Nimeni nu ne poate fura istoria. Romanii, trebuie sa inteleaga ca nimeni nu le poate fura istoria. Ea poate fi scrisa, ori prezentata prost, asa cum au facut-o multi pana acum si in ultima perioada tinerii ziaristi de la Digi24. In perioada sarbatorilor, probabil neavand cum sa capteze audienta telespectatorilor, ziaristii de la acest post de televiziune au prezentat un lant de emisiuni inchinate istoriei Romaniei, promitand ca o va prezenta si pe cea furata. Ne-am trezit in final inselati pentru ca am pierdut timpul, fara sa auzim ceva nou. Totul a fost prezentat dupa vechile manuale intocmite de catre regimul comunist, presarat pe aici, pe colo, cu noi declaratii ale fostilor veterani de razboi. Nu s-a prezentat nimic in plus fata de ce a scos regimul comunist la suprafata. Ma asteptam la o analiza severa din partea acestor tineri ziaristi, cu privire la cei care se fac vinovati de dezastrul provocat acestui popor, hotarand intrarea Romaniei in niste razboaie inutile, complet nepregatiti. Daca Lui Bratianu ca civil in 1916, ii mai poti trece cu vederea ca nu a cunoscut, ce inseamna sa intri intr-un razboi cu o superputere europeana, Romania avand pe atunci o armata incaltata in opinci, cu cinci cartuse, o pusca si-o baioneta, in schimb lui Antonescu in 1941, ii poti reprosa multe ca militar de cariera, cunoscator a fonomenului militar. Cine crede ca un militar se pregateste sa se exprime numai pe campul de batalie, greseste amarnic. Cel care in urma evaluarilor de forte nu gaseste solutiile pentru a evita varsarea inutila de sange, acela nu merita sa poarte grade. Una e sa lupti pentru un ideal si alta e sa lupti pentru a cotropi. Ceva nu s-a legat atunci si aceasta chestiune a subliniat-o unul dintre veteranii intervievati de acest post, care spunea " Ei luptau pentru un ideal, iar noi nu aveam atunci nici unul" se referea la batalia Stalingradului. Ma asteptam ca tinerii acestia sa despice firul in patru. Sa explice ce cautam noi romanii pe acolo? Daca s-a gresit, si-n ce-a constat gresala. Nu au facut-o. Ba mai mult am avut prilejul sa remarcam in comentariile lor, ca nu au utilizat termenii istorici cu privire la derularea unor evenimente. Referitor la atrocitatile comise dupa cucerirea Odesei, Madam Vijulie povestea despre carnagiul produs in randul populatiei civile ca fiind un incident, ca si cum ar fi fost unul izolat, un accident. Parca nici nu se mai intamplase pana atunci asa ceva. Modul neprofesionist de a prezenta evenimentele, care n-a atins nici macar o nota ziaristica, ma pune pe ganduri si ma intristeaza pentru ca avem o generatie de tineri nepregatiti, ce s-au aciuit prin televiziuni, invatand sa faca rating si atat. Daca aveau ceva nou de pus pe masa, ceva ce nu se mai prezentase, trebuia s-o faca. Aveau acum prilejul. Banuiesc ca au prezentat din postura de ziaristi. Puteau sa faca o analiza a dezastrelor provocate Romaniei ca urmare a intrarii in aceste doua razboaie si chiar sa gaseasca si vinovatii. Era momentul ca acesti tineri ziaristi sa ne spuna ca istoria nu trebuie numai frunzarita, ci si aprofundata, pentru a invata ceva din ea, din greselile unora. Daca tot au abordat subiectul Antonescu, ar fi fost bine sa prezinte pe ce cai a venit acesta la putere, masinatiunile care au avut loc in spatele acestei numiri, interesul manifestat de Hitler pentru a fi nominalizat, presiunile care s-au facut asupra lui Carol II pentru a-l nominaliza pe Antonescu si de cine au fost facute aceste presiuni. Ar fi fost interesant ca telespectatorii sa stie cu ce legitimitate a venit Antonescu la putere? cate partide l-au sustinut? si cate voturi a avut in spate? Pentru ca nu poti sa hotarasti de unul singur soarta unui popor. Sau ca a existat un plan de debarcare a lui Carol II, conceput si elaborat la Bistrita impreuna cu trimisul lui Hitler Col. Gerstemberg care-l vizita aici, unde nu a fost asa de izolat cum s-a scris. A putut lua legatura cu mai multi. Toate acestea au fost monitorizate de seful spionajului roman Moruzov. Astfel se explica si graba lui Antonescu de a-l elimina pe acesta, atentie dupa ce Moruzov se impacase cu Horia Sima. Ar fi fost lucruri interesante de analizat si explicat, cum si de ce a trebuit sa se intample actul de la 23 august 1944. De ce a fost intarziat atat de mult? in conditiile cand nu mai era nimic de facut, iar tavalugul sovietic se apropia. Cine se face vinovat de aceasta intarziere? care a provocat drame umane si pierderi materiale. Inca se mai apeleaza la vechea fraza preluata din istoria comunista precum ca Regele Mihai l-a arestat pe Antonescu. Nici macar acest lucru nu a fost explicat corect, ca romanul sa inteleaga ca un Rege nu aresteaza, el poate lua decizii. Trebuia explicat un lucru deloc de neglijat. Regele Mihai, la abdicarea lui Carol II, i-a cerut acestuia sa plece impreuna cu el, pentru ca nu-l interesa tronul si nu era pregatit. Avea pe atunci 18 ani 10 luni si 10 zile si alte pasiuni cunoscute deja. Carol ii cere sa-si faca datoria, insa rolul sau devine decorativ mai ales ca sef suprem al armatei. Ce sa mai vorbim de ridicolul situatiei cand Antonescu emite un decret pentru a-l face maresal pe Mihai la numai 19 ani, ca la randul lui, Mihai sa-i semneze un decret de autoavansare la gradul de maresal. Daca aceste lucruri ar fi prezentate mai des, romanii isi pot da seama de ridicolul situatiei de atunci si isi pot face o parere despre cei care ne-au condus o vreme. La 23 august 44, Mihai avea varsta de 22 ani 9 luni si 28 de zile, nici macar nu implinise varsta zilei fatidice din viata lui Antonescu. Chiar la aceasta varsta Mihai nu era copt sa elaboreze si sa conduca o operatiune de mare amploare si de o asemenea responsabilitatea. Este bine cunoscut ca acest act, e rodul gandirii unor generali si ofiteri patrioti din armata romana, care au intuit dezastru ce se prefigura si anume pierderea indentitatii ca natiune si transformarea noastra intr-o republica sovietica in Marea Uniune. In acest prag am fost adusi de ambitia personala a lui Antonescu, care a refuzat sistematic, punctul din negocierile desfasurate cu rusii la Stocholm, ce prevedea intoarcerea armele catre Hitler. De altfel a si declarat ca-i jurase credinta si ca nu poate sa faca acest lucru, fapt consemnat si la intrunirea de la Palat, pentru care a si fost arestat. Punea mai presus onoarea sa ca militar in fata lui Hitler, decat in fata armatei sale in prag de decimare. Aceasta intarziere a aruncat sub senilele tancurilor sovietice, zeci de mii de militari romani. Sa mai amintim ca nu s-a gandit o clipa ce s-ar fi putut intampla cu Romania. Poate putini stiu ca in perioada cea mai cumplita pentru Romania, intre 1-19 august, Antonescu se ascunde la Olanesti sa-si faca concediu impreuna cu Rica si camarila. Izolandu-se in acea vagauna a rupt orice legatura cu frontul intr-o perioada grea. Gestul sau a descumpanit atunci pe toata lumea. Gest neexplicat de multi istorici si nu prea comentat chiar si in aceasta perioada. Desi este chemat pe 5 august la Rastenberg de Hitler, ca sa-l informeze ca Stalin a incetinit ofensiva in Polonia pentru a se indrepta catre Romania, nu face nimic in acest sens si isi continua concediul la Olanesti. Acesta pozitie a lui Antonescu trebuia analizata de tinerii ziaristi de la Digi 24. Ce l-a determinat sa intarzie incheierea armistitiului cu sovieticii? Pe cine interesa aceasta intarziere? In niciun caz pe rusi. Semnarea acestui armistitiu si intoarcerea armelor catre germani, avantaja enorm pe rusi care isi vedeau nestingheriti de drumul catre Berlin. Obiectivul trasat de Stalin era sa ajunga primii la Berlin. Ofensiva catre Iasi si ocuparea lui de catre sovietici pe 20 august, a ingrijorat fortele militare si civile responsabile, constituite in jurul Palatului. Antonescu se duce si el la Bacau la comandamentul armatei a IV in perioada 20-21 august, sa constate pierderile suferite, dar nu intreprinde nimic. Grupul de generali si ofiteri ai armatei, precum si cativa consilieri ai Regelui Mihai, cu aportul unor comunisti, trec urgent la fapte eliminand pericolul. Arestarea lui Antonescu si declaratia Regelui la radio, de intoarcerea armelor impotriva Germaniei a fost solutia de avarie. Nu a fost cea mai buna, pentru ca nu s-a incheiat un armistitiu, operatiune ce cadea in sarcina lui Antonescu care a refuzat sistematic sa o faca. Abia pe 12 septembrie s-a semnat un armistitiu in conditiile date de situatia impusa. Asa se explica capturarea unor mari efective de militari romani, duse apoi in lagarele de munca prin Siberia. Si totul din cauza fanatismului unui conducator care a pus mai presus interesul personal, onoarea lui in fata lui Hitler in detrimentul interesului national, sacrificandu-si armata, mii de vieti pierdute pe campurile de lupta dar si prin lagarele sovietice.

Iata ce mai putea sa ne spuna fetele de la Digi24.

Pentru Bistritanews.ro - Col.(r) Nour Constantin.