Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Turism Vineri 22 Noiembrie 2019 - 15372 vizitatori azi
Bistriteanul Gabriel Login va ajunge pe cel mai inalt munte din America de Sud - Aconcagua.

Aconcagua, in original in spaniola CERRO ACONCAGUA , se gaseste in Argentina si este simultan cel mai inalt munte din ambele Americi, din emisfera sudica, precum si cel mai inalt munte din afara Asiei si unul din Cele sapte varfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele fiind cel mai inalt al continentului sau al sub-continentului din care face parte.

Parte a lantului muntos al Anzilor Cordilieri este marginit de vaile Valle de las Vacas la nord si est, respectiv de Valle de los Horcones Inferior la vest si sud. Muntele si imprejmuirile sale fac parte din parcul regional numit Parque provincial Aconcagua. Muntele are a serie de ghetari, dintre care cei mai masivi sunt Ghetarul polonezilor (conform Glaciar de los polacos) si Ghetarul englezilor (conform Glaciar de los inglesos).
Exista si un rau omonim, Rio Aconcagua, care izvoreste de pe panta sudica si apoi curge spre vest, varsandu-se in Oceanul Pacific la 20 km nord de orasul Valparaíso, Chile.

Muntele este rezultatul intrarii placii tectonice Nazca sub placa tectonica a Americii de Sud in timpul "recentei" orogeneze a lantului montan al Anzilor. Evident, muntele nu este un vulcan ci un munte de incretire.
Originea numelui insusi este contestata, existand pareri care sustin ca ar proveni din limba Quechua, fiind o adaptare a expresiei Ackon Cahuak, care ar insemna "Santinela de piatra", sau ca ar proveni din limba Arauca, fiind o transformare a expresiei Aconca-Hue, numele de atunci al raului Aconcagua, care in varianta din Chile ar insemna "Vine pe partea cealalta", din moment ce populatiile native credeau ca raul izvora de pe versantul vestic al muntelui.
In termeni montani, Aconcagua este un munte realtiv usor de urcat, daca se foloseste ruta nordica, cea care este considerata a fi cea "normala". Desi efectele de altitudine sunt severe (presiunea atmosferica pe varf este 40 % din presiunea atmosferica de la nivelul marii) totusi nu este necesara folosirea oxigenului suplimentar. Recordul pentru ruta nordica a fost stabilit in 1991, fiind de 5 ore si 45 de minute.
Cea de-a doua cea mai frecventa ruta implica traversarea Ghetarului Polonezilor. Aceasta varianta de urcare porneste din valea Vacas, urca pana la baza ghetarului si apoi foloseste partea finala a traseului rutei nordice.
Variantele de urcare folosind muchiile sudice si sud-vestice sunt mult mai dificile din punct de vedere alpinistic, iar urcarea fetei sudice este considerata foarte dificila.
Prima urcare inregistrata a fost in 1897, fiind condusa de britanicul Edward Fitzgerald. Varful a fost atins de elvetianul Matthias Zurbriggen in ziua de 14 ianuarie si apoi de alti doi membri ai expeditiei cateva zile mai tarziu.
Inainte de efectuarea ascensiunii propriu-zise, toti cei care doresc sa efectueze ascensiunea trebuie sa achizitioneze un permis de la autoritatea responsabila cu intretinerea intregii zone, Parcul regional Aconcagua localizat in Mendoza.

  

Ma   intreaba   unul-altul   ce  vad  eu  la  mersul  pe  munte ?   

                Ce   Doamne  motive  pot  sa  am   astfel  incat  la  fiecare  sfarsit  de  saptamana  sa  iau rucsacul  in  spate  si  sa  o  iau  teleleu  ba  prin  Rodnei sau Calimani ,  macar  aici   e  aproape , ba  prin  Fagaras  sau  Piatra  Craiului , ceea  ce  inseamna  si  vreo  600  km  cu  masina  dus-intors ,  sa  urc  prin  ceata  si  ploaie  uneori , sa inghet  de  frig  alteori , sa  dorm  in  cort sau pe  la  cabane  ce  sunt  cabane  doar  cu  numele ,   sa  mananc  pe  apucate  si  sa  beau  apa  daca  gasesc  vreun  izvor ? Sau  mai  bine-zis  ce  are  atat  de  special  muntele  asta   incat   sa  merite  toate  aceste  eforturi?

                E  complicat  de  raspuns  la  aceasta  intrebare.  Uneori  imi  e  si  mie  greu  sa-mi  raspund  la  aceasta  intrebare.  E  ca  si  cum  as  pune    un  american  sa-mi  explice  de  ce-i  place  lui  asa  de  mult  basebalul ,  din  care  eu  unul  nu inteleg  nimic. O  sa-mi  povesteasca   probabil  de  loviturile  ce  trimit  mingea  dincolo  de  tribuna , poate  de  pop-corn  si  majorete ,  de  hot-dog  ori  de  prietenii  cu  care  merge. Tot  n-o sa-l  inteleg.  Dar    daca  o  sa  ma  duc  cu el  de  doua , trei , sau  zece  ori  la  un  astfel  de  meci , poate  ca  o  sa  inceapa  sa-mi  placa  si  mie.  Poate  loviturile  acelea , ori  pop-cornul  si  majoretele ,  sau   pur  si  simplu  atmosfera.

                Cam  asa  e  si  cu  muntele.  Oricat  v-as  povesti  eu  de  peisajele  uimitoare , de  linistea  si  pacea  ce  domneste  acolo , de  oamenii  care  in  general  sunt  altfel  , tot  nu  o  sa  ma  puteti  intelege  pana  ce  nu  o  sa  mergeti  si  voi  sa  vedeti .  Iar  daca  o  sa  mergeti    , variantele    sunt  urmatoarele :

                Prima   de  genul  :  " Vai  ce  frumos  e  !  Doamne ,  dar  ce ce  peisaje  superbe!! "   Apoi  dupa  ce  primele  impresii  s-au   consumat :   "  Da’  mai  e  mult  pana  ajungem?  Ce  , nu  este  apa  calda  la  cabana ?! Si  cum,  nu  avem  camere  separate  si  cearsafuri  albe?! !  Ce  bine  era  acasa  la  mine  la  ora  asta!!! "

                A   doua  varianta  e  fara  cuvinte:  pur  si  simplu  o  sa  va  placa !   Nu  o  sa  stiti  exact  ce  va  place , dar  drogul  o  sa-si  faca  efectul   , dependenta    nu  va  mai  putea  fi  inlaturata  cu  nici  un tratament !   Doparea   periodica  va  fi  singura  voastra  varianta  de  supravietuire !

                Nu  merg  de  foarte  multa  vreme  prin  munti.  Daca  n-as   tine  cont  de  copilaria  mea  petrecuta  la  poalele  muntilor   cand    iarna  schiam  pe  toate  coclaurile  si  vara  le   bateam  cu  pasul ,  as  zice  ca  sunt  vreo  cinci   ani  de  atunci. In  afara  Romaniei  am  urcat  pe  munte  doar  la  schi , cu  telecabina. Si  acum  dintr-o  data  vreau  si  eu  la  aproape  7.000 de  metri. De  ce  ACONCAGUA  si  nu  altul  mai  mic  pentru  inceput?

                Povestea  e  cam  asa:  pe  la  inceputul  lui  2010 m-am  inscris  pentru  o  expeditie  pe  Mont-Blanc.  Eram  vreo  cinci, dar   pe  masura  ce  se  apropia  data  plecarii  au renuntat  unul  cate  unul  si  am  ramas  singur. Am  dat  click  pe  google  si  am  inceput  sa  caut  alti  interesati  de  acest  munte. Astfel  i-am cunoscut pe baietii de la EXTREME-TRAVEL : Radu , Sandu si Vali . Dar  din  pacate  nici  de  data  asta n-a  fost  sa  fie ,  Mont Blanc-ul  a  ramas  pe  vara  viitoare. A  mai  fost  apoi   vorba  de  Elbrus .  Super  tare , mi-am  zis ! Dar  finalul  a  fost  acelasi .  Asa  ca  ACONCAGUA   a  fost  cumva  ultima  varianta  de  a  face  un  varf  important  in  perioada  urmatoare.  Pentru   ca  in  Europa  vine   iarna  si  Alpii  sunt  doar  pentru  schi.  Iar  in  Argentina  cica  e  vara , asa  ca   , de  ce  nu?


                Salut , sunt  Gabi  , si va  invit  sa  ne insotiti  in   aceasta  aventura  pe  cel  mai  inalt  varf  al  celor  doua  Americi .   Voi  incerca sa va tin  la  curent  cu  infomatii  si  fotografii  din  toate  etapele  expeditiei ,  bineinteles  in  masura  in  care  muntele  va  fi  de  acord  cu  patrunderea  tehnicii  pe  teritoriul  lui.  

 

 

http://www.aconcagua2011.ro/

 

0 comentarii3325 vizualizări10 noiembrie 2010




rss 2.0
rss 2.0