Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Istorie Sambata 11 Iulie 2020 - 18596 vizitatori azi
165 de ani de la Revolutia de la 1848 din Transilvania.

Revolutia de la 1848 a captivat generatii intregi de istorici. Mai mult, evenimentele din Transilvania au fost abordate in viziuni proprii, nu numai de catre istoriografia romaneasca, ci si de cea naghiara, germana (saseasca) si austriaca. Este, daca vreti sa o denumim o istoriografie nu numai bogata, ci si complexa, in raport cu dimensiunea europeana a evenimentului, multitudinea problemelor ridicate si locul pe care il ocupa in istoria moderna a Romaniei. Acestei revolutii i s-au consacrat mai multe colectii documentare, monografii, studii si articole, lucrari aparute in perioade diferite si purtand in destule cazuri pecetea ideologica a timpului.

Conform majoritatii definitiilor, revolutia este o schimbare radicala a sistemului de guvernare printr-o miscare populara, adesea prin forta. Ungurii au facut (si ei) revolutie in 1848, mai precis la 15 martie 1848, cand a avut loc revolta fata de dominatia habsburgica, izbucnita la Buda, revolta care realizeaza o serie de reforme burgheze, dar care nu solutioneaza problema nationala.

 Kossuth Lajos proclama pana la urma Ungaria ca stat independent, dar interventia habsburgica si tarista, duce la infrangerea revolutiei. Au schimbat regimul de guvernare austriac absolutist cu unul maghiar democratic si liberal. O democratie si un liberalism de fatada, calcand toate drepturile celorlalte nationalitati.

 Schimbarea a fost efectuata cu ajutorul fortei acolo unde a fost cazul. Armata revolutionara a luptat pana la final pentru apararea revolutiei. Despre ce final este vorba vom vorbi pe parcurs.

Putem aprecia insa ca Ludovic Kossuth (1802-1894) este principalul vinovat pentru tot finalul revolutionar de la 1848-1849. El n-a fost niciodata de acord ca intr-o tara pot sa existe nationalitati diferite. El nu a admis existenta mai multor limbi intr-o tara care s-a vrut sa fie "libera si democrata".

Libertatea si democratia ungara s-a dovedit a fi doar o vorba goala

Revolutia burghezo-democratica de la 1848-1849 din cele trei tari romane are un caracter unitar, ilustrat si de continutul comun al programelor.

 Revolutia avea drept obiective suprimarea piedicilor din calea dezvoltarii capitaliste a societatii romanesti, imbunatatirea starii taranilor, egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor, desfiintarea Regulamentelor organice, neconforme cu traditiile romanesti si cu dezvoltarea lor, indepartarea jugului otoman, habsburgic si a amestecului tarist, in sfarsit, realizarea unirii intr-un singur stat a tuturor teritoriilor locuite de romani. Prin uneltirile fortelor retrograde interne si mai ales prin interventia brutala a armatelor imperiilor vecine-otoman, tarist si habsburgic- revolutia este infranta. O buna parte din cuceririle sale raman insa si intreaga societate romaneasca resimte suflul innoitor adus de revolutionarii pasoptisti. Fiecare provincie romaneasca a avut insa specificul sau.

 

Ce au facut romanii din Transilvania ?

Romanii s-au opus revolutiei maghiare, deoarece guvernul revolutionar a decis unirea Transilvaniei cu Ungaria si, mai ales pentru ca nu a adoptat o politica democratica fata de minoritati.

Lipsa unui program coerent de recunoastere a minoritatilor nationale in noua Ungarie, a determinat reactia romanilor.

Din aceasta perspectiva, romanii au facut revolutie in Transilvania.

Liderii politici romani au considerat ca miscarea lor face parte din revolutia ce a cuprins cea mai mare parte a Europei.

 

Demararea evenimentelor din Transilvania

 In vederea organizarii Adunarii Nationale din 3/15 mai 1848, data ce marcheaza practic inceputul revolutiei din Transilvania, a avut loc o consfatuire preliminara la Sibiu, la care Simion Barnutiu a dat citire unui proiect, format doar din trei puncte:

1)Proclamarea independentei natiunii  romane;

2)Depunerea juramantului national;

3)Protestul impotriva uniunii cu Ungaria.

In discursul rostit in preziua adunarii (2/14 mai-duminica) de la Blaj, Simion Barnutiu afirma ca:

·       "libertatea cea adevarata a oricarei natiuni nu poate fi decat nationala";

·       "fara de nationalitate nu e libertate";

·       "nationalitatea e libertatea noastra";

Privitor la intentia revolutionarilor unguri, Barnutiu afirma ca:

·       "de Uniunea Transilvaniei cu Ungaria, aceasta inseamna pierderea natiunii romane."

·       "natiunea romana nu mai vrea sa fie supusa altor natiuni si trebuie sa proclame libertatea si independenta natiunii romane".

·       "natiunea romana da de stire natiunilor conlocuitoare ca, voind a se constitui si organiza pe temei national, n-are cuget dusman in contra altor natiuni si cunoaste acelasi drept pentru toate, voieste a-l respecta cu sinceritate, cerand respect imprumutat dupa dreptate; prin urmare, nici nu va suferi a fi supusa altora, ci voieste drept egal pentru toate".

·       "Fratii"unguri, cantand aceeasi arie: "o singura natiune maghiara", "o singura patrie" nici macar existenta romanilor "ca popor" nu o admit. n.a. Dovada acestor afirmatii se poate confirma prin faptul ca:"In Transilvania in decursul istoriei s-a facut maghiarizarea populatiei  prin violenta".

Dupa cum era de asteptat, ungurilor nu le era deloc indiferenta agitatia continua din randul romanilor. Drept consecita,ei pornira la contra masuri, destinate sa stavileasca miscarea de redesteptare nationala romaneasca.

Persecutiile contra intelectualilor romani se tineau lant.

Casele taranilor delegati la adunarile de la Blaj erau arse din temelii; preotii erau inchisi, spanzurati sau impuscati.

Excesele alternau cu incendiile, acestea din uirma cu masacrele.

In aceste conditii, taranimea romaneasca se inarmeaza, pregatindu-se sa reziste si sa actioneze.

In septembrie 1848, romanii organizeaza o intrunire pe Campia Libertatii de langa Blaj, la care participa de aceasta data si 6000 de moti inarmati, in frunte cu avocatul Avram Iancu, eroul de mai tarziu al inversunatei rezistente din Muntii Abrudului.

Unirea fusese intre timp votata de Dieta si aprobata de imparat. Aprobarea i-a fost mai mult smulsa imparatului de catre unguri, decat acordata de buna voie. Cand i s-a prezentat lui Franz Iosef spre promulgare legea edictand unirea, imparatul ceru guvernului ungar catva timp pentru a medita asupra masurilor de luat.

(Se citeaza vorbele imparatului adresate in limba germana ministrului ungar Bathuanyi: "dar iubite conte, acorda-mi putin timp de reflexiune").

Cedand insa presiunilor, imparatul puse semnatura pe legea care avea sa duca la desfintarea romanilor ca natie autonoma pe pamantul romanesc al Daciei Romane, fara a reflecta prea mult asupra consecintelor acestui gest.

Punerea in aplicare a legii si preluarea de catre unguri a administratiei de Stat s-a lovit insa de o impotrivire acerba din partea taranimii romane.

Romanii nu intelegeau sa renunte la singurul bun pe care teroarea milenara ungureasca nu reusise sa li-l rapeasca: nationalitatea.

Prigoana exercitata din ordinul Buda-Pestei de organele in subordine, spori si mai mult insa agitatia in randurile taranimii romane.

In aceasta ambianta creata, de supra-excitare, in primul rand, de darzenia nemesilor unguri, la care se adauga de data aceasta si atitudinea dusmanoasa a asa zisilor revolutionari ai lui Kossuth si in al doilea rand, de constiinta starii de inferioritate in care se gasea patura taraneasca romana, era suficient o singura scanteie pentru ca focul sa se intinda cu o repeziciune uimitoare.

Ungurii s-au comportat si de data aceasta cu asprimea lor traditionala.

Exista in sufletul ungurului o ura seculara impotriva elementului romanesc din Ardeal, care nu-si are absolut nicio justificare, elementul maghiar fiind acel care din totdeauna s-a situat in falsificarea trecutului istoric propriu pentru asi justifica intentiile de acaparare a teritoriilor din Transilvania.

Prin absurd, putem aprecia ca se pot desnationaliza elementele individuale ale unui popor, natiunile insa, ele, nu pot fi niciodata desnationalizate.

Bilantul catastrofal al revolutiei din 1848 din Transilvania, reprezinta cea mai fidela imagine a teroarei deslantuite de unguri impotriva elementului romanesc, luptand pentru dreptul sacru al libertatii nationale.

Doua sute treizeci de sate au fost sterse de pe suprafata pamantului. Revolutia a costat viata a 40.000 de persoane. Pagubele s-au cifrat la imensa-pentru acele vremuri-suma de 30 milioane florini aur.

Ca titlu de comparatie, aratam ca in Franta, revolutia din 1848, a facut numai 15.000 de victime.

Represiunea ungurilor a fost atat de sangeroasa incat un istoric roman a putut, cu drept cuvant, sa declare ca revolutia din Transilvania, "a luat proportii aproape apocaliptice". 

Armatele austriace si romanii inarmati sub comanda baronului Puchner ii inving pe secui;

Armatele lui Kossuth, sub conducerea generalului polon Bem, reusesc insa sa cucereasca Brasovul si Sibiul, asa incat Ardealul cade efectiv in mainile lor.

 

  

AVRAM IANCU

 Trupele de tarani romani se retrag inspre centrul Transilvaniei, unde, sub conducerea eroica a lui Avram Iancu-improvizat capitan de oaste-opun trupelor regulate maghiare, in muntii Apuseni, o rezistenta unica in istorie.

Tunurilor si armelor moderne ale armatelor lui Hotvany si Vasary,

Avram Iancu si motii sai le opun cu armele care si le-au faurit singuri, sau care cu greu le-au putut procura: pusti, sageti, arcuri, sulite si… tunuri confectionate din lemn de cires.

"Craiul muntilor" se bizuia insa, in rezistenta sa si pe dreptatea cauzei pe care o apara si care otelea vointele romanilor.

Pe cata vreme armatele lui Kossuth luptau pentru mentinerea in sclavie a unui popor care numara milioane de suflete, romanii luptau pentru ideile de libertate care stateau la baza insasi a revolutiei kossuthiste.

Avram Iancu, impreuna cu toti oamenii sai s-au revoltat pentru libertate, pentru care au varsat si mult sange romanesc.

Revolutia romana nu a fost in realitate decat strigatul de revolta al unei populatii de milioane de oameni contra unor metode feudale, mostenite din Evul Mediu si inpamantenite de catre o clica privilegiata, cifrandu-se la doar la un numar restrans de nobili maghiari, care cautau sa permanetizeze aceste metode la nesfarsit.

Politica maghiara in loc sa mearga odata cu timpul adaptandu-se revolutiei naturale a sistemelor politice europene, s-a cramponat in a mentine inegalitati, diferentieri si asupriri, care, in lumina cuceririlor spirituale ale sec.XIX-lea, devenisera in principiu, sa le fie smulse ungurilor cu forta.

Cand armatele Kossuth-iste au fost infrante, capul asa zisei revolte ungare, si-a dat in sfarsit seama ce sprijin puternic a pierdut el in lupta pentru dobandirea libertatii, prin politica echivoca fata de romani.

 

 

Kossuth regreta…

 La 29 iulie 1849 Kossuth, care pana atunci negase cu incapatinare orice drept natiunii romane ca atare, in urma dezastrului de la Villagos, se hotara sa-si schimbe atitudinea sa intoleranta fata de romani si aceasta cu scopul de asi apropia masele romanesti in lupta contra austriecilor.

El voteaza in ceasul al 12-lea, o lege prin care se recunostea in sfarsit natiei romane din Transilvania romaneasca, dreptul la o viata libera, pe picior de egalitate cu natiile conlocuitoare.

Cand textul legii ii fu adus la cunostinta lui Avram Iancu, care in muntii Abrudului continua eroica sa rezistenta, era de acum prea tarziu.

Kossuth incetase de a mai fi stapanul situatiei.

Trupele austro-ruse erau peste tot victorioase.

Kossuth abdica si fuge la Varna si de acolo, prin Anglia, in Statele Unite.

Schimbarile pe care le-au suferit conceptiile exclusiviste ale lui Kossuth in anii de refugiu si de meditatie senina-departe de framantarile inerent pasionate ale politicii-sunt extrem de edificatoare.

Ideea centrala in jurul careia gravita politica sefului revolutionar de la Buda-Pesta in epoca in care era conducatorul destinelor politice ale Ungariei, consta in primatul natiei ungare, in toate privintele-in care elementul unguresc era politiceste dominant.

Celorlalte popoare li se acordau cateva mici libertati si drepturi, cu conditia prealabila ca ea sa renunte la nationalitatea lor.

Kossuth era categoric in aceasta privinta in anii revolutiei.

"Pe romani si pe sasi, spunea el in acea epoca, ii vom matura de pe suprafata pamantului, daca se vor ridica impotriva patriei maghiare".

Kossuth isi da seama-cam tarziu este adevarat-ca realizarea unui stat unitar maghiar in limitele Coroanei Sfantului Stefan este o utopie, recunoscand ca Ungaria este un stat polinational si tragand de aici toate consecintele logice ale acestei conceptii.

Ei au vrut sa construiasca un stat maghiar unitar, prin desnationalizarea fortata a romanilor, a slovacilor, a croatilor si a celorlalte nationalitati. Ca si cand popoare, in plina vigoare si constiente de nationalitatea lor straveche, pot fi desfiintate prin simple dispozitii legale sau prin masuri de oprimare.

Delimitand spatiul etnografic al diferitelor popoare din Ungaria, Kossuth (in exil) atribuie elementului etnic romanesc un teritoriu care nu numai ca il egaleaza pe acel fixat prin Tratatul de la Trianon, dar il si depaseste. Kossuth insasi recunoaste pana la urma romanilor drepturi asupra intregului teritoriu al Transilvaniei, in limitele stabilite (mai tarziu) prin tratatul de pace din 1920.

Dupa esecul revolutiei maghiare, Franz Iosef instaura in intreaga imparatie regimul absolutist.

Acest regim a avut si un prim efect negativ: "toate natiile Monarhiei fura despuiate de drepturile lor. Franz Iosef infaptuise int-adevar egalitatea intre romani si unguri, dar de data aceasta era o egalitate a lipsei de drepturi.

 

Generalul de origine polona  Josef Bem

Josef Bem s-a nascut la 14 martie 1795 in Tarnow si a decedat la 10 decembrie 1850 la Aleppo, astazi Halab din Siria.

Bem este cunoscut noua romanilor, ca fiind un general polonez, comandantul armatei revolutionare ungare in timpu Revolutiei din 1848-1849.

 El a preluat la 14 octombrie 1848, la Viena conducerea revolutiei antihabsburgice.

Pe 25 octombrie, in ziua capitularii rebelilor, a fugit in Ungaria. Guvernul lui Kossuth I-a incredintat imediat comanda trupelor revolutionare maghiare din Transilvania.

Acolo el a organizat o armata de 10.000 de secui, cu care a reusit sa infranga in batalia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmaresalului austriac Anton von Puchner.

In ciuda infrangerii sale pe 4 februarie 1849 la Vizakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reusit sa cucereasca Sibiul si Brasovul, silind trupele austriece sa se retraga.

Dupa ce Casa de Habsburg a chemat in ajutor trupele tariste, generalul Bem a fost infrant pe 31 iulie 1849 in batalia de la Albesti de langa Sighisoara.

Chemat de Kossuth sa se retraga in Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la batalia de la sud de Timisoara, unde trupele revolutionare maghiare au fost infrante de aliatii austriaci si rusi.

Pe 13 august armata revolutionara a capitulat la Siriia. Comandantii trupelor revolutionare, cu exceptia lui Bem, au fost judecati si executati pentru inalta tradare.

Josef Bem a fugit in Imperiul Otoman, unde s-a convertit si a devenit inalt functionar sub numele de Amurat Pasa.

 

Bataliile purtate de trupele generalului Bem pe Valea Bargaului.

 (Acest subtitlu va face parte dintr-un material ce va publicat ulerior, fiind deosebit de interesant sub aspectul derularii bataliilor de urmarile (gherila), incepand cu Crainimatul, Unirea, Padurea Ghinzi, Josenii Bargaului, Tureac, Poiana Stampei, Vatra Dornei, Stramba, Valea Somesului, Nasaud, unde trupele ungare au incendiat orasul, inclusiv Institutul Militar de la Nasaud, Bistrita, Mocod., batalii in care un rol important l-a avut si colonelul Urban, ultimul comandant al Regimentului II romanesc de granita de la Nasaud, ajuns pana la gradul de feldmaresal in armata imperiului austriac, printr-o ironie a soartei, tot polonez de origine ca si generalul Bem, dar inamici in revolutia din 1848-1849).

 

 

DERULAREA EVENIMENTELOR DIN 1848 -LUNA MAI 1848

·       3/15 mai 1848 are loc Adunarea Nationala de la Blaj de pe Campia Libertatii, la care participa un mare numar de romani, in prezenta fruntasilor revolutiei. Vointa romanilor afirma ca: "Noi vrem sa ne unim cu tara!"

·       10 mai-Proclamatia lui Wesselenyi Miklos, care ii indeamna pe secui sa se ridice impotriva romanilor.

·       29 mai-Se deschid lucrarile Dietei maghiare de la Cluj.

·       30 mai-Dieta maghiara de la Cluj proclama unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Luna iunie 1848

·       6 iunie -Dieta maghiara din Transilvania declara desfiintarea iobagiei in aceasta provincie.

·       10 iunie-Imparatul Ferdinand al Austriei sanctioneaza decizia de unire a Transilvaniei cu Ungaria.

·       18 iunie-intra in vigoare in Transilvania legea desfintarii iobagiei.

Luna iulie 1848

·       4 iulie-romanii din Muntii Apuseni incep sa se inarmeze, sub conducerea lui Avram Iancu.

·       11 iulie-Kossuth cere recrutarea de soldati pentru armata ungara, inclusiv din Transilvania, ceea ce provoaca rezistenta la recrutare din partea romanilor.

Luna septembrie 1848

·       29 septembrie -Avram Iancu isi aseaza Cartierul General in tabara de la Campeni.

Luna octombrie 1848

·       15 octombrie-Marea adunarea nationala a secuilor, la Lutita, in care acestia se declara pe deplin de partea revolutiei ungare.

·       18 octombrie-baronul general Puchner, comandantul trupelor austriece din Transilvania, il numeste pe Avram Iancu prefect al legiunii pe care urma sa si-o infiinteze prin recrutarea motilor. Legiunea va fi botezata de catre Avram Iancu"Legiunea II Auraria Gemina" in amintirea radacinilor romane ale romanilor.

·       19 octombrie-Secuii ataca si jefuiesc Reghinul.

·       Baronul general Puchner solicita lui Avram Iancu sa ii elibereze pe militarii austriec capturati de catre unguri si detinuti in zona Hunedoara. Avram Iancu ii elibereaza pe austrieci cu ajutorul luptatorilor romani.

·       21 octombrie-Avram Iancu primeste orfin de la autoritatile militare austriece sa dezarmeze localitatile unguresti ce se aflau in zona legiunii comandate de catre el. Sunt dezarmate in mai putin de doua zile localitatile Abrud si Rosia Montana in mod pasnic.

·       23 octombrie-Are loc masacrul de la Zlatna. Este dezarmata in urma unei lupte localitatea Zlatna. Cad in lupta circa 400 locuitori unguri ai orasului, iar o parte a orasului este incendiata.

·       25 octombrie-Are loc batalia de la Ciumbrud. Luptatori din Legiunea lui Axente Sever opun rezistenta unui inamic superior numeric, dar sunt obligati sa se retraga. Romanii pierd doi tribuni si saizeci de lancieri.

·       Octombrie nedatat-tabara de la Magina este atacata de catre garzile nationale maghiare, conduse de catre comitele Stefan Kemen, sustinut si de o companie de trupe regulate maghiare. Romani se retrag.

·       Octombrie nedatat-Stefan Kemeny continua inaintarea, se intareste cu companii de honvezi si cu cavalerie si ataca tabara de la Cricau. Lupta este castigata de catre romani, care inving datorita ingeniozitatii unui student ce lupta alaturi de ei.

·       Ocrombrie nedatat-Avram Iancu isi trimite delegati in comitatul Zarandului pentru a preveni eventualele excese ale romanilor asupra civililor unguri din zona.

·       28 octombrie-Insurgentii unguri inainteaza pe Valea Muresului. Romanii incearca sa se opuna la Gura Vaii, dar glotasii inarmati doar cu sulite sunt infranti, iar tribunul Chendi capturat si executat la Halmagiu, alaturi de doi preoti si alti sase romani.

·       Octombrie nedatat-Inamicul(ungurii) prada localitatile Plescuta si Halmagiu.

·       31 octombrie-Luptatorii Legiunii XII Mures (comandat de Constantin Romanu -Vivu) ataca si distrug trupele ungare ale contelui Lazar.

Luna noiembrie 1848

·       5 noiembrie-Luptatorii Legiunii a XII-a MURES, sustinuti de detasamentele tribunilor Bianu si Nicolae Pop ataca si distrug in intregime brigada de secui a contelui Lazar, care mai fusese decimata o data in octombrie, dar se refacuse intre timp.

·       6 noiembrie-Legiunile conduse de catre prefectii Avram Iancu, Ioan Buteanu, Axente Sever, Balas si Popoviciu incep dezarmarea localitatilor unguresti de pe Valea Muresului spre Cluj.

·       7 noiembrie-Are loc lupta de la Sancrai, castigata a doua zi de catre insurgentii unguri, ajutati peste noapte de sosirea trupelor proaspat sosite din Ungaria.

·       8 noiembrie-Are loc lupta de la Tarnava (Hunedoara), castigata de trupele ungare.

·       9 noiembrie-orasul Aiud este impresurat de legiunea lui Avram Iancu.

·       10 noiembrie-Vintu de Sus se preda fara lupta legiunii lui Avram Iancu. Orasul Aiud se preda legiunii lui Avram Iancu.

·       20 noiembrie-Orasul Turda se preda fara lupta legiunii lui Avram Iancu.

·       Noiembrie nedatat-se preda orasul Cluj fara lupta austriecilor si legiunilor romane.

·       Noiembrie nedatat-localitatea Ocna Muresului se preda legiunii lui Axente Sever.

Luna decembrie

·       4 decembrie-Avram Iancu demobilizeaza o mare parte din legiunea sa, iar cu cei 1500 luptatori ramasi ocupa pozitie de aparare in satul Sacuel si Rogojel. In zilele urmatoare romanii surprind un convoi de aprovizionare ungar, doboara 35 honvezi, pierde si el 2 raniti. Romanii ocupa satul Visag si Pasul Bologa.

·       Se da o noua lupta cu ungurii in satul Sebes. Romanii sunt respinsi si se retrag la Magura. Ungurii pierd circa 40-50 de morti si raniti, romanii au cativa raniti. Satele Trainis si Visag sunt capturate de unguri si incendiate.

·       Decembrie nedatat-O alta legiune romaneasca si tribunatul condus de catre tribunul Moga, ce sustineau trupele austriece in inaintarea lor spre Huedin sunt obligate sa se retraga dupa o lupta grea. Legiunea se retrage in munti in ordine, unitatea lui Moga spre Cluj. Tribunul Moga isi abandoneaza oamenii, care sunt surprinsi de inamic pe drumul dintre Turn si Homorod. Trupa pierde 100 de morti si alti 200 prizonieri la unguri. Romanii care scapa se imprastie in munti.

·       Decembrie nedatat-trupele austriece sunt silite sa abandoneze Clujul si Dejul.

 

ANUL 1849

Luna ianuarie 1849

·       3 ianuarie 1849-satul Raul Calatei este atacat de 1000 de insurgenti cu 4 tunuri. Li se opun 80 de tineri din sat timp de 4 ore. Satul a fost incendiat in urma retragerii locuitorilor sai. Romanii pierd 2 luptatori, insurgentii mai multi morti.

·       8 ianuarie 1849-Centurionul Ion Spalaceanu cu trupa sa intercepteaza o coloana inamica pe care o pune pe fuga, capturandu-i o caruta, arme si soldati.

·       9 ianuarie 1849-Lupte in jurul satului Uioara, duse de luptatori din Legiunea I Blasiana condusa de Axente Sever.

·       11 ianuarie 1849-Insurgentii ataca satul Muntele Naisorii si il prada. Prefectul Simion Balint inainteaza spre ei cu o mica trupa, dar inamicul se retrage la Iara, unde pierde doi morti. Balint se intoarce la tabara din Ocolisu Mare.

·       15 ianuarie 1849-Insurgentii se intorc dinspre Turda si ocupa satele Surduc, Bicalatu si Iara, din care se retrag inspre seara.

·       17 ianuarie 1849-Acelasi inamic inainteaza din nou si amplaseaza 1200 de luptatori in satele Lita si Savadisla.

·       17 ianuarie 1849- Inamicul intra in Aiud cu peste 1000 de infanteristi si husari, dar este respins.

·       18 ianuarie 1849-prefectul Balint ataca insurgentii unguri din satul Lita si dupa o lupta de 2 ore ii respinge din sat. Rebelii se regrupeaza si sunt intariti cu trupe de la Cluj, reiau lupta si obliga pe prefectul Balint sa se retraga la Cacova Ierii, unde rezista pe pozitie unui atac de cavalerie, revine la contraatac si pune in deruta pe inamic. Ungurii pierd 45 morti, romanii 13 morti.

·       19 ianuarie 1849 Halmagiu este ocupat dupa o lupta dintre trupa maiorului ungur Beke Jozsef, compusa din 3500 secui cu 6 tunuri si lancierii si puscasii romani condusi de catre Ion Buteanu.

·       20 ianuarie 1849-Maiorul Beke Jozsef cu trupa sa ajunge la Baia de Cris.

·       20 ianuarie 1849-Inamicul ataca satul Salciua si produc pierderi mari motilor de sub comanda lui Simion Balint.

·       21 ianuarie 1849-Inamicul se retrage din satul Salciua din cauza atacului dat de Simion Balint la Trascau.

 ·       22 ianuarie 1849 -400 de honvezi ocupa satul Trascau. Prefectul Balint porneste impotriva lor, dar acestia nu primesc lupta si se retrag.

 ·       23 ianuarie 1849-Maiorul Beke Joszef cu trupa sa ocupa orasul Brad.

 

Luna februarie 1849

·       Se duc lupte puternice in localitatile Calatele, Brad, Salciua, Trascau, Fantanele, Halmagiu, Baia de Cris, Gilau, Marisel, Baia de Aries, Bedeleu, Valea Poienii, Sangergiu. Pierderi mari si de o parte si de alta.

Luna martie 1849-

·       Se duc lupte la Cacova Ierii, Zarand, Deva, Sibiu (care cade la 11 martie in mana insurgentilor condusi de generalul Bem, iar trupele austriece parasesc Transilvania si se refugiaza in Tara Romaneasca).

·       La 27 martie trupele de asediu ungare incep bombardamentul asupra cetatii Alba Iulia. Artileria austriaca deschide si ea focul pentru a ajuta cetatea. Asedierea cetatii Alba Iulia dureaza pana la data de 26 iulie, cand Axente Sever intra in cetate, care este considerat depresurata si asediul maghiar ridicat. In tot acest interval au loc batalii in localitatile din jurul cetatii Alba Iulia , soldate cu morti in ambele tabere.

·       12 august 1849-generalul rus Luders intra in cetatea Alba Iulia cu statul sau major.

 

 

 

Organizarea militara a romanilor din Transilvania in timpul revolutiei.

1.Militiile romanesti

 

In total, in timpul revolutiei de la 1848 se planificase sa se ridice la lupta un numar de 15 legiuni, ceea ce ar fi totalizat un numar de 150.000 luptatori.

O parte din legiuni vor ramane numai pe hartie, deoarece in zonele de campie desfasurarea ulterioara a evenimentelor nu va mai permite formarea acestora.

Legiunile formate au colaborat cu armata austriaca, care in Transilvania era constituita mai ales din regimentele de graniceri romani, Regimentul 1 valah de granita de la Orlat si Regimentul 2 valah de granita de la Nasaud.

Cea mai mare formatiune de lupta era LEGIUNEA, care cuprindea 10.000 oameni, condusi de un prefect.

Fiecare sat trebuia sa trimita la lupta 100 oameni, care formau o centurie, sub comanda unui centurion.

Centuria era formata din zece decurii, o decurie avand 10 oameni, condusi de un decurion sau caprar (sergent).

Zece centurii formau un tribunat, care avea deci 1.000 luptatori, condusi de un tribun (echivalentul gradului de maior).

Baza de operatii a oastei revolutionare era tabara. Au existat mai multe tabere pe cuprinsul muntilor Apuseni, unde se concentrau luptatorii, se completa inzestrarea cu armament si se facea instructie militara.

Organizarea taberelor: Campeni (jud.Alba-comandant prefectul Avram Iancu), Gura Raurilor (jud Alba-comandant tribunul Iosif Moga), Bistra (jud Alba-comandant centurionul Alexandru Bistran), Bucium (jud.Alba-comandant vicecenturionul Dionisie Popovici), Cacova (jud.Alba-comandant viceprefectul Simion Prodan), Magina (jud.Alba-comandant viceprefectul Simion Prodan), Ocolis (jud.Alba-comandant-prefectul Simion Balint), Sancrai (jud Alba-comandant prefectul Axente Sever), Cricau (jud.Alba-comandant....?)

 

Echiparea militiilor

 Luptatorii erau echipati in propriile lor haine, cu care venisera de acasa, multi nu aveau haine de schimb.

La fel a fost si cu incaltamintea.

Hrana zilnica trebuia ca luptatorii sa si-o procure singuri, deoarece legiunile nu puteau sa le asigure subzistenta. Garda personala a lui Avram Iancu, un numar foarte mic de oameni, era in subzistenta legiunii, care le asigura hrana zilnica, iar ca si un "lux", acestia primeau uneori si carne, in unele zile din saptamana.

 

Inarmarea legiunilor militare

Luptatorii romani de la 1848 erau inarmati prin mijloace proprii:

Unelte agricole transformate in arme: furci, coase, securi, topoare, chiar si bate.

Unii aveau arme de vanatoare sau pistoale civile.

Au fost insa achizitionate si un numar de pistoale, pusti cu munitia aferenta si sabii. In revolutia din 1848-1849 au fost folosite inclusiv arcuri si sageti, dar s-au folosit si tunurile din metal capturate de la insurgentii unguri.

 

Comandantul Legiunii a XII-a (Muresul) cu granita de delimitare intre Mures si Somes

Constantin Romanu-Vivu

(1821-1849)

S-a nascut pe meleaguri bistritene, in satul Pintic, comuna Teaca, in anul 1821. Mama lui se numea Paraschiva Moldovan, care dupa sotul ei va purta numele Roman.

Ramas orfan de ambii parinti din frageda copilarie, Constantin Romanu-Vivu a fost crescut si ocrotit de unchiul sau Stefan Moldovan, preot in Pinticu, iar apoi protopopp greco-catolic.

La 21 de ani, in toamna anului 1842, a fost inscris la Seminarul Teologic din Blaj, unde a fost intretinut si ajutat de un alt unchi al sau, Grigore Moldovan, profesor de limba germana la gimnaziul greco-catolic din Blaj.

Dar anii de teologie au fost pentru tanarul intelectual plini de framantari, ca un preludiu al vietii sale zbuciumate.

C.R.Vivu a facut parte din seria de clerici eliminati din seminar in anul 1843, pentru un act de revolta in contra episcopului Lemenyi, exponentul unei politici de deznationalizare a romanilor si a dispotismului bisericesc.

In acelasi timp, unchiul sau din Blaj, profesorul Grigore Moldovan, a fost indepartat de la catedra sa, fiind nevoit sa plece la Brasov, unde isi va trai ultimii ani de viata.

Celalalt unchi, Stefan Moldovan, preotul din Pinticu, a suferit si el o pedeapsa disciplinara din partea episcopului razbunator.

In anul urmator, C.R.Vivu s-a intors la Blaj, in momentul in care o boala grea incepuse sa-I mistuie trupul. Nu peste mult timp, in primavara anului 1845, pe cand se afla in anul III de studii, C.R.Vivu a parasit de voie Blajul si s-a intors in satul sau natal pentru a-si lua ramas bun de la unchiul sau Stefan Moldovan si a se sfatui cu acesta in legatura cu intentiile pe care le avea de a parasi Transilvania si a se stabili la Bucuresti.

Pe cand ceilalti colegi se inscriau la academia de drept din Cluj si Targu Mures, bietului orfan nu-I ramanea decat sa treaca muntii spre a se stabili la Bucuresti unde, din toamna anului 1847 si primavara anului urmator, a activat ca profesor la pensionul "Scheiwitz".

Aici, in capitala Tarii Romanesti, C.R.Vivu a fost martorul ascutirii contradictiilor de clasa dintre burghezie si taranime, pe de o parte, si boierime, pe de alta parte, fapt ce a condus la starea revolutionara din anii 1847-1848.

In valtoarea acestor evenimente, un rol de seama in formarea si cristalizarea conceptiei revolutionare a lui C.R.Vivu l-a avut cunoasterea si imprietenirea lui cu fruntasii revolutionari din Tara Romaneasca: Nicolae Balcescu, fratii Golesti s.a.

Cand flacarile revolutiei au cuprins si pamantul Transilvaniei, sosira aici si ardeleni din Principate, pentru a realiza sfatul lui Balcescu de a lupta pentru drepturile romanilor, dar si"sa caute a aduce pe unguri sa inteleaga ca in unirea lor cu romanii este salvarea amandorura nationalitati".

 Sfatul lui Balcescu a fost urmat de profesorul C.R.Vivu.

La 1 mai 1848, C.R.Vivu sosi la Brasov, unde si-a vizitat unchiul bolnav. La cateva zile dupa plecarea lui spre Blaj, unchiul sau moare.

In 8 mai, C.R.Vicu poposeste la Sibiu, iar la 3/15 mai 1848 la adunarea de pe Campia Libertatii din Blaj, C.R.Vivu este ales intre membrii comitetului permanent de la Sibiu de sub presedintia lui Saguna si Barnutiu.

In iulie 1848, C.R.Vivu trece din nou muntii pentru a servi cauzei revolutiei din Tara Romaneasca.

Fiind intr-o stare disperata, Nicolae Balcescu il ajuta pe C.R.Vivu care s-a daruit trup si suflet cauze revolutiei romane din Tara Romaneasca.

Dupa caderea revolutiei in Bucuresti, urma lui Romanu Vivu se pierde si el apare din nou pe Campia Libertatii de la Blaj, abia catre mijlocul lunii octombrie 1848.

Lui C.R.Vivu i se acorda conducerea prefecturii din locurile in care s-a nascut si a copilarit, cu sediul la Reghin, fiind insarcinat cu organizarea Legiunii a XII.

La 22 nov.1848 soseste la Teaca, de unde-dupa cateva zile de sedere-se indreapta spre Pinticu, satul sau natal, pentru a se intalni cu unchiul sau, Stefan Moldovan.

Cu ajutorul acestuia, Constantin Romanu Vivu, isi organizeaza prefectura, formata din 104 sate, ce au fost impartite in 9 tribunate.

La 29 noiembrie 1848 el recomanda Comitetului National Roman, pentru functiile de comisari, pe fostul preot Gavril Dorgo, pe avocatii romani Ioan Pop Maier, Teodor Pop, Mihai Orbonas si Ioan Bardosi, iar pentru comunele sasesti, pe Georg Muler, propuneri care au fost aprobate de Cons.Nat.Roman, care la numit si pe preotul Stefan Moldovan din Pinticu ca si subprefect.

Lagarul militar de concentrare si de instruire a fost stabilit la Teaca, unde contingentele sale de revolutionari ale legiunii sale atinge efectivul de 3000 de oameni.

In decembrie 1848 isi stabileste cartierul la Reghin, dupa ce legiunea sa fusese cantonata initial la Teaca, iar apoi la Bala.

La 24 decembrie 1848, C.R.Vivu ajunge cu legiunea sa in fata portilor cetatii din Targu Mures, superioritatea numerica si tehnica a insurgentilor unguri il determina ca la 1 ianuarie sa se retraga la Toplita in munti.

La 20 ianuarie 1849, in timp ce poposea in comuna Stinceni de langa Toplita, in casa tribunului Kontai, impreuna cu Stefan Moldovan si cativa tribuni credinciosi lui pana in cea din urma clipa, C.R.Vivu a fost atacat si prins de o ceata de calareti secui din Ditrau. Cu mare alai ei a fost transportati pe jos, la Targu Mures.

Obositi de drumul greu, prizonierii cu mainile legate in obezi, au fost gata sa cada, iar salbaticii insotitori ii legara de cai, pentru a-i tara mai repede spre portile orasului de destinatie.

Timp de 7 saptamani a fost tinut C.R.Vivu sub zavorul temnitei, alaturi de colaboratorii sai.

Tribunalul martial adunase material suficient pentru a-I dovedi"vinovatia"

La arestare ii  fura confiscate 2 pistoale, ce le purta la brau, si o sabie tintuita cu argint si aur, care se pastreaza si acum la muzeul din Arad.

Tribunalul nu voia sa-l judece ca un erou al neamului sau ci ca un hot, lacom de jaf sau ca un organizator de acte teroriste cu varsari de sange.

Toate documentele si corespondentele insa au pledat in favoarea sa, C.R.Vivu aparandu-se cu darzenie si succes impotriva oricaror invinuiri sau probe menite a defaima persoana sa de prefect, fapt ce a impresionat intreaga asistenta.

Intr-o zi din primavara anului 1849, sub pretext ca vor sa-I duca la Cluj, si de acolo la Debretin, au fost scosi din "cercetare" C.R.Vivu si preotul Stefan Moldovan si escortati pe soseaua care duce la Reghin.

Legat de obezi, fostul prefect pasea cu fruntea ridicata inaintea soldatilor si, din cand in cand, privirea i se incrucisa cu ochii blanzi ai batranului preot Stefan Moldovan, care mergea alaturi cu trupul garbovit.

Cand au ajuns la marginea orasului, pe hotarul comunei Sangergiu de Mures, la un semn convenit, calaii au tabarat asupra lor, lovindu-i in cap cu ciomegele pregatite dinainte.

Sangele lor au inrosit praful drumului si sub ochii impasibili ai soldatilor, complici la aceasta infama executie, calaii au avut timp sa scoata inelele si tot ce era de pret in buzunarele victemelor. Cadavrele crunt mutilate si strivite de copitele cailor au fost aruncate pe margine de sant, unde au stat mai multe zile, pana ce au fost ingropate in pamant. Asa s-a sfarsit, la numai 28 de ani, viata prefectului C.R.Vivu, om de o inalta puritate morala, patriot inflacarat, care si-a dedicat intreaga sa activitate cauzei propasirii neamului sau.

La aproape un secol, pe locul unde ciomagele calailor si copitele cailor au spulberat viata, s-a ridicat un monument frumos. Dar asupra zonei a venit o alta furtuna, odiosul Dictat de la Viena, in perioada ocuparii horhyste, oameni inraiti au distrus monumentul ridicat la Sangergiu de Mures.

In Tg.Mures o strada ii poarta numele, la fel si in Bistrita, iar Pinticu Tecii s-a ridicat in fata bisericii un frumos monument.

Drapelul Legiunii a XII militare se afla si astazi in conservare la Muzeul Judetean Bistrita-Nasaud.

 

Autor: Col.(r.) Cordovan Ioan.

0 comentarii9842 vizualizări15 mai 2013




rss 2.0
rss 2.0