Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Atitudine Duminica 20 Septembrie 2020 - 15638 vizitatori azi
Lacrima ploii. In memoria "Mecena Tarii Nasaudului".

Lacrima ploii se prelingea peste frunzele imbatranite, grabindu-le zborul spre moarte. Vantul neprietenos si nestatornic le alunga dintr-un loc in altul. Cateva frunze pribege se incapatinau sa se lipeasca de statuile cu nume cunoscute: Cosbuc, Eminescu, Decebal… Parca le imbratisau. Si lacrima ploii se prelungea insensibila, incercand, in zadar, sa le alunge.

Deodata, o frunza vesteda de stejar isi opri zborul pe o placa de marmura pe care scria:"Donat: dr. Gheorghe Traian Dascal".

Mecena Tarii Nasaudului. Asa ii spuneau oamenii locului.

La un an de la plecarea sa, doar frunzele mai aminteau trecatorilor ca, in spatele fiecarei statui, stateau clipe de zbucium, de ganduri si incercari, pe care ctitorul lor le-a invins de fiecare data. Dar, intr-un noiembrie, inima lui a pierdut "razboiul" inainte de a-si vedea ultima ctitorie dezvelita, la Gherla.

Pe trotuarul nasaudean pasii lui marunti masurau odinioara timpul. Repeta in gand fraze nascocite cu grija, le modela, le infrumuseta pana ajungea la forma pe care si-o dorea. Era o placere sa stai de vorba cu Mecena. Nimic nu era fals, totul pornea dintr-o inima curata, daruita celor din jur.

Multe amintiri ne-nvaluie. Poate vom scrie despre ele altadata, ctitorindu-i o statuie din cuvinte…

Lacrima ploii, lacrimile noastre, deseneaza, la orizont, cu litere pornite din inimi: "Fie-ti somnul lin, Mecena Tarii Nasaudului!".

 

Radu Baes.

0 comentarii5908 vizualizări02 decembrie 2019




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0