Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Atitudine Luni 01 Iunie 2020 - 1398 vizitatori azi
Ne imbracam copiii-n draci ?!

De cand cu "halouinul", ma revoltam mereu in cercul meu stramt, dar nu stiu in ce masura efectul scontat se facea resimtit, nu stiu daca bobarnacul meu era "piatra in lac" a lui Rodari din "gramatica fanteziei", in care un cuvant aruncat de pe margine in apa paginii/ mintii face cercuri concentrice multiple.

            Suntem prea docili cand nu trebuie si prea putin indrazneti atunci cand ar trebui sa avem o atitudine ferma. Macar din perspectiva celor doua decenii de experienta didactica imi permit sa scot in evidenta niste carente, pana la urma in educatie, ori pe ce fagas ar lua-o aceasta - moral, estetic, religios.

            Parca n-ar fi destula debusolada cotidiana, n-ar fi destule stiri de la ora 5, n-ar fi destul dezmat pe toate gardurile, cu camere video pro. Asta ne-a mai lipsit! Am tinut mortis sa fim cool, sa fim in trendul celtic, american etc. Cu ce? Cu o schimonosire a fiintei? (fie chiar prin masca mastii). Desi sunt profesor de teatru (e drept un teatru mai liric) si propun diverse roluri  ca exercitiu in fiecare zi, intelegand ca fara contrast, fara un pic de tensiune pare totul putin anost si nu mai invatam lupta, constat ca  a propune un intreg spectacol infernal e prea de tot.

            Mantuitorul indeamna blajin - "Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti..." si noi ce facem? Ascultam o voce straina? (tot ce se poate a celui rau). Cat de plastic si adevarat zicea parintele Simion Bretfelean intr-o predica, dupa evenimentul "x hallou...": "Parintii se dau peste cap sa dea bani, sa caute costumatii sugestive pentru a-si imbraca odraslele in... demoni. Si Dumnezeu ne-a dat ingeri, copiii, fiinte de lumina".

            Indiscutabil si scoala are meritul ei in aceasta acceptare/ propunere a provocarii; si institutiile care au preluat de ici, de colo, de dincolo, de niciunde... ("Vai de cel prin care vine ispita!") Cred ca ar trebui sa procesam mult mai mult inainte de a adopta/ de-a imita un obicei denaturat, o moda, un moft sau un soi de nebunie, degringolada!

            In prag de Luminatie, cand in cimitire se simte adierea tandra a celeilalte lumi, noi stricam privegherea, transformand-o intr-o noapte hidoasa - cu monstri, cu vrajitoare, cu schelete, vampiri etc. Cred ca si cei adormiti, incercand sa vina intr-o mireasma nepamanteana, s-ar speria de noi... Si-apoi, dupa o noapte de distractie de cosmar, chiar sub valul hlizirii, cum sa te mai aduni, in liniste, a doua zi, in 1 noiembrie, de ziua celor dragi dusi...? Si printre mormintele celor adormiti ai nostri se impart biscuiti "in schimbul" unei rugaciuni, fiind imbiati copiii sa salveze prin puterea gandului bun, sunt invatati ca nu se termina totul aici, sunt invatati milostenia, dar nu sunt momiti cei mici, ca-n seara cu pricina, cu dulciuri pentru a-si vinde din inefabil pe doi lei.

            Copiii au un potential creativ nebanuit; sunt fabulosi (nu ma mai satur sa o spun). Ei ar putea propune nenumarate alternative viabile si limpezi in locul acestei harababuri, de care sincer, din discutiile purtate cu ei, se cam sfiiesc. Inteleg foarte bine (si ei si parintii lor) cum stau lucrurile si unii chiar au luat atitudini ferme, refuzand carnavalul in negru. De ce sa nu fim si noi fermi? De ce sa-i facem sa roseasca gratuit?

            La fel ca o parte din literatura fantasy, axata pe scoli de vrajitorii, magii si alte prostii, si Halloween-ul serveste o cauza necurata. Nu are nici cea mai mica legatura cu noi, cu poporul nostru. Ce sa fie de capu’ lui de dovleac? Afiseaza doar masca unei traditii cu influente mai profunde. Ceva semnificativ nu se sarbatoreste in "cluburi intunecate". A pune pe tapet, a face eforturi pentru un eveniment de acest gen nu e altceva decat a face o reverenta negativului din univers. Sa acceptam de buna voie si nesiliti de nimeni expunerea la un risc sever e o mare naivitate/ superficialitate. Visele urate din somnul copiilor nu sunt singurele consecinte negative; ci, mai ales, gandurile de lilieci care se tin cu inversunare de peretii mintii si-ai sufletului. Se cultiva agresivitatea, mascarada, ca apoi sa se initieze programe de consiliere, alternative de reabilitare...

            Nici pe Exupery nu-l prea ascultam - "Sa ocrotim cu grija lampile (copiii); orice boare poate sa le stinga!" Darmite un vant nebun. Sa nu mai vorbim de afaceri cu masti, dar mai ales de spiritul sumbru, care se da in spectacol, "umbla ca un leu in turbare", sa impanzeasca spatiul, incercand sa se foloseasca de firavele noastre fiinte.

            Sa fim cu luare aminte!

 

prof. Ionela-Silvia Nusfelean, Palatul Copiilor Bistrita.

0 comentarii2457 vizualizări01 noiembrie 2013




rss 2.0
rss 2.0