Atitudine Marti 22 August 2017 - 15904 vizitatori azi
DE PE LANGA SOMESUL MARE - in martie 1866.

"Lumineaza-te si vei fi, voieste si vei putea" este moto-ul ce-l poarta si-l purta un ziar din Romania ("Romanul"). Aceste sentinte se pot - dupa parerea - prea bine aplica si la noi. Am avut modru si putinta sa facem mai mult de cum am facut, inteleg in biserica; am putea sta altmintrelea de cum stam. Literatura noastra bisericeasca ar putea fi mai avuta de cum e; am putea avea cartile teologice toate, insa nu avem afara de un drept canonic si acela inca in limba latina si afara de istoria bisericeasca, niciuna. Barbati care sa fie in stare a-l edita am avut si de nu-l avem, cauza este ca nu mult ne-am ostenit sau sa o spun verde, nu am voit. Cine ne-a impiedecat sa ne regulam treburile interne, sa ne corijam cartile bisericesti? Nime. Cine ne-a impiedicat a tine sinoade? Nime, document nerasturnabil in privinta aceasta este raspunsul nuntiului apostolic din Viena dat  acelor barbati care, desi din statul civil, totusi pentru interesul comun au mers sa vada daca Roma - cum s-a tot zis, intr-adevar - ne opreste a tine sinodul? Si s-au convins, din contra. Dar apoi sinodul provincial oare cine l-a impiedicat?

Acum vrem sa facem oarecare si cum? Iaca asa:

In zilele trecute veni un circular de la maritul ordinariat episcopesc in care suntem provocati a raspunde daca voim a vedea literele strabune in biserica ori suntem indestulati cu juvete ale Sf. Ciril? Caci la Blaj vor a edita cartile bisericesti cu litere. A intreba in anul mantuirii 1866 despre aceasta, cuget a fi de prisos. Iar de alta parte, - desi zic, onoare Blajului pentru acest pas! - insa, mie, totusi nu-mi pare a fi prea nimerita aceasta cale. Cartile noastre bisericesti sunt pline de cuvinte straine si trebuie corectate. Aceasta e un lucru mare, un pas insemnat si trebuie pipait bine si apoi facut. Competenta de a face o revizuire si a schimba cuvinte in cartile bisericesti mi se pare ca ar fi a sinodului provincial; acela ar trebui sa revada cartile si apoi autorizate de acela sa se duca sub tipar. Caci daca sunt a se tipari carti cu litere si, prin urmare, a se corija, aceea e a se face pentru toata provincia, iar nu numai pentru o dieceza. Daca suntem uniti sub un cap, apoi sa fim deplini uniti. Fiecare pastor are drept si datorie a vedea si cenzura aceea ce da in mana fiilor sai sufletesti si aceasta se poate face numai in sinod provincial a carui conchemare o cer mii de cauze. In urma, mi-aduc aminte ca de cumva s-ar concrede revizuirea cartilor si corijarea lor unui barbat, poate ca in zelul sau de a romaniza cartile, le-ar latiniza. Apoi, in urma, e de a se lua in seama si ortografia; aceea inca trebuie sa corespunda, pentru ca au a le citi nu numai oamenii literali care cunosc limba latina, fara si cantori, dascali, etc.

Iata ce simtim noi cei de pe langa Somes despre editarea cartilor cu litere latine[1]!



[1] Sionul Romanescu, Viena, Anul II, 1866, nr. 7, p. 83 (articolul este semnat de "M…" ceea ne duce cu gandul ca ar apartine sangeorzanului Maxim Pop).

 

 

A.D.

 

 

0 comentarii833 vizualizări26 iulie 2017




rss 2.0
rss 2.0