Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Atitudine Luni 17 Iunie 2019 - 3936 vizitatori azi
ANSAMBLU DE VALORI IN SATUL BORLEASA.

A scrie despre sat e un act patriotic. A scrie despre satul natal e o expresie a sufletului si a spiritului, e un respect pentru cei dragi plecati la ceruri. E un respect pentru creatiile reprezentative ale satenilor si fata de personalitatile ce s-au ridicat din solul fertil al satului cu acel ansamblu de valori in care cu totii ne regasim.

            Pornim spre sat. Ne  urcam in masina, la prima ora a diminetii unei zile de vara. Pornim de pe strada Crinului-Nasaud, indreptandu-ne spre centrul orasului. Ajungem la Salva, care deja e unita cu Nasaudul si poate candva va fi o localitate suburbana, apartinand de orasul academicienilor la fel si Rebrisoara, iar noi, nasaudenii, vom trai in municipiu. Candva ori niciodata. De fapt in ziua de azi orice-i posibil.

            Aici poposim putin la bustul acad. Tiberiu Morariu si meditam asupra jocului taranesc de pe podul acoperit ce traversa raul Salauta. Salutam pe doamna dr. Virginia Linul, care mi-a luat masura pentru o camasa cu margele si curea spre a le imbraca de Ispas la Nasaud. Voi fi persoana cu nr. 5oo1 la Festivalul costumului popular. Sotia, Lucretia, si-a confectionat din timp costumul, fiind printre cele 5ooo persoane ce au imbracat costumul popular de Maialul Nasaudean din acest an. Traversam livada dintre Mititei si Mocod cu multimea de pomi plantati de tinerii din localiate prin actiuni de munca voluntara la fel si in satul Nimigea de Sus. Ajunsi in Mocod aducem salutul nostru acad. Dumitru Protase si ne inchinam la Troita ridicata de dansul in fata bisericii. 

            Trecand prin satul Piatra ne vin in minte lectiile de pedagogie sustinute de prof. Frisan, fiu al acestui sat, de la Institutul Pedagogic din Cluj, cu care am dat si examenul de stat. La iesirea din Sasarm,  am cotit spre stanga, pe un drum pietruit unde cativa nasaudeni si-au construit case de vacanta, pe malul drept al Somesului, langa baraj. Aici este si un lac populat cu peste, unde pescarii isi incearca norocul. La Chiuza vizitam expozitia de pe gard, dedicata romancierului, din incinta castelului, unde se afla Centrul Cultural "Liviu Rebreanu". Aici ne intalnim cu scriitorii locali Valer Muresan si Ioan Bindea, membri in Liga Scriitorilor care  ne-au prezentat aspecte din activitatea lor scriitoriceasca. Valer se ocupa de portretele scriitorilor nasaudeni pentru antologia ce sta sa apara, fiind deja data in lucru la Editura Ecou Transilvan din Cluj. In drumul nostru spre satul copilariei nu suntem nepasatori, ne intereseaza toate frumusetile zonei, oamenii si preocuparile lor. Pe ulitele satului din Coldau, intalnim personajele din cartea "Panza reginei" de Stefan Mihut, iar in Cristestii Ciceului ascultam povestirile scriitoarei Nadia Urian premiata la diferite concursuri pe teme literare. Reducem viteza spre a putea aprecia cele 10 monumente ce strajuiesc satul si manifestarile culturale de amploare ce s-au desfasurat la dezvelirea lor prin stradania fiului satului Gh. Traian Dascal. La toate ceremoniile am fost prezenti cu implicatii concrete.

            Dupa ce intram in Uriu, cotim spre dreapta si urcam pe malul apei Tiblesul, trecand prin sate bine oranduite, cu indicatoare din loc in loc, spre Manastirea Dobric. De data aceasta nu intram la manastire. Urcam spre Caian, unde cel mai tanar primar din tara isi dovedeste maiestria in administratie. Am poposit putin la scoala admirand aleea carturarilor locali fixati aici spre nemurire prin stradania  bunului meu prieten, Moldovan, fostul director de scoala.

            Ne asteapta satul copilariei, asa ca tinem aproape dar nu uitam sa aruncam privirea spre satul din dreapta, Dumbravita, satul carturarilor, a preotilor, a ofiterilor superiori si a dascalilor de toate gradele.    Intram in Spermezau unde deseori veneam cu tata la targ spre a vinde sau cumpara o vaca buna de lapte. Traversam Lunca Borlesei. Emotiile se accentueaza cu fiecare pas, simtind zburdalnicia copilului de atunci ce-si purta pasii pe Valea Dosului, Paraul Popii, Dealul Tunsu, Intre Valcele, Intre Carari, Pe Zanogi, Pe Jgheab, In Fata Glodului, Gura Zambritii etc., unde traditia era elementul caracteristic al satului cu atatea rezonante in lumea contemporana.

            In acest sat s-au acumulat in timp valori, spune sotia Lucretia povestind nepotilor Calin si Calina, stabiliti in America, intamplari palpabile din munca acestor oameni spre restaurarea valorilor locale, care nu sunt cu nimic mai prejos decat in alte sate.

            Inaintam spre centrul satului, pastram un moment de reculegere la monumentul unei femei din localitate ce si-a pierdut viata la Timisoara, in zilele revolutiei din 1989. Cunoastem originea acestui erou. Lacrimile de bucurie ne invaluie fata. Ne apropiem de scoala si de casa parinteasca. Sotia, Lucretia, fiica a satului, din parintii Simion si Ludovica, truditori ai pamantului, care au muncit din greu pentru ca cei 7 copii sa fie impliniti. Ne oprim in fata casei lui badea Costan, unde era scoala pe acele vremuri si intram in clasa direct din strada.  Era un dascal la 4 clase, un dascal minunat ce facea naveta din Agries. Poposind aici mi-au trecut prin minte colegii de scoala cu care ma jucam, pastoream mieii pe colinele satului, ne scaldam in apa limpede si prindeam pesti de sub stanci si ragalii. Erau zile minunate!

            Intram in curtea scolii actuale. Un local bine ingrijit, dar  scolari din ce in ce mai putini asa ca satul, de fapt ca multe altele, nu mai are viitor. Emotiile au fost mari pentru ca aici, pe acest loc a fost casa parinteasca a sotiei, care in timpul razboiului cand s-a bombardat podul de peste Vale si casa noastra s-a zguduit din temelii. Parintii nu au mai investit in reparatii, au convenit cu obstea satului sa faca un schimb de teren, o suprafata mai mare pe Zanogi, iar pe acest teren, din centrul satului s-a construit scoala. Parintii mei si-au facut casa inafara satului. Pe Zanogi, au mai cumparat teren avand o mosie substantiala.

            Dupa terminarea primelor clase am trecut dealul la scoala din Zagra, unde era internat, ceea ce m-a favorizat, la indemnul si cu sprijinul surorii mai mari Otilia, plecata la loc cu verdeata in plina tinerete. De aici am pasit pe alte carari ale vietii indepartandu-ma de sat, dar l-am avut vesnic in suflet, pastrand si azi ceea ce ne-au lasat strabunii nostri, obiceiurile si datinile pe care avem datoria morala sa le transmitem nepoluat urmasilor. Aici este un izvor nesecat de creatii populare, de obiceiuri la sarbatorile de peste an, cantece populare, strigaturi, bocete si descantece, cununa graului, sezatoarea, casa berii, claca, colindul, alexia, sanzienile, sclipiri din popor care merita valorificate spre nemurire. Creatiile populare circula prin zona ca momente hazlii de inlaturare a stresului.

              "Cat e Sita si Borleasa

              nu-s feciori ca-n Paltineasa."

            Imi vin in minte atatea vorbe intelepte rostite de consatenii mei, oameni simpli dar cu inclinatii carturaresti cum era badea Vasalie de pe Lunca, care permanent imbraca frumosul costum popular, iar cand apareau ceva domni in sat avea dorinta sa fie alaturi de ei. De fapt era un taran elegant ca si lelea Tereza de pe Zambrita, badea Luca, stalpul bisericii, precum si cei din neamul Petricanilor -Alexandru, Todor, Simion sau oameni de suflet din neamul Sufletenilor, nasii nostri, cei din increngatura Gaborenilior, Cristurenilor, Costanenilor sau cei din familia lui Domnutu, omul in haine de avocat, care venea foarte des la Nasaud pe la fel de fel de judecati si dormea la noi, ca de fapt atatia alti consateni ce gaseau la noi adapost pe timp de noapte. Vorbe de duh a cules doamna Lucretia si de la lelea Sania, lelea Mare, Docea, Viorica , Vica, badea Todor a Micului sau de la  Valer, Ion, Simion, familia diacului etc. si multi altii care intretin vie flacara creatiilor populare. Merita sa aiba si acest sat o carte cu traditiile locului, o carte care sa acumuleze valorile locului, opere care inving timpul si raman actuale prin semnificatiile lor. Sa speram ca autoarea va fi excelenta dascalita nasaudeanca Lucretia Mititean Petrican, scriitoare, membra a Ligii Scriitorilor din Romania, care a mai scos in ultimii ani cartile: "O scoala dupa un sfert de veac", "De peste Ocean", "Crizanteme", "Vorbe intelepte"  vol. I si II, "Cantecul mie tare drag - Maricica Mihouianu -25 de ani de cantec popular", "Atelierul fanteziei", "Cuvinte duhovnicesti" etc.

            Pe vremea copilariei mele de aici plecau spre scoli foarte putini copii. Inaintea mea, au plecat doar trei copii spre scoli mai inalte - profesorul Pop Valer din Dej, director de scoala si inspector scolar si Fechete Todor - profesor si Fechete Dumitru - medic veterinar, dupa care a urmat Lucretia ce a slujit o viata pe taramul scolii si culturii in comuna Rebrisoara si Scolile nasaudene, fiind dascal fruntas cu trei medalii si Distinctia Gh. Lazar. 

            In prefata unei carti prof. univ. dr. Elena Macavei din Sibiu spune:

            "Avem convingerea ca Lucretia Mititean,cu solida-i pregatire profesionala ,cu talent pedagogic si cu har,cu simtul umorului nativ si cultivat, a creat in clasa atmosfera propice instruirii si educarii elevilor aflati la varsta maximei receptivitati, pregatindu-i pentru a continua urmatoarele niveluri de invatamant cu zestrea intelectuala, morala, spiritual, dobandita in anii scolii primare. Volumul "Vorbe intelepte" este un vademecum in intelepciunea populara, pentru care autoarea merita sincere felicitari.


           Ioan Mititean

     

 

 

 

 

0 comentarii3857 vizualizări27 iulie 2016




rss 2.0
rss 2.0