Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Atitudine Luni 17 Iunie 2019 - 3092 vizitatori azi
In amintirea unui plaies moldovean.

Vestile bune sau rele alearga mai repede ca oricand gratie tehnologiei moderne. Si, totusi, o veste ca o noapte sfasietoare nu mi-a parvenit la timp: Gavrila Banu, prietenul meu, nu mai este. S-a dus. Prea repede s-a grabit sa "alunece" dincolo.

            Absolvent al adevaratei scoli pedagogice nasaudene, promotia 1974, Gavrila Banu a fost sufletul formatiei artistice a liceului, formatie renumita la acea vreme. Alaturi de Constantin Melean, Florin Lates, Ioan Lazar, Ioan Talpos, Ioan Axente si altii, el a ridicat maiestria interpretativa aproape de perfectiune.

            A fost un adevarat plaies moldovean care a descalecat in Tara Nasaudului, unde a devenit… "zimbru"! Da. Zimbru! Asa i-a poreclit regretatul lor diriginte, profesorul Liviu Rebreanu. Singura clasa de baieti de la Liceul Pedagogic Nasaud era… clasa "zimbrilor"!.

            In multele deplasari cu ansamblul artistic prin satele judetului si in judetele limitrofe, Gavrila Banu era aplaudat la scena deschisa .Avea harul lui inconfundabil.

            In vremea aceea, viitorii invatatori erau initiati in activitatea culturala, iar, ca artisti amatori, sustineau spectacole de tinuta, valorificand, in spectacolele lor, folclorul autentic nasaudean, dar si cel din zonele din care proveneau, apoi, ca absolventi, deveneau adevarati luminatori ai satelor si indrumatori ai vietii artistice in satele in vare isi desfasurau activitatea. Asa a fost si Gavrila Banu. Intreaga sa viata si-a daruit-o, alaturi de sotia sa, Florentina, fosta colega de liceu, miscarii artistice din Dorna Candrenilor si din judetul Suceava pana cand inima lui a incetat sa mai bata, la o varsta la care altii isi fac inca proiecte…

            Gavrila a fost un bun prieten. Revederile noastre, desi putine, aveau aspect de sarbatoare! Bineinteles ca spatiul nu ne permite sa evocam personalitatea dascalului si indrumatorului din Dorna Candrenilor. Doar o amintire picanta mai astern printre lacrimi: Ansamblul nostru trebuia sa prezinte, intr-o duminica, doua spectacole in Vatra Dornei si Dorna Candrenilor. Dupa ce am terminat spectacolul in Dorna Candrenilor, Gavrila il ruga pe directorul de atunci, regretatul profesor Eremia Burcezan, sa ne lase pe toti sa-i vizitam casa. Nu stiam nici noi ce va urma. Intr-o camera ne astepta un butoi de lemn cu o bere rece de casa al carui gust era deosebit. Numai ca, neobisnuiti, ieseam din casa mai "veseli" decat intrasem. Nestiind ce se intampla, directorul intra si el si vazu… butoiul! Dar nimeni n-a mai putut intoarce timpul, asa ca am ramas nepedepsiti. De atunci, ori de cate ori venea vorba de Banu sau Dorna Candrenilor ne aduceam aminte de… butoiul cu bere!

            Un plaies moldovean s-a predat prea repede in fata mortii. Noi, cei care l-am cunoscut, si discipolii sai putem spune fara teama de a gresi: s-a dus in lumea umbrelor un OM adevarat, un iubitor al meseriei de dascal si un luptator pentru pastrarea si valorificarea folclorului autentic romanesc.

Fie-i tarana usoara!

 

. Radu Baes

0 comentarii3360 vizualizări03 iulie 2016




rss 2.0
rss 2.0