Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 01 Aprilie 2020 - 13844 vizitatori azi
Unirea tarilor romane trebuie facuta negresit.

Unirea moldovenilor de dincolo de Prut cu tara lor mama, este un act firesc si normal intr-o lume civilizata, lipsita de interese obscure. Din pacate noi nu am ajuns sa traim inca, intr-o asemenea lume. Daca unirea germanilor, precum si a vietnamezilor a constituit o necesitate categorica si neconditionata pentru intregirea nationala, in cazul Republici Moldova, unirea cu tara mama este o necesitate istorica, o reparatie ce trebuie facuta poporului roman. Numai cel de sus ne poate spune de ce ne-a asezat intr-o rascruce de drumuri Europene ce a coincis cu interesele celor trei imperii. Fiecare dintre acestea si-au satisfacut poftele, smulgand in decursul timpului cate o suprafata din teritoriul detinut de acest popor. Ce s-a intamplat in 1812 a fost o talharie din partea ambelor imperii, rus si otoman, precum si a negociatorului francez, care a facut cartile in favoarea imperiului rus, facand posibila oferire de catre otomani drept despagubire de razboi pe langa Bugeac si partea rasariteana a voievodatului Moldovei. Teritoriu care nu a apartinut imperiului otoman. Imperiu care a recunoscut si garantat printr-un tratat semnat, integritatea Moldovei. Cunoastem ce s-a intamplat in decursul celor 106 de ani cu acest teritoriu si populatia de aici, dupa ce Basarabia extinsa a devenit gubernie. A avut loc un intreg proces de rusificare, un aflux de populatie pestritata mai ales la orase. Cu toate masurile draconice luate de imperiul tarist, inclusiv deportarea unei populatii numeroase de origine rusa in aceasta regiune moldoveneasca, limba romana a fost de neclintit, imposibil de sugrumat, desi s-a impus in administratie si scoli, ca limba de circulatie limba rusa. Daca astazi exista un argument solid care poate sta la baza unificarii dintre cele doua tari romane, acest argument il reprezinta limba romana ca mijloc de comunicare de doua mii de ani intr-un procent majoritar pe meleagurile moldovene. Recunoasterea recenta a acestui fapt este un prim pas de normalitate si de ce nu spre unificare. Ea se poate face cu multa inteligenta si iscusinta. Operatiunea asta trebuie lasata pe mainile celor care se pricep, au expertiza in domeniu si nu pe mana unor politicieni vanitosi, grabiti, cu aburi sub chelie, ingamfati si plini de sine, ce cred ca lumea fara sprijinul lor s-ar prabusi. Suntem satui de astfel de politicieni care ne-au dus pe marginea prapastiei in primul si al doilea razboi mondial. Si acum dar si atunci am avut agitati care ne-au bagat tara in datorii impovaratoare. Astazi in imprumuturi usturatoare la Banca Internationala, iar in trecut ne-au bagat in despagubiri de razboaie pierdute inainte de a intra in lupta. Si de ce sa nu o spunem, ca poate datorita lor am pierdut atunci Basarabia extinsa. Pai analizand cu atentie gafele facute de Carol II si Antonescu in cazul Basarabiei, dupa ultimatumul din 26 iunie 1940, daca nu s-ar fi produs aceste gafe, poate ca lucrurile ar fi stat altfel la Conferinta de Pace de la Paris din 47. Chiar daca ultimatumul a fost acceptat de catre Consiliul de coroana cu o majoritate de 20 -6 pentru cedare si nu pentru rezistenta, masura luata a fost realista. Pentru ca lucrurile erau mult mai grave, iar rezistenta nu rezolva nimic in acel moment. Era nevoie sa castigam timp, intrucat Axa ne anuntase ca nu ne poate ajuta cu nimic atunci. Eram singuri in aceasta intersectie de interese. Atat Tatarescu cat si Argentoianu au gandit bine fara sentimentalisme, insa au procedat prost alaturi de Carol II, raspunzand in scris la ultimatumul inmanat de Molotov, dand curs afirmativ solicitarilor. Acest raspuns trimis in scris a insemnat o recunoastere de facto a dreptului solicitat de sovietici. Intrarea intr-o corespondenta cu sovieticii pe aceasta tema, dupa parerea mea, a fost o gafa de care rusii au profitat din plin. Un agresor care-ti mai cere sa-i raspunzi in scris, trebuie sa-ti dea de gandit. Cand vrea sa ocupe cu forta, intra si ocupa. Nu trebuie sa-ti mai ceara si acceptul. Si daca il cere si i-l dai, renunti la dreptul acela. Pe teren diplomatic Molotov s-a dovedit a fi un meseriasi in acest domeniu, recunoscut international. Acest raspuns afirmativ a fost utilizat ca argument de natura juridica in cadrul Conferintei de pace de la Paris din 1947. Neintrarea in corespondenta cu sovieticii pe tema ultimatumului, dadea posibilitatea partii romane sa conteste actul de agresiune, de ocupare cu forta a teritoriilor Basarabiei si Bucovinei de nord. Demersul lor putea fi blamat pentru incalcarea normelor internationale. Mai mult de atat, Antonescu dupa recucerirea teritoriilor ocupate de rusi, face si el o gafa de proportii, emitand un decret de preluare a acestor teritorii in regim de ocupatie cu o administratie provizorie, ramanand ca statutul lor sa se clarifice dupa terminarea razboiul cu rusii. Gafa dupa gafa, ceea ce a facut sa le ridice din nou la plasa rusilor. Toate argumentele de natura juridica ridicate de delegatia romana la Conferinta de pace de la Paris din 1947 au fost rasturnate de aceste documente furnizate de noi. Se vorbeste foarte putin despre aceste lucruri, iar istorici acorda putin spatiu analizei insuccesului de la Conferinta de pace de la Paris. De ce ? Pentru ca noi avem dreptul sa stim cine ne-a hotarat soarta. Cu totul diferit s-au petrecut lucrurile in 1918. Neratificarea de catre Parlament si nepromulgarea de catre Ferdinat a tratatului de pace incheiat de germanii cu guvernul Marghiloman la Bucuresti in 1918, a dat posibilitatea ca numai dupa sase luni intelegerile sa fie anulate, sa intram iar in razboi cu Puterile Centrale si in final sa participam la masa cu bucate. Astfel s-a recunoscut unirea Transilvaniei cu Romania si partial cu Basarabia, rusii neparticipand la tratat. Insa si aici momentul unirii Basarabiei cu tara, nu a fost bine pregatit. Chiar s-a gresit in opinia mea si a altora, pentru ca in locul interventiei armatei romane din 10 ianuarie 1918 la cererea Sfatului Tarii din Moldova pentru a restabili ordinea, trebuia gasita o alta solutie. Intrarea trupelor romane pe teritoriul Basarabiei inainte de a se declara independenta Republicii Democrate Moldovene si unirea cu Romania prin Hotararea Sfatului Tarii din 27 martie 1918, a dat prilejul Sovietelor sa considere demersul autoritatilor moldovene ca fiind o uneltire, o inscenare a fortelor imperialiste. Astfel ca Basarabia nu se numara printre teritoriile cedate de Uniunea Sovietica de buna voie in perioada 1917-1921, fiind singurul teritoriu nerecunoscand oficial ca a fost pierdut. De aceea intrarea armatei romane in Basarabia a nascut motivul pe care s-a sprijinit cererea lui Molotov in 1939 de restituire a Basarabiei. Unirea Basarabiei cu tara in martie 1918, desigur ca a reprezentat un act reparatoriu. Insa trebuie sa acceptam ca actul de unire a fost insuficient pregatit. Ca s-a gresit intrand cu trupele in Moldova, intrucat contextul ne era favorabil oricum, pentru ca recunoasterea urma sa vina ca si in cazul celorlalte teritorii, cum de fapt s-a intamplat cu Transilvania care s-a unit cu tara fara praf de pusca. Graba se pare ca a stricat treaba. Desi tratatul din 1920 a fost ratificat de Franta, Anglia, si Italia, din punct de vedere juridic tratatul nu ne putea da Basarabia deoarece Sovieticii nu a participat la tratat, fapt recunoscut si de Titulescu. Iata de ce unele demersuri sunt extrem de importante si nu trebuie lasate mai ales astazi pe mana unor matrafoxati, ca sa folosesc o metafora des utilizata in ultima vreme. Eforturile care se fac in ultima perioada si de occident pentru integrarea Moldovei in Uniunea Europeana, de ce sa nu o spunem ca tradeaza si alte interese care exced chiar politicile celor doua tari. Este un interes european si la scara mult mai mare, de a impinge granita europeana cat mai mult catre Federatia Rusa. Faptul ca Ucraina a amanat aderarea la Uniune, explica incrancenarea la care s-a ajuns, in ciuda unei linisti aparente. De altfel si eforturile ce se fac de ambele parti pe toate canalele, de a castiga suprematia pe acest continent, ne confirma faptul ca unirea nu va fi usoara. Insusi populatia din regiune se pare ca nu este pregatita in majoritatea ei sa adere spre vest. Atat in Ucraina cat si in Moldova populatia rusofona care se opune, este destul de mare. Poate nu se fac suficiente eforturi de a convinge. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece atata vreme cat nici pe noi avantajele aderarii nu ne-au coplesit. Cert este ca un demers important care vine in sprijinul unificarii s-a produs. Recunoasterea de catre Curtea Constitutionala a limbi romane ca limba oficiala de comunicare in Republica Moldova este un prim pas. Dupa aderarea Moldovei in Uniunea Europeana, unirea celor doua tari se va face negresit.

Col.(r) Nour Constantin.

1 comentariu2212 vizualizări09 decembrie 2013




rss 2.0
rss 2.0