in semn de salut, steagul federal si drapelele celor 50 de state SUA. Cei doi presedinti trec in revista Garda de Onoare. Condus de Richard Nixon, Nicolae Ceausescu revine pe podium, unde primeste defilarea fanfarei militare. Cei doi sefi de stat tin cuvantari.

 

Dupa un popas in Salonul Albastru al Casei Albe, Nicolae Ceausescu si Richard Nixon se indreapta spre cabinetul de lucru al presedintelui american, unde incep convorbirile oficiale. Pentru Nicolae Ceausescu se pune in miscare o gigantica masinarie de momente solemne si de lucru, asigurate de multe alte institutii si personalitati americane. Henry Kissinger ii ofera un dejun de lucru la Departamentul de Stat. Elena Ceausescu ia ceaiul cu Patricia Nixon. Elvira Burger, sotia presedintelui Curtii Supreme a SUA, ii ofera Elenei Ceausescu un dejun. Participa si sotiile altor membri ai Curtii Supreme si Guvernului. Richard Nixon si sotia sa, Patricia Nixon, dau marti seara, la Casa Alba, un Dineu in cinstea sotilor Ceausescu. Momentul e marcat de o mie si una de inflorituri sarbatoresti. La trecerea limuzinei prezidentiale pe aleile Casei Albe, puscasi marini americani prezinta onorul. Suna iar trompetii. Nicolae si Elena Ceausescu sunt intampinati de cei doi soti Nixon la intrarea dinspre Nord a Casei Albe. Oaspetii sunt condusi in Salonul Galben. De aici cele doua cupluri coboara scara principala, in sunetele unui mars solemn si, precedate de o garda purtatoare de drapele, se indreapta spre marea sala de receptie East Room.

In timpul dineului, cei doi presedinti rostesc toasturi. Dupa dineu, in sala de receptie, ansamblul de opera din Washginton interpreteaza fragmente din "Barbierul din Sevilla". In Toastul sau, Richard Nixon afirma la un moment dat, fara sa tresara: "Ceea ce vreau sa spun, totusi, este ca distinsul nostru oaspete din seara aceasta, dintre toti oamenii de stat din lume, a jucat unul dintre cele mai insemnate roluri ale unui om de stat de pe glob, prin faptul ca a vazut ansamblul problemelor mondiale cu care suntem confruntati si nu numai pe acelea care implicau propria sa tara sau o alta tara, cu al carei conducator el putea discuta intr-un anumit moment. El a dat dovada de intelepciune si intelegere si a contribuit enorm la deschiderea unor dialoguri care, altfel, ar fi ramas, poate, inchise pentru totdeauna".

Convorbirile oficiale dintre cei doi presedinti culmineaza cu "Declaratia Comuna a presedintelui Consiliului de stat al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, si a presedintelui Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon", semnata in cadrul unei Solemnitati petrecute in sala de sedinte a Guvernului american. Sunt prezenti membri de seama ai Guvernului SUA, in frunte cu Henry Kissinger.

Nicolae Ceausescu desfasoara la Washington o activitate neobisnuit de intensa. Se intalneste cu liderii Congresului american, pe Capitoliu, care dau o receptie in onoarea oaspetelui roman. Ii primeste la resedinta sa de la Blair House pe directorul general al FMI, dr. Hendrick Johannes Witteveen, pe presedintele Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, Robert McNamara, pe Frederick Dent, ministrul Comertului, si pe William Casey, subsecretar de stat pentru problemele economice la Departamentul de Stat al SUA, pe senatorul Edward Kennedy, care aduce salutul Congresului american, pe George Shultz, ministrul Finantelor, precum si pe senatorii H.M. Jackson si A.A. Ribicoff, cu care discuta chestiunea Clauzei. Nicolae Ceausescu e prezent, de asemenea, la semnarea "Acordului de constituire a Consiliului Romano-american pentru promovarea relatiilor economice", prilej cu care se intalneste si discuta cu reprezentanti de frunte ai economiei americane. Presedintele Camerei de Comert a SUA, Arch Booth, da o receptie la sediul Camerei.

 

Miercuri, 5 decembrie 1973, Nicolae Ceausescu participa la un dejun oferit in cinstea sa de catre conducerea Clubului National al Presei din Washington. In cadrul manifestarii, Conducatorul roman tine o conferinta de presa cu cei peste 200 de ziaristi americani si straini din sala. El ii cucereste chiar din primul moment cand renunta la citirea traditionalei Declaratii scrise. "Deoarece vad ca ati pus foarte multe intrebari si avind in vedere ca interventia pe care o doream s-o prezint este tiparita, as propune sa renunt la prezentarea ei pentru a raspunde la intrebari". Asistenta izbucneste in aplauze.In aplauze, insotite de o vie animatie, izbucnesc cei 200 de ziaristi americani si straini si cand Nicolae Ceausescu incheie astfel Conferinta de presa: "Dupa ce-am raspuns la aceste intrebari, am inceput sa-mi dau seama mai bine ca este mai usor sa stai sa pui intrebari, sa fii in randul presei, decit sa fii presedinte!" Nu e un moment de politete diplomatica, de regula absenta din personalitatea unui jurnalist, pe deasupra si american, ci unul de sinceritate. Cei 200 de gazetari au semnificat astfel incantarea provocata nu numai de replica, dar si de prestatia interlocutorului.

"Scinteia" din 7 decembrie 1973 reproduce intrebarile gazetarilor si raspunsurile lui Nicolae Ceausescu. Citite azi, intrebarile dezvaluie o presa deloc protocolara cu vedeta lagarului comunist, primita de administratia americana cu un protocol de care n-a beneficiat nici inainte si nici dupa vreun sef de stat al Romaniei. Nicolae Ceausescu e chestionat despre libertatea presei din Romania, despre retragerea Romaniei din Tratatul de la Varsovia, despre rolul sau in destinderea relatiilor dintre China si SUA, despre relatiile personale cu Richard Nixon. Cum raspunde Nicolae Ceausescu la intrebarile dificile? Daca ne-am luat dupa pamfletele care tin azi locul cercetarii obiective, Nicolae Ceausescu ar fi trebuit sa faca spume la gura fata de aceste "obraznicii" sau, in cel mai bun caz, sa exploateze pana la secatuire clasicul limbaj de lemn folosit la cuvantarile din Romania.

Iata cum arata, pentru a exemplifica, doua dintre momentele conferintei dintre presa americana si liderul roman. In chestiunea emigrarii evreilor:

"INTREBARE: De ce limiteaza Romania emigrarea evreilor din tara si daca se intrevede vreo modificare in acest sens? Daca sinteti de acord cu parerea senatorului Jackson privind acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate in functie de facilitarea plecarii evreilor din tara dumneavoastra?

RASPUNS: Sint, de fapt, doua intrebari.

Nu as putea spune ca exista vreo limitare a emigrarii evreilor care vor sa plece din Romania. Aceasta «limitare» este determinata de faptul ca numarul evreilor care cer sa plece devine tot mai mic, ca si numarul populatiei evreiesti din Romania este destul de redus si chiar de cererile de a reveni in Romania ale unora care au plecat cu putin timp inainte. Mi-e teama sa nu se propuna vreun amendament pentru a accepta primirea evreilor in Romania, in viitor (animatie in sala). Aceasta m-a si determinat sa initiez un decret, pentru a nu mai accepta o stabilire in Romania decat prin decret al presedintelui Consiliului de Stat.

In ce priveste amendamentul despre care s-a vorbit aici, consider ca acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate Romaniei si altor tari nu ar trebui sa fie legata de problema emigrarii. Aceasta este, pina la urma, o problema a fiecarei tari in parte; or, problema clauzei priveste deschiderea unor noi perspective colaborarii economice dintre Romania si Statele Unite si corespunde unor necesitati ale dezvoltarii viitoare. Cum ati privi, oare, dumneavoastra si poporul american, daca alte tari ar introduce in legile lor amendamente care sa conditioneze relatiile cu Statele Unite de solutionarea unor probleme interne ale S.U.A.? Ar corespunde aceasta unui spirit de relatii noi, de egalitate, in lume? (Animatie, vii aplauze)."

In chestiunea, valabila si azi, a exploatarii zacamintelor petroliere din Romania:

"INTREBARE: Dupa cum poate stiti, domnule presedinte, Statele Unite sint profund preocupate de criza energiei si petrolului, cum se spune acum. Am primit mai multe intrebari daca tara dumneavoastra vinde petrol in strainatate si cui anume, si daca putem spera ca frumoasele sonde din Romania sa ajute Statele Unite in prezenta stare de strimtorare?

RASPUNS: Criza energiei si petrolului nu este, de fapt, ceva nou. Ea a preocupat si inainte cele mai multe tari, intre care si Statele Unite ale Americii. Ea a izbucnit acum cu putere datorita situatiei din Orientul Mijlociu, dar poate ca aceasta a fost un bine, deoarece a atras atentia si a pus in fata guvernelor probleme deosebit de presante pentru viitor, indepedent de conjunctura din momentul de fata. In ce priveste Romania - si ea are asemenea preocupari. Avem un program de dezvoltare a diferitelor surse de energie, inclusiv de prospectiuni in Marea Neagra pentru unele surse de petrol - si sintem gata sa acceptam o colaborare cu firme din Statele Unite pentru a cauta petrol. In ce priveste livrarea, in momentul de fata, de petrol din frumoasele sonde ale Romaniei, cu regret trebuie sa va spun ca, timp de o suta de ani, ele au livrat petrol si Statelor Unite, incit acum nu mai pot da atita petrol care ca satisfaca necesitatile Romaniei si ale altora. Daca, prin colaborarea in prospectiuni, vom gasi petrol, fara nici o indoiala ca, pe baza rezultatelor acestei colaborari, vom putea livra petrol si Statelor Unite."

Ca discipol al lui Caragiale, nu pot sa nu remarc ironia din raspunsul lui Ceausescu la adresa prozei ieftine din intrebarea despre "frumoasele sonde din Romania".Ca dovada ca posomoratul Ceausescu avea si momente cand se dovedea un om cu simtul umorului!

Miercuri, 5 decembrie, seara, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu ofera o receptie in onoarea lui Richard Nixon si a Patriciei Nixon in saloanele Ambasadei RSR de la Washington. A doua zi, dupa incheierea partii oficiale, Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu pleaca de pe peluza Casei Albe cu elicopterul la baza Andrews. De aici, cu avionul prezidential pus la dispozitie de presedintele SUA, Nicolae Ceausescu intreprinde o vizita la Wilmington (Carolina de Nord), la Cleveland (Ohio) si la Hartford (Connecticut). Vineri, 7 decembrie 1973, la amiaza, Nicolae Ceausescu aterizeaza la New York.

Inainte de a se imbarca pentru Romania, are intalniri si convorbiri cu secretarul general al ONU, Kurt Waldheim, si cu un grup de reprezentanti ai cercurilor industriale, comerciale si financiare din SUA, la sediul Central al firmei Manufacturer Hanover Trust din New York. Vineri seara, ora 20, avionul prezidential decoleaza spre Bucuresti. Aceasta a fost vizita oficiala a lui Nicolae Ceausescu in USA din 4-7 decembrie 1973, o vizita cum n-a mai avut si nu va mai avea nici un sef de stat al Romaniei. Au urmat alte si alte vizite la fel de triumfatoare nu numai in SUA, dar si in alte state ale lumii.

25 decembrie 1989, Cazarma Targoviste. Cei trimisi de Ion Iliescu de la Bucuresti ca sa-l lichideze pe Nicolae Ceausescu evita sa-l priveasca in ochi pe fostul Conducator. Explicabil. Ar fi vazut in privirile acestuia amintirea unor momente de glorie pe care Romania nu le va mai cunoaste niciodata.

         http://historia.ro/

 

 ION CRISTOIU 

0 comentarii7014 vizualizări06 noiembrie 2012




rss 2.0
rss 2.0