Scrisoare deschisa a Tinerilor Moldovei catre presedintele Romaniei. Domnule Presedinte, in aceste zile, mai mult ca oricand, ne adresam in primul rand Dumneavoastra, dar in acelasi timp, fiecarui membru al Guvernului, fiecarui parlamentar in parte, tuturor presedintilor partidelor politice, pentru a ne fi alaturi.

Suntem in toiul unei actiuni grele, prin care am vrut sa aratam Tarii cat de mult inseamna pentru noi si ca setea noastra de reintregire nu a fost oprita nici de sutele de mii de deportari si crime din perioada sovietica, daramite acum, cand avem dreptul la libera exprimare.

Am mers spre Tara 20-30 de kilometri pe zi. Am mers in canicula, pe temperaturi de 40 de grade, acum, cand va scriem aceasta scrisoare, tocmai continuam marsul pe furtuna. Nu ne va impiedica nimic sa ajungem la Bucuresti: sambata la 10:00 trecem Prutul pe jos la podul feroviar de la Ungheni, iar duminica la ora 14:00, prietenii sau simpli bucuresteni care nu au uitat de noi ne asteapta in Piata Universitatii.

Noi n-am vrut sa fim asteptati. Cand revii acasa des, mama nu te mai intalneste cu masa intinsa, ci te cearta de ce n-ai spalat cana dupa tine cand ai plecat. Domnule Presedinte, noi vrem sa ne certati ca n-am spalat cana, nu mai vrem sa fim asteptati. Suntem tineri, suntem entuziasti, este adevarat. Dar suntem o mie care gandim la fel. Fiecare dintre noi are cel putin parintii, fratii, verisorii si vecinii care gandesc la fel. Domnule Presedinte, noi suntem doar 3 milioane peste Prut.

Ce vrem sa va rugam, Domnule Presedinte, este sa nu uitati nici Dumneavoastra de noi. Stim ca sunteti un om foarte ocupat, care are griji foarte mari pe cap, dar duminica ajungem la Bucuresti pentru a va transmite Dumneavoastra, ca reprezentant al poporului roman, dorinta de Unire a romanilor basarabeni, exprimata in Apelul Marii Adunari Nationale din 5 iulie de la Chisinau, si mesajele venite de la oamenii simpli din satele si orasele Republicii Moldova cu care ne-am intlnit in marsul nostru pedestru. Va scriem Dumneavoastra.

Drumul nostru lung ne-a facut fericiti, nu ne asteptati ca pe niste oaspeti, noi nu mai avem ce sa oferim, decat pe noi insine Maicii Romanii. Stim ca rigorile diplomatice nu va permit mai multe, dar va rugam, domnule presedinte, sa ne primiti macar cu o strangere de mana si un cuvant bun, cum ati facut-o cand ne-am vazut la Chisinau.

Copiii instrainati ai neamului romanesc, care isi cauta drumul spre revenirea acasa.