Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Atitudine Duminica 23 Februarie 2020 - 3494 vizitatori azi
De sase luni, o mama isi plange fiul disparut.

Stimata redactie, Folosesc aceasta cale de a ma adresa presei, pentru a gasi un sprijin in cautarea fiului meu, Moldovan Nelu Daniel, cu domiciuliul in localitatea Sarata nr. 37, trimis la lucru in Cehia de firma AMBOSELI din Bistrita. A lucrat, aproape 9 ani in cadrul firmei Leoni ( 18.08.2004 -12.03 2013) la una din sectiile de cabluri, dar in primavara anului 2013, i s-a desfacut contractul de munca. Din documentele firmei rezulta formularea ca, "incetarea relatiei contractuale s-a efectuat cu acordul partilor’’. N-am cautat pricina acestei masuri, deoarece stiam ca nimeni nu ma va lua in seama.

          A ramas o vreme acasa in intretinerea mea, femeie vaduva si pensionara,  dar cum sa nu il ajut, ca ii sunt mama si ma doare sufletul pentru el.

         In vara anului 2015 (10.08 2015 ) a fost reincadrat la sectia de cabluri a Companiei AMBOSELI SRO din Bistrita. Imbolnavindu-se, timp de o saptamana, nu s-a putut duce la serviciu si, cand s-a intors la fabrica, sefa de sectie Mocanu Aurora i-a spus, fara nicio retinere : "N-ai venit la munca, locul tau este ocupat de altcineva’’( 04.07 2016 ). Lipsit de aparare, pentru ca nici nu avea  putere s-o faca, l-au podidit lacrimile si a dat sa iasa din biroul acelei persoane, care a incercat apoi sa-l linisteasca: "Daca vrei, te trimitem sa lucrezi in Cehia, la firma care ne patroneaza. Vor mai pleca si alti tineri. Se asigura cazare si transport gratuit cu autocarul’’. Desi are 41 de ani, n-a trecut dincolo de pragul orasului Bistrita si se comporta ca un copil, dar n-a creat niciodata vreo problema cuiva. La fabrica toti cei din sectie erau multumiti de prestatia lui, numai sufletul meu stia ce probleme are. A insisstat sa plece, desi eu ma aratam neimpacata.

        In ziua de 23 iulie, fiul meu a fost anuntat telefonic de la fabrica sa se prezinte la autocar, pentru a pleca in Cehia. N-a ajuns la timp in Bistrita si autocarul plecase de la locul stabilit. Fratele si sora lui, care il insoteau, au luat legatura cu o persoana de la fabrica si au aflat ca autocarul il va astepta timp de 10 minute  la benzinaria Gomar. Toti trei, au luat un taxiu si au reusit sa ajunga in timpul stabilit la locul indicat. Era ora 11 noaptea, cand Moldovan Nelu Daniel s-a urcat in autocar, imbracat in trening si un tricou de vara, cu un bagaj sumar, bani putini si un telefon pe care nu stia prea bine cum sa-l foloseasca.

         Iata ca au trecut 6 luni si n-am primit nicio veste. Durerea mea este neinchipuit de mare. Mi se frange inima, inchipuindu-mi ca fiul meu s-ar fi prapadit undeva.  Au sosit sarbatorile si l-am asteptat sa vina acasa,  dar n-a venit. Am fost de cateva ori pe la fabrica, pentru a-i ruga pe cei care l-au trimis la lucru, sa se intereseze de soarta lui, daca este in viata, daca lucreaza la fabrica respectiva sau nu. Pe nimeni nu intereseaza necazul meu si de aceea ma preocupa cateva intrebari, la care as vrea sa gasesc raspuns :

    -  Cine s-a ocupat de transportul muncitorilor in Cehia? 

    -  Ce responsabilitate are doamna Mocanu Aurora in legatura cu transportul ?

    - Cine a fost soferul care a facut transportul muncitorilor in ziua de 23 iulie 2016 ? De care firma apartine ?

    - Exista oare un tabel cu cei plecati la lucru in Cehia ? ( Eu cred ca niciun sofer nu poate iesi din tara fara acest document.  Daca exista, atunci si baiatul meu trebuie sa figureze pe el.)

    - A ajuns persoana in cauza la destinatie sau nu ? Ce s-a intamplat cu Moldovan Daniel pe parcursul drumului ? ( Soferul trebuie sa fie in masura sa dea aceste explicatii).

       Convinsa ca acest caz trebuie adus la cunostinta  organelor de politie judetene, am depus in data de 4 octombrie 2016, o plangere pentru urmarire, dar  n-am primit inca, nici de aici o veste, ca baiatul meu este in viata sau nu. De la o zi la alta sunt tot mai ingrijorata si suferinta mea este nespus de mare. Oare cand si cine imi va aduce un strop de lumina in suflet  ? Cei care stiti ceva despre el, dati-mi, va rog, un semn ca traieste !

 

                                            Cu multumiri, o mama indurerata,

                                                     Mariana Moldovan

 

0 comentarii7056 vizualizări29 ianuarie 2017




rss 2.0
rss 2.0