Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Atitudine Luni 16 Decembrie 2019 - 13232 vizitatori azi
Holocaustul, un rau savarsit impotriva omenirii.

Dupa ce au curs rauri de cerneala si s-au transformat zeci de paduri in hartie de scris pentru a relata infernul care s-a creat impotriva umanitatii, se mai gasesc si astazi promotori ai ideii ca de fapt n-a existat un holocaust. Acestia sunt negationistii. Ei neaga insasi lagarele de concentrare. Daca pretind ca sunt istorici, nu putem sa-i numim decat "asasini ai memoriei’’ sau pur si simplu "asasini ai istoriei’’. Este cea mai penibila sfidare a realitatii. Cine poate crede ca asa numitele camere de gazare din lagarele de la Aushwitz, Buchenwald, Dachau sau Mathausend au fost instalatii de dezinfectare a hainelor prizonierilor, si nu "fabrici ale mortii’’?

            Sunt inca destui supravietuitori si documente de arhiva care au scapat de focul mistuitor si pot demonstra ceea ce de fapt se stie despre "moartea programata’’. Este clar ca, pentru prima oara in istorie, in numele unei credinte si a unei conceptii de tip animist despre lume, a existat o vointa demoniaca de-a extermina un popor de carte si anume evreii, dar nu numai, si s-a mobilizat pentru a infaptui Raul de geniu al speciei umane.

            Ideea s-a nascut in mintea bolnava a lui Hitler, ajuns la putere in 1933, de promovare a rasei "alese’’, nordice, idee care a reafirmat-o in testamentul sau redactat in bunkerul de la Berlin, spunand ca trebuie extirpat Raul absolut care pentru nazisti era reprezentat de originea evreiasca a celor 2000 de ani de civilizatie occidentala.

            E adevarat ca au existat si alte curente de gandire care preconizau, precum nazistii, eliminarea evreilor, considerati niste paraziti. Dar aceste izbucniri barbare ale secolului al XX-lea nu ar fi fost posibile, daca nu ar fi existat cel mai mare succes al Raului, care s-a abatut asupra omenirii.

            In conceptia Germaniei naziste exista viziunea rasiala care era dominata de ideea ca rasa superioara trebuie sa lupte impotriva rasei inferioare, iar pericolul nu putea fi decat cel evreiesc. Chiar si continutul manualelor de istorie nazista era rasial. Domina ideea cuceririi spatiului vital in Rasaritul Europei, ceea ce a pus in lumina versiunea istoriei care glorifica expansiunea Germaniei catre Rasarit.

            S-a ridicat problema daca "negarea’’ Holocaustului nu poate reprezenta o crima impotriva umanitatii. In conformitate cu actualele practici juridice, aceasta nu inseamna ca judecatorii au devenit pazitorii istoriei, nici ca istoria este pusa la pamant de catre un sistem legal. Ceea ce pedepseste legea este negarea unui fapt istoric evident si expresia publica a antisemitismului.

            Este cunoscut renumitul proces de la Nunberg sau celelalte procese de pe batranul continent. Marturiile si dovezile materiale pot confirma oricand ca a existat un holocaust care a inspaimantat omenirea. Cum pot fi negate adevaruri care ne infioara numai cand auzim, dar sa le si vedem: "capete strivite de bolovani, "oameni amagiti ca fac baie in camerele de gazare, dar sunt transformati in cenusa’’, etc., etc.

            O fosta detinuta din lagarul de la Buchenwald, marturisea candva unui reporter: "Am vazut acolo asemenea orori, asemenea manifestari ale unei mizerii umane nesfarsite si ale avantului pur, sincer, incat indraznesc sa afirm ca am cunoscut tot ce poate experimenta omul in cer si pe pamant’’.

            Un capitol al barbariei din lagarele de concentrare il constituiau experientele criminale efectuate asupra detinutilor. Cei mai multi dintre cei injectati cu diferite seruri, au murit. Era un mod de pervertire morala existent in lumea lagarelor. La Mathausen, nazistii au incercat sa distruga camerele de gazare, iar la Auschwitz au pus detinutii sa intreprinda un teribil "mars al mortii", pentru ca sa nu fie descoperiti atunci cand Armata Rosie a eliberat lagarul. Eforturile s-au dovedit inutile, deoarece, dovezile au fost prea multe ca sa fie descoperite atatea lucruri inspaimantatoare. Cine ar putea nega aceste lucruri? Si totusi exista asemenea intentii.

            Istoricii nostri cauta sa raspunda la intrebarea, daca in Romania a fost sau nu holocaust. Documentele scrise, dar mai ales marturiile supravietuitorilor vin sa lamureasca aceasta problema, afirmandu-se ca "holocaustul’’ s-a petrecut si in tara noastra, dar numarul mortilor n-a atins cote supraaberante. Actiunea de exterminare a evreilor s-a desfasurat in ghetouri si prin organizarea pogromurilor de la Iasi, Bucuresti, Dorohoi si Galati in decursul anului 1941.

            Ceea ce trebuie mentionat insa, este faptul ca, multi romani au contribuit prin curaj si credinta  crestina la salvarea a cateva sute de mii de evrei. Diverse actiuni de protectie a acestor fiinte umane au fost organizate de medici, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, militari, functionari superiori ai statului, profesori, directori ai Cailor Ferate si chiar de catre regina-mama-Elena. Asemenea salvatori trebuie sa-si gaseasca locul de cinste in galeria marilor eroi ai neamului.

            Printre evreii din Romania care au supravietuit holocaustului se numara: Hedi Fried si Elie Wiesel din Sighetul Marmatiei, Miriam Korber din Campulung Moldovenesc, Olga Lengyel si Oliver Lustig din Cluj, Tereza Mozes si Nyszli Miklos din Oradea, Sonia Palty din Bucuresti. Majoritatea acestora sunt scriitori care si-au marturisit, intr-un fel s-au altul, calvarul prin care au trecut si au tras un semnal de alarma omenirii ca asemenea fapte sa nu se mai repete.

Mircea Darosi

 

 

0 comentarii3346 vizualizări07 octombrie 2018




rss 2.0
rss 2.0