Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Turism Vineri 29 Martie 2024 - 14587
Intre viata si moarte dar aproape de Dumnezeu - drumet pe "acoperisul" judetului.(75 de poze)

Intr-o zi calduroasa de vineri am plecat din Bistrita alaturi de sase tineri spre Rodna - Valea Vinului cu intentia clara de a restabili un record realizat in tinerete, in urma cu peste 20 de ani si anume de a urca pe cel mai inalt varf de munte din judetul Bistrita-Nasaud - Ineu, la 2279 de metri. Actiunea premergatoare "escaladarii" celui mai inalt munte din judet a constat in aprovizionarea cu hrana pentru 3 zile, conserve de carne, pate, salam uscat, branzeturi, carne si alte alimente, alaturi de legume, fructe si dulciuri, toate fiind necesare pentru o masa consistenta pentru mai multe zile la munte.

In sfarsit am ajuns cu masina la Valea Vinului la fosta statie de flotare unde am parasit siguranta si confortul autoturismelor, ne-am incarcat alimentele si bidoanele cu apa in rucsace si am pornit spre cabana Ana situata la 1600 de metri in Saua Curatel. Urcusul spre cabana a fost dificil mai ales ca la mijlocul padurii de brazi ne-a surprins si o ploaie torentiala de vara cu tunete si fulgere. Ziua de vineri am incheiat-o eroic pe cateva pante abrupte si prin mijlocul unei stane cu oi si caini fiorosi. Seara ne-a prins in confortul cabanei salvamont unde am primit si asistenta de specialitate a tanarului salvamontist Mihai din Rodna. Prima seara pe munte am incheiat-o cu o tocana de pui la ceaun si un foc de tabara.

Sambata dimineata alaturi de cativa tineri din Rodna si Valea Vinului ne-am pregatit pentru "escalada" finala avand la orizont varfurile Rosu, Ineut si Ineu. Dupa micul dejun si pregatirea bagajului minim pentru drumetia finala am luat la pas coama muntilor pentru a ajunge la scopul nostru, pintenul din varful Ineu, pinten situat la altitudinea de 2279 metri. Dupa mai multe ore de mers pe langa prapastii abrupte si stanci amenintatoare am ajuns cu bine pe varful Ineu iar dupa pozele de rigoare am servit un pranz simplu la doar 15-20 metri de crucea si borna care marcheaza "acoperisul" judetul BN. Dupa o ecologizare scurta a zonei, pentru ca noi, ca si majoritatea turistilor stim ca nu se lasa pe munte nici un fel de gunoi, am coborat pe cealalta partea a versantului printre varful Ineu si Ineut spre lacul Lala Mare. Intre timp ne-am intalnit cu mai multe grupuri de turisti din tara si strainatate printre care si 3 grupuri de bistriteni, unul fiind condus chiar de cunoscutul presedinte al asociatiei Tasuleasa Social - Alin Ulman Useriu. Dupa ce am trecut cu bine de lacul Lala Mic am ajuns in final la Lacul Lala si paduricea de jnepeni unde am facut un popas mai indelungat si am servit ultima rezerva de cafea avuta la noi. Evident ca din izvorul ce tasneste de sub Ineut ne-am reinprospatat rezervele de apa pentru drumul destul de dificil de intoarcere spre Ineu si de acolo spre cabana Ana. Dupa o drumetie dificila de zeci de kilometri pe carari de munte, stanci abrupte, prapastii amenintatoare si vai interminabile am ajuns spre seara din nou la cabana noastra.

 A treia zi dimineata, duminica, trezirea a fost mai tarzie, mai ales ca seara de sambata s-a incheiat cu un delicios gulas la ceaun si inerentele povesti aparute in orice drumetie. In jurul amiezei am pornit incet spre casa. Rapele adanci si cararile inguste din drumul nostru spre Valea Vinului nu ni s-au mai parut la fel de amenintatoare ca la venire. Eram deja obisnuiti cu muntele. "Escaladasem" deja varful Ineu. Orice performanta turistica de acolo este minora fata de performanta pe care am avut-o in ziua de sambata cand am ajuns pe "acoperisul" judetului BN.

Atat eu cat si cele doua grupuri de tineri cu care m-am insotit ne-am declarat multumiti si incantati ca am petrecut aproape 3 zile superbe cu performante fizice extraordinare dar si cu sentimentul implinirii si apropierii de Divinitate pentru ca pe munte in aerul mai rarefiat si ozonat de la altitudine gandul iti zboara inevitabil catre Dumnezeu si norocul pe care il ai de a ajunge sanatos inapoi si teafar dintr-o drumetie atat de spectaculoasa.

 Spre Valea Vinului am putut acum mai relaxati sa constatam dezastrul din zona ramas in urma inchiderii minelor si am putut asculta povestile despre hotii rromi - tigani, care au furat orice bucata de metal din vechile galerii de mina, acum trecand la elementele de sustinere a galeriilor ce vor duce inevitabil la prabusirea in timp a tavanelor din fostele galerii minere.

Totusi drumetia s-a incheiat frumos iar Valea Vinului ne-a reintampinat cu atmosfera ei idilica chiar daca micuta localitate inca nu poate fi considerata o zona turistica desi are 2-3 pensiuni ce primesc turisti din toata tara.

 Revenind la ascensiunea spre varful Ineu, pot acum sa recomand tuturor bistritenilor sau doritorilor de drumetii pe carari de munte sa se informeze din timp despre situatia din zona, despre locul unde pot campa, pe ce trasee se poate urca spre varful Ineu, ce bagaje trebuie sa aiba la ei, cata apa si mancare trebuie sa isi ia, dar mai ales sa aiba bocanci antiderapanti si o tinuta specifica de drumetii care sa contina obligatoriu si o pelerina de ploaie. Nu mai putin important este ca fiecare drumet sa se antreneze inainte de intalnirea cu Ineul, urcand cu 2-3 zile inainte mai multe trepte, de preferat cel putin 10 etaje pe zi, daca este de la oras, astfel incat sa evite durerile si crampele musculare ce apar la oamenii neantrenati si nepregatiti pentru urcarea pe munte.

Varful Ineu este aventura suprema pentru orice bistritean iar senzatia avuta odata cu "cucerirea" acestui masiv este de nedescris fiind unica din mai multe puncte de vedere asa ca va recomand sa incepeti o aventura de 2-3 zile prin care sa ajungeti pe Ineu si daca se poate si la superbul lac Lala Mare.

 

 

 

Marius Chiuzan.

 

 

 

 

1 comentariu4165 vizualizări03 august 2013




rss 2.0
rss 2.0