Stau la gura sobei, desi afara este un soare bland. Retrospectiva unor evenimente petrecute cu mai putin de douazeci de ani in urma, mi-au generat niste frisoane crunte, obligandu-ma sa-mi aprind focul in sobita mea cu rumegus procurat de la vecinii mei care s-au specializat in defrisari de paduri.

                 Gandurile mele iau startul prin anii '90 cand citeam prin ziare titluri de genul "somajul si saracia, probleme nationale". Automat mi-a fugit imaginea la zilele noastre si am constatat cu seninatate (de ce nu cu stupoare?) ca speranta romanului pentru o viata mai buna a ramas la nivelul anilor evocati anterior.

Fara sa vreau, imi vine in minte actul normativ aprobat atunci de cabinetul lui Nastase prin care datorii enorme catre stat ale unor firme mari, ca RAFO si Carom Onesti erau sterse si trecute in contul AVAS. Poate ca timpul scurs sa fi asternut un praf de "steril" de la Rosia  Montana pe memoria cititorilor acestui remember, dar din pacate, strigatul presei de atunci nu a avut ecou, asa ca, neregulile de acum se continua la aceleasi standarde de atunci, la care evident se adauga niste procente care isi au sorgintea in tendinta de acoperire "mascata" a inflatiei. In privinta strigatului presei, nici o lacrima, (vorba lui Dan Spataru), totul este in van, ba mai mult chiar. Astazi asistam la o achizitionare masiva de lacate chinezesti pentru o blocare grabnica a gurii presei. A nu se intelege totusi gresit, "a unei anumite parti a presei".

               Dand filmul evenimentelor inapoi cu vreo 20 de ani, imi aduc aminte cum un oarecare Gabriel Bivolaru, fost sportiv la Clubul Steaua isi permite sa cumpere un teren in capitala, tocmai in centrul Bucurestilor.  ZAMBACCIAN,16 . Va spune ceva aceasta adresa? Ei bine, incerc sa va ajut eu.  Aici, urma ca fratele vitreg (dupa tata) al lui Gabriel sa-si faca sediul pentru desfasurarea activitatilor MISA. Gregorian a fost insa stopat la timp de Adrian Nastase care in 1998 il "usureaza" pe Gabriel Bivolaru de sarcinia zugravirii peretilor casei, prin cumpararea terenului cu pricina. Cu cat? Pai sa tot fi fost echivalentul unei masini autohtone Logan de 4x4 (cam 10.000 de dolari ). 

                O sa va intrebati pe buna dreptate ce s-a intamplat in intervalul dintre cumparare (1994 ) si achizitionarea de catre Nastase (1998) ??  Ei bine, Gabriel Bivolaru n-a stat cu mainile in san, le-a bagat in avutia bancii BRD pe care a devalorizat-o cu 50 milioane dolari. Cu acesti verzui, in anul urmator ajunge deputat PDSR de Ialomita, numai ca acum i se cam aduna norii deasupra capului iar in 1997 compare in fata tribunalului. Motive sunt destule si "tari ". Pentru ca prietenii la nevoie se "cunoaste", viitorul cumparator al Zambaccian-ului, Adrian Nastase impreuna cu Dan Ioan Popescu si fostul tovaras Miron Mitrea(manivela), apar la tribunal pentru a-i plange banditului pe plete si a impresiona oamenii legii. (In zilele noastre se spune ca este vorba despre "solidaritate cu infractorul "). Desi lacrimile au curs precum apa Dambovitei, completul n-a putut fi impresionat, astfel ca adresa de pe Zambaccian nr. 16 a ramas  fara  stapan. Nu pentru mult timp insa, ca oricum, cartile au fost facute de mult pentru ea. 

Si uite asa, cu actele in mana, Adi Nastase incepe "organizarea de santier ". Un sac de ciment de ici, un corp de mobila de acolo, (din China) si uite asa..... Toate fiind adunate si la locul lor, in 2003 Bombonel trece la construirea unei "garsoniere " cu confort sporit (tip ANL ). Si pentru ca obrazul gros cu cheltuiala se tine, ..........in 2004  Nastase  isi  anunta  candidatura la  functia de  Presedinte  al  Romaniei, un fel de "hot al hotilor ". 

                  Ce a urmat este deja arhivat la capitolul "v'ra zaca, n-ai ci faci". Pana la urma, omul care pe zi a reusit o economisire de sapte milioane lei (un simplu calcul matematic rezultat de pe urma declaratiei de avere) a platit cu varf si indesat. Inainte de a  face puscarie "s-a  sinucis  singur" dar Domnul a tinut cu el si l-a promovat instructor de brigada de agitatie la temnita de la Jilava, unde pentru comportare civica ireprosabila fata de organe si colegi, a fost pus in libertate.

   Altii sunt acum pe teava, "grei de tot", asa ca Victoras, trage tare, schimba-i, baga-i, rupei, ca......hei rup, hei rup, cad stanci de fier", un refren cu care tata-socru s-a familiarizat pe la Bumbesti-Livezeni este pe cerul albastru al patriei.

               A . Orban.